De trei ani de zile, actiunile de la Bursa de Valori Bucuresti cresc aproape continuu, oferind castiguri aproape incredibile investitorilor. Prima saptamana a acestui an a accelerat ritmul de crestere, dar a ridicat si o intrebare cu raspuns aproape imposibil de dat: nu cumva a aparut riscul unor pierderi la fel de spectaculoase si rapide precum castigurile?

Valentin M. are 74 de ani, este pensionar, dar activ. Este proprietarul unei companii de constructii, iar in 2004 s-a hotarat sa investeasca 50.000 de euro la Bursa de Valori, despre care auzise numai de bine, incepand cu 2001: cine era deja pe piata isi dublase sau triplase banii anual, cel putin.

Decizia s-a dovedit inspirata. "Am castigat 11.000 de euro anul trecut, in cateva luni", povesteste proaspatul investitor, care a obtinut un randament de peste 20% intr-o perioada in care un depozit bancar i-ar fi asigurat unul de 1%.

In ce va investi in 2005? "Brokerul meu stie mai bine. Probabil Petrom, pentru ca a fost cumparat de OMV si austriecii o sa faca treaba buna acolo."

Valentin M. este portretul tipic al noului investitor roman de la Bursa de Valori. Satul de dobanzile mici pe care le aduc depozitele bancare, incantat de perspectiva unor castiguri rapide fara prea mari eforturi, dar detinator al foarte putinor informatii despre companiile in care investeste.

In ultimele luni, povestile despre oameni "obisnuiti", fara cultura financiara, dar atrasi de mirajul Bursei (despre care au auzit ca a imbogatit multi romani), au inceput sa se inmulteasca printre brokeri. "A venit sa isi deschida cont la mine un zidar despre care nu as fi crezut niciodata, daca m-as fi intalnit cu el pe strada, ca are 500 de milioane de lei. Nu numai ca ii avea, dar a si venit cu ei in punga sa cumpere actiuni", povesteste un broker.

"Eu am un client care si-a luat credit pentru a putea investi pe Bursa", sustine un altul. Incet, dar sigur, popularitatea Bursei de Valori, care acum patru ani era doar o asociere ciudata de cuvinte pentru aproape toti romanii, creste. Castigurile fabuloase aduse, incepand cu 2001, de actiunile listate au atras atentia ziarelor si televiziunilor, care la randul lor au popularizat numele Bursei printre romani. In plus, cei care au castigat au povestit mai departe, iar valul a inceput sa se formeze.

De la circa 1.000 de cumparatori lunari in 2000, Bursa a depasit de curand nivelul de 5.000. In total, numarul conturilor active (pe care au loc tranzactii la intervale rezonabile de timp) a ajuns sa fie de ordinul zecilor de mii, mult sub ceea ce se intampla in Vest, insa promitator. Iar explozia Bursei de la inceputul acestui an ar putea accelera ritmul deschiderii de conturi noi. Nu totul este insa roz. Aceasta pentru ca un investitor care isi pune intrebarea simpla "de fapt, merita sa platesc preturile acestea pe actiuni?" nu va sti cu siguranta ce sa isi raspunda. Si ar putea ajunge la concluzia surprinzatoare ca nici brokerul sau nu prea il poate ajuta.

Cresterea spectaculoasa a preturilor actiunilor de la Bursa in ultimii ani a imbogatit, intr-adevar, multi romani. Ea creeaza insa o problema importanta pentru cei care abia acum se hotarasc sa devina  jucatori si sunt nevoiti sa cumpere la preturi mari. Atat de mari incat multi brokeri spun deja de doi ani ca actiunile importante sunt prea scumpe. De ce continua insa sa le cumpere? Nu se pot transforma oare castigurile mari in pierderi la fel de importante pentru cei care cumpara acum?

O scurta intoarcere in trecut poate lamuri intr-o oarecare masura lucrurile. In 2001, cand a inceput cresterea, Bursa de Valori din Bucuresti era la capatul a trei ani de amorteala, in care valoarea zilnica a tranzactiilor era de doar cateva zeci de mii de dolari (fata de 3-4 milioane de dolari in prezent). Numarul companiilor atractive era foarte mic, iar incertitudinea fata de viitorul economic al Romaniei, foarte ridicata.

Din aceasta cauza, absolut toate actiunile companiilor listate se tranzactionau, cu foarte rare exceptii, la cotatii mult sub valoarea lor reala. Treptat, atmosfera a inceput sa se schimbe. Inflatia s-a stabilizat, la fel si cursurile valutare, ratingurile tarii au inceput sa creasca. Un singur lucru nu s-a schimbat insa: la Bursa de Valori, numarul companiilor atractive listate a ramas foarte mic. Din totalul de peste 60 de companii de la categoriile I si II de tranzactionare, doar circa 10 actiuni au si atractivitatea, si lichiditatea (rapiditatea cu care ordinele de vanzare sau cumparare isi gasesc contrapartida) necesare pentru a atrage bani.

Astfel, pe masura ce pe Bursa au intrat bani noi, acestia au fost orientati in permanenta catre cele zece actiuni care au crescut aproape incredibil in ultimii trei ani. Actiunile Petrom se tranzactionau cu circa 500 de lei/actiune in 2001, iar acum au o cotatie de circa 3.900 de lei. La pretul actual, Banca Romana pentru Dezvoltare - Groupe Société Générale (BRD) are o capitalizare bursiera (numarul total de actiuni x pretul pe actiune) de 1,5 miliarde de euro, de 7,5 ori mai mult decat in 2001. Daca situatiile Petrom sau BRD par incredibile, ce se mai poate spune insa de cele cinci SIF, care au crescut de 20 (douazeci) de ori, incepand cu 2001?

Cei mai spectaculosi ani de cresteri au fost 2001 si 2002. Ascensiunea preturilor a parut ca se domoleste in 2003, cand indicele BET (care monitorizeaza evolutia celor mai importante actiuni de la Bursa) a crescut cu "doar" 40%. Analistii si brokerii spuneau deja din 2003 ca actiunile importante sunt prea scumpe. A urmat insa dublarea preturilor anul trecut si din nou comentariile "de data asta chiar este exagerat de scump". Respectand insa algoritmul anilor anteriori, ceea ce era "scump" a continuat sa creasca. Si nu oricum. Ce s-a intamplat in prima saptamana de tranzactionare a Bursei din acest an nu poate fi numit decat  eufemistic surprinzator. O crestere medie de 17% in numai o saptamana, in conditiile in care cresterea pentru tot anul era estimata la 30-40%, poate fi etichetata drept incredibila fara probleme.

Rezultatul? Preturi la fel de incredibile. De exemplu, Banca Transilvania a ajuns la o cotatie de aproape 11.000 lei/actiune, ceea ce inseamna o capitalizare bursiera de peste 360 de milioane de euro. Pentru comparatie, in cursul negocierilor de vanzare de anul trecut, Banca Tiriac a primit mai multe evaluari in intervalul 60-100 de milioane de euro, conform unor surse apropiate discutiilor. Iar Banca Tiriac, chiar daca nu este listata, detine o cota mai mare din sistemul bancar romanesc decat Banca Transilvania.

Mai mult, Banca Transilvania a ajuns sa valoreze mai mult decat CEC, cel mai mare competitor din retailul bancar romanesc, evaluat in cadrul procesului de privatizare (in desfasurare) la circa 300 de milioane de euro.

"Trebuie sa admit ca suntem si noi surprinsi de nivelul la care a ajuns capitalizarea bancii. Cresterea de la inceputul anului, mai ales, a fost neasteptata", spune Robert Rekkers, presedintele Bancii Transilvania. Un alt exemplu relevant: Petrom a ajuns sa valoreze la bursa mai mult decat cumparatorul sau, grupul austriac OMV.

Majoritatea brokerilor spun ca piata are sanse sa creasca in continuare, dar justificarile pentru cotatiile actiunilor sunt din ce in ce mai greu de gasit. Perioada in care titlurile erau subevaluate a trecut de mult, la fel si cea in care investitorii straini erau absenti. Nici pe aderarea la UE nu se mai poate "bate saua" mult, pentru ca evenimentul a devenit deja de ceva timp o certitudine. Leul e stabil de mult, inflatia sub control.

O parte dintre participantii la piata gasesc in schimbarile care au intervenit dupa alegeri explicatii pentru noile cresteri de preturi.

"Fata de anul trecut au avut loc trei evenimente majore care in mod natural sunt reflectate de piata: reducerea taxelor, numirea unui guvern cu ministrii mai apropiati pietei de capital si asteptarile privind incurajarea transparentei si corectitudinii in mediul de afaceri", explica Cristian Siminel Andrei, directorul Broadhurst, cel mai mare fond de investitii pentru piata de capital din Romania.

Reducerea taxelor poate fi intr-adevar un motiv, insa pana la ce punct? In fond, investitorii stiau ca va veni o reducere a impozitului pe profit la minim 19% (varianta PSD). Sa fie scaderea suplimentara de trei puncte procentuale o explicatie suficienta? Greu de crezut. Ceva profit in plus in anii urmatori nu poate justifica, de exemplu, faptul ca toate bancile romanesti sunt mai scumpe din punct de vedere al indicatorului PER decat toate celelalte institutii financiare similare din regiune.

Daca explicatiile "macro" par greu de gasit, lucrurile se complica chiar mai mult o data cu analiza fiecarei companii in parte. Cat de multe lucruri bune s-au intamplat in Banca Transilvania in ultimii doi ani astfel incat sa justifice o crestere de trei ori a capitalizarii bancii? Valoreaza intr-adevar producatorul de medicamente Sicomed Bucuresti aproape 100 de milioane de euro, in conditiile in care Terapia Cluj (o companie mai profitabila) a fost vanduta in 2003 pentru circa 40 de milioane de euro?

Analistii de la Bursa de Valori sustin in continuare ca multe din companiile romanesti sunt inca putin mai ieftine decat "omoloagele" din Europa Centrala si de Est din punct de vedere al raportului pret/valoarea contabila. Valoarea contabila a unei actiuni este raportul dintre activul net al companiei impartit la numarul de actiuni. 

"Luand in calcul rezultatele financiare pe 2003 si 2004, actiunile bancilor de pe Bursa sunt destul de scumpe. BRD si Banca Transilvania se tranzactioneaza totusi cu un discount fata de OTP, cea mai mare banca din Ungaria, care este cea mai reprezentativa pentru a face o comparatie", sustine Adriana Marin, seful departamentului de analiza al societatii de brokeraj BRD Securities.

Similar bancilor, acelasi lucru se poate spune si despre Petrom, care se tranzactioneaza la un discount de 20% fata de media companiilor similare din Europa Centrala si de Est, sau despre Rompetrol Rafinare (Petromidia), cu un discount de 30%, spune Marin. Poate fi comparat insa Petrom cu un OMV sau MOL, deja restructurate si, prin urmare, incomparabil mai productive si profitabile? Nu cumva este mai importanta profitabilitatea decat o lista de active atractive, dar ineficient exploatate?

Cu toate eforturile analistilor de a justifica "stiintific" explozia preturilor, explicatiile sunt mai putin palpabile. Ele tin mai degraba de comportamentul investitorilor straini (in special fonduri de investitii) si de psihologia celor romani. "Multe fonduri de investitii care au ca zona de activitate Europa de Est nu sunt prezente in Romania si sunt supuse unor presiuni din ce in ce mai puternice din partea actionarilor de a plasa bani pe Bursa din Bucuresti", spune Stefan Jaggi, managerul fondului elvetian Hyposwiss Danube Tiger, care a investit 35 de milioane de euro in actiuni romanesti.

Jaggi a gasit, intr-adevar, principala explicatie pentru achizitiile furibunde de actiuni la preturi mari. Informatiile despre randamentele uriase aduse de Bursa romaneasca pana in prezent fac ca multi investitori straini si romani sa fabrice mai degraba motive pentru a investi atunci cand calculele financiare nu mai sustin deciziile de cumparare. Cand in  jurul unei burse exista optimism, jucatorii incep sa cumpere mai mult acel optimism decat actiunile in sine. Iar cei care ar trebui sa mai tempereze din entuziasm, adica brokerii, ezita sa o faca din moment ce acest entuziasm aduce mai multi clienti, deci bani in plus din comisioane.

In consecinta, anul trecut investitiile straine nete de la Bursa (diferenta dintre cumparari si vanzari) au insumat 74 de milioane de euro, fata de 21 de milioane de euro in 2003 si 21 de milioane de euro in 2002.

Totul este foarte bine atata timp cat strainii cumpara. Ce se va intampla insa cand acestia vor decide ca este momentul sa vanda? Vor fi banii investitorilor romani o contrapartida suficienta la cumparare? Putin probabil.

De altfel, tot mai multi dintre cei care se afla in contact direct cu piata recunosc ca exista riscul ca o informatie negativa, de la nivel macroeconomic, sau iesirea de pe piata romaneasca a catorva investitori straini mai mari sa duca la o scadere de cateva zeci de procente a pietei.

Iar atunci gradul scazut de cultura financiara a jucatorilor romani, care impinge acum actiunile in sus, va deveni un dezavantaj, daca se va transforma in panica si ordine masive de vanzare. "Cred totusi ca Bursa va fi, de la inceputul anului pana la finalul anului, de departe cea mai profitabila forma de plasament existenta pe piata", spune Florin Aldea, director de operatiuni al societatii de brokeraj Alpha Finance Romania.

Sunt sanse mari ca Aldea sa aiba dreptate, insa castigurile fabuloase din ultimii ani vor fi foarte greu de obtinut si numai cu eforturi mari de identificare a actiunilor cu potential de crestere (daca acestea exista). Nu va mai fi suficienta comoda achizitie de actiuni BRD, SIF sau Banca Transilvania.

Un banc favorit al brokerilor pleaca de la intrebarea "Ce este de fapt o investitie la Bursa?". Raspunsul este "Gandeste-te ca mergi in targ si vrei sa cumperi gaini sau rate. Decizi sa cumperi gaini, le duci acasa, cresc, se ingrasa, si inainte sa le tai vine o inundatie si se ineaca toate. Iar atunci te gandesti: nu era mai bine daca luam rate?".

De acum incolo, investitorilor romani nu le mai ramane decat sa identifice ratele. Pentru ca inundatii vor veni cu siguranta.