Primul tur al alegerilor prezidentiale din Franta a produs o singura surpriza: participarea la scrutin a fost masiva, atingand cota de 84,5% - un maxim din aceasta privinta in ultimii 42 de ani. Exista mai multe explicatii privind acest fenomen, cele mai multe dintre ele referitoare, fireste, la contextul politic, insa exista si una pe care tot mai multe voci o pun in evidenta, si anume cresterea semnificativa in importanta a Internetului. Este vorba de o tara in care exista circa 28 de milioane de utilizatori de Internet - majoritatea cu conexiuni broadband (13 milioane de abonati ADSL) - si unde se estimeaza ca mai mult de jumatate dintre familii au posibilitatea de a se informa de pe Internet. In aceste conditii, este evident ca puterea de influenta a noului mediu nu putea fi ignorata nici de candidati si nici de mediile traditionale.

Una dintre primele analize consistente a fost realizata de un important sit web (AgoraVox "le média citoyen") si lanseaza expresia "a cincea putere". In definitia lui Thierry Crouzet, aceasta reprezinta ansamblul cetatenilor reuniti prin intermediul noilor tehnologii, care contrabalanseaza a patra putere, cea a mass - media (si, prin extensie, a afacerilor), care la randul ei contrabalanseaza cele trei puteri traditionale. Tot AgoraVox a avut initiativa unei confruntari in direct a principalilor candidati prin intermediul Internetului, in conditiile in care televiziunile nu au gazduit o astfel de dezbatere (in principal datorita numarului mare de candidati).

In privinta campaniei prin Internet, se remarca in primul rand caracterul personal al comunicarii, reflectat prin faptul ca mijlocul cel mai utilizat a fost blogul. Unul dintre avantajele acestei modalitati il reprezinta posibilitatea pe care-o ofera candidatilor de a fi mai umani (de pilda, in manifestul blogului sau, Nikolas Sarkozy jura ca tot ce va publica in paginile respective reflecta gandurile sale cele mai profunde). Absolviti de constrangerile impuse mediilor traditionale de CSA (echivalentul francez al CNA), candidatii pot sa-si exprime pe larg ideile asupra temelor majore ale politicii, imprimand si o nota mai personala decat si-ar fi permis in alte conditii. In plus, reactiile cititorilor le ofera un feedback extrem de valoros. Nu de putine ori, postarile din aceste bloguri se transforma in subiectul unor veritabile dezbateri, ca in cazul articolului despre clivajul ideologic stanga-dreapta din blogul lui Ségolène Royal, care a primit aproape 400 de comentarii. Dintre principalii candidati, se pare ca François Bayrou a fost cel mai deschis spre Internet, insa si prezenta lui "Ségo" a fost masiva (printr-o intreaga retea, numita Ségosphère). Sarkozy a fost mai reticent, preferand mai degraba mediile traditionale. Ca dovada ca Internetul implica si riscuri, candidatul dreptei a avut privilegiul unui blog satiric numit Sarcostique.

Este oare exemplul campaniei pe Internet din Franta valabil si la noi? Ne asteapta o perioada incarcata din punct de vedere electoral, cu cel putin un referendum si alegeri de tot felul, asa ca va fi interesant de urmarit in ce masura partidele si politicienii din Romania vor fi dispusi sa utilizeze mijloacele neconventionale pe care Internetul le ofera. Un posibil reper ar putea fi alegerile din 2004, cand Alianta D.A. a dominat categoric mediile electronice. Totusi, aceasta dominatie a fost mai putin rodul unei campanii coerente cat simpla reflectare a faptului ca electoratul dreptei a fost preponderent urban si cu un nivel superior de educatie, adica tocmai profilul tipic al internautului roman. Mai mult, cea mai consistenta parte a campaniei pe Internet nu a fost opera echipei de campanie, ci s-a bazat pe initiativele individuale ale sustinatorilor. Este insa cert ca de atunci penetrarea Internetului a facut pasi importanti si se poate estima ca si in Romania Internetul poate reprezenta o cale alternativa de campanie. Numarul celor care se informeaza online a crescut semnificativ, iar traficul principalelor situri de stiri a ajuns sa reprezinte un veritabil seismograf al vietii politice. Statisticile insa arata ca demografia Netului s-a pastrat practic neschimbata din 2004, iar numeroasele sondaje online cu subiect politic - cu toate ca nu au valoare reprezentativa - semnaleaza ca preferintele internautilor au ramas, in principiu, aceleasi. Aceeasi este si polarizarea politica, asa ca principalul mesaj va ramane, probabil, acelasi: mobilizarea la urne.