Termenul "bio-piraterie" nu apare inca in DEX, dar figureaza deja in dictionarele de limba engleza si desemneaza exploatarea comerciala de catre tarile dezvoltate a materialelor biologice naturale, fara o justa compensatie acordata tarilor de origine a acestora. Informatica se poate constitui in mijloc de protectie.

Acum se stie cu precizie ca actiunea antiseptica a musetelului se datoreaza uleiurilor volatile bogate in azulene. Bunicile noastre nu stiau acest detaliu, dar de fiecare data cand la joaca ne alegeam cu cate-o julitura, aveau grija sa ne spele rana cu o infuzie de flori de musetel. Cunostintele legate de virtutile tamaduitoare ale multor plante medicinale intra in categoria larga a "cunostintelor traditionale", alaturi de o multime de tehnici legate de agricultura, de constructii, de gastronomie si multe altele.

Exista oare pericolul ca cineva sa breveteze ceaiul de musetel? La prima vedere, nu. Cu toate acestea, ceva asemanator s-a petrecut in 1997, cand in Statele Unite a fost eliberat un patent pentru utilizarea sofranului indian (sau curcuma) pentru tratarea ranilor. Cucurma este echivalentul indian al musetelului nostru, mentionat in textele legate de Ayurveda - unul dintre sistemele de medicina traditionala indiana, cu o vechime de cinci milenii. Guvernul indian a angajat o firma de avocatura specializata in litigii privind proprietatea intelectuala si a contestat cu succes patentul.

A castigat insa doar o batalie, pentru ca 80% dintre cele aproape 5.000 de brevete cu referire la plante medicinale eliberate in Statele Unite in anul 2000 se refera la plante de origine indiana. In 2003 existau circa 15.000 de astfel de patente in Statele Unite si Uniunea Europeana, cele mai multe dintre ele referindu-se la utilizari mentionate in vechile tratate de medicina traditionala indiana, dar nu si in cele circa 130 de reviste academice (toate occidentale) utilizate ca referinta de oficiile de inventii.

Insa nu doar uzul plantelor medicinale traditionale tinde sa devina proprietatea intelectuala a firmelor occidentale, ci si nenumarate alte produse indiene stravechi. Ca exemplu, Vinod Gupta - conducatorul proiectului TKDL - mentioneaza matasea de casmir si "pashmina" (o lana de calitate obtinuta din parul unei specii de capra din Himalaya).

In 2004 un yoghin american a obtinut un brevet pentru o secventa de 26 de exercitii fizice (asanae), ceea ce i-a determinat pe oficialii indieni sa coopteze un faimos guru pentru a pregati o varianta de a ataca patentul. Pe masura ce aceste cazuri s-au inmultit, autoritatile indiene au descoperit ca abordarea punctuala este costisitoare si au cautat o varianta mai generala.

Astfel, industria informatica indiana, beneficiind de un numar impresionant de specialisti, a fost chemata sa infaptuiasca unul dintre cele mai gigantice proiecte imaginate pana acum: o enciclopedie digitala de peste 30 de milioane de pagini, care sa cuprinda cea mai mare parte a cunoasterii traditionale, de la sutele de mii de tratamente bazate pe plante medicinale si pana la arta culinara, tehnici de constructii sau exercitii yoga.

Pornit in 2002, proiectul "The Traditional Knowledge Digital Library" (TKDL) a beneficiat de o finantare de circa doua milioane de dolari (care insa vor fi repede amortizati din banii pe care oricum India ii pierde in litigii internationale) si reuneste o echipa interdisciplinara formata din peste 150 de medici, savanti din diverse domenii, juristi si informaticieni.

Pana acum, echipa a documentat peste 110.000 de retete din plante, culese din circa 100 de texte apartinand celor trei sisteme principale ale medicinii traditionale indiene - ayurveda, unani si siddha.

Mai mult, sistemul foloseste sisteme software complexe - bazate pe tehnici de inteligenta artificiala - pentru traducerea automata in cinci limbi (engleza, franceza, germana, japoneza si spaniola) a textelor din limbile antice sau medievale utilizate in India.

Pe de alta parte, proiectul a mai cuprins o parte mai putin spectaculoasa, dar nu mai putin importanta: stabilirea unui set de standarde internationale de clasificare si inregistrare a cunoasterii traditionale, compatibile cu IPC (International Patent Classification). Rezultatul a fost adoptat de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale in 2003, astfel incat baza de date TKDL va intra in circuitul oficiilor nationale de brevete, constituindu-se in proba pentru noutatea patentelor propuse ("prior art", in jargonul domeniului).

Intre timp, proiectul a capatat o dimensiune regionala (prin cooperare cu Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka) si internationala, numeroase state exprimandu-si intentia de a adopta "modelul indian", atat ca mijloc de protectie impotriva "bio-pirateriei", cat si din dorinta de a pune la dispozitia intregii lumi o imensa bogatie culturala.