Pantelleria nu e doar un loc pe hartă. Este un timp al vieţii, un fel de a fi. O insulă a contrastelor, a frumuseţii pure şi a autenticităţii, unde fiecare călătorie devine o experienţă de neuitat. Şi uneori, când vântul bate mai tare la fereastră, o aud chemându-mă înapoi.

Se apropie anotimpul vacanţelor şi, de ceva vreme, un singur nume îmi tot revine în gând: Pantelleria. Primul lucru pe care l-am aflat despre insulă este că originea numelui său derivă din arabul „Bint el Riah”, adică „Fiica vântului”. Acolo, vântul nu doar că bate neîncetat, dar pare să poarte cu el poveşti din alte vremuri, miros de sare, lavă încinsă şi mirt.

Pantelleria este o insulă mică, din inima Mediteranei, cu o suprafaţă de aproximativ 85 km², unde natura sălbatică se împleteşte armonios cu istoria şi tradiţiile locale. Şi totuşi, insula are o prezenţă puternică, greu de ignorat. Influenţa maură se simte peste tot – de la dammusi (casele tradiţionale din piatră vulcanică locală cu acoperişuri plate şi cupole albe gândite să păstreze răcoarea naturală în interior) care par să se fi născut din peisaj, până la bucătăria locală, unde gusturile nord-africane se întâlnesc cu cele mediteraneene: cuşcuş, fructe uscate, condimente intense.

Chiar şi oamenii poartă în ei un amestec subtil de culturi – un echilibru între energia italiană şi liniştea africană.

Aşezată între Sicilia şi Tunisia, Pantelleria este un loc suspendat între două lumi, cu o identitate aparte, conturată de secole de influenţe culturale şi geologice. Peisajul ei – sculptat de vânt şi lavă – alternează între stânci spectaculoase, terase lucrate cu grijă şi întinderi de tufă mediteraneană care îmbibă aerul cu miros de mirt şi rozmarin. Este o insulă luminată de un soare puternic şi modelată constant de vânt – acel vânt care i-a adus şi numele.

În Pantelleria poţi ajunge cu feribotul sau cu avionul. Feriboturile către Pantelleria pleacă din oraşul Trapani, Sicilia şi funcţionează pe tot parcursul anului. Cea mai rapidă rută cu feribotul durează aproximativ 2,5 ore. Aeroportul Pantelleria primeşte zboruri zilnice din Palermo şi Trapani şi zboruri de două ori pe săptămână din Catania. Vara, există şi zboruri directe din Milano, Roma şi alte oraşe italiene.

Primăvara şi toamna sunt anotimpurile perfecte pentru a descoperi Pantelleria: vremea este blândă, peisajele înfloresc, iar culorile insulei capătă o strălucire aparte. Este şi un bun prilej de a evita căldura toropitoare şi forfota verii. În lunile estivale, soarele poate fi necruţător – nu sunt cele mai potrivite momente dacă nu vă împăcaţi bine cu temperaturile ridicate.

La marginea lumii

Îmi amintesc prima zi acolo ca şi cum ar fi fost ieri. Am ajuns pe insulă cu inima plină de nerăbdare după un drum lung. Ne-am dus să luăm maşina închiriată – era atât de mică şi firavă, încât părea că se va destrăma la prima adiere de vânt. Şi aproape că a făcut-o – la prima curbă, am rămas cu semnalizatorul în mână. Am râs, dar eram şi nervoasă... m-am întors să o schimb. Am primit una la fel de şubredă, dar ne-am continuat drumul.

Căutam locul unde urma să ne cazăm, iar în tăcerea din maşină plutea o întrebare mută: ce altceva ne mai aşteaptă? Apoi, un telefon de la gazdă – îngrijorat că nu ajunseserăm încă. M-am uitat la ceas şi am realizat că ne pierduserăm. Dar nu de drum... ci în frumuseţea insulei, în felul ei de a te opri din mers, de a te face să asculţi, să simţi, să uiţi de timp.

Ajunşi, în cele din urmă, la cazare, ne-a întâmpinat gazda noastră, Francesco. Ne aflam în Scauri – unul dintre cele mai frumoase şi autentice sate de pe insulă. Casa era un dammuso original, cu vedere spre mare. În fotografii nu părea cine ştie ce, dar în realitate avea un farmec aparte – simplu, autentic, perfect integrat în peisaj.

Scauri este o bijuterie discretă, cu privelişti spectaculoase şi oameni calzi. Aflat pe coasta de sud-vest a insulei, satul este cunoscut pentru Portul Vechi – un fost port roman de unde, în zilele senine, se poate zări conturul coastelor tunisiene. De aici se pot închiria bărci pentru a descoperi unele dintre cele mai spectaculoase zone de coastă ale insulei.

Insula fără plaje

Pantelleria nu are plaje cu nisip fin – şi poate că tocmai asta o face specială. Este o insulă vulcanică, cu un relief abrupt şi neîmblânzit. Marea, limpede ca sticla, se strecoară printre stânci, sapă grote adânci şi desenează golfuri ascunse, într-un peisaj care sfidează aşteptările despre Mediterană. Liniştea de aici e altfel – spartă doar de vânt şi de valuri, e o linişte care nu apasă, ci eliberează. Îţi impune să încetineşti, să simţi, să fii.

Unul dintre cele mai neaşteptate locuri ale insulei este Laghetto delle Ondine, un mic lac natural format între stânci, la poalele vechiului far de la Punta Spadillo, imediat după Cala Cinque Denti, spre nord-est. Un bazin tăcut, alimentat de valurile mării, unde poţi înota chiar şi când marea e agitată. Apa rămâne caldă tot timpul anului, iar în zilele când vântul mistral bate cu forţă, valurile intră peste margini şi îţi lasă pielea acoperită de sare proaspătă. E o tradiţie locală să te scufunzi acolo tocmai atunci, când vântul bate şi stâncile par să vibreze.

Mai spre sud-vest, aproape de Scauri, Balata dei Turchi oferă o atmosferă asemănătoare. După o coborâre abruptă, oamenii se întind pe stâncile negre, încălzite de soare, iar din adâncuri, izvoare termale subacvatice clocotesc discret în mare. Nimic nu e confortabil în sensul obişnuit al cuvântului – dar totul e autentic, viu şi memorabil.

Stânci, ape şi poveşti

Înainte să ne lăsăm purtaţi de apă, merită să înconjurăm insula cu barca – pentru că Pantelleria îşi arată adevărata frumuseţe mai ales de pe mare. De acolo, stâncile par sculpturi, iar golfurile – mici taine păstrate cu grijă, invizibile de pe uscat.

Cala Gadir este un exemplu perfect. Accesibilă uşor din oraş, e cunoscută pentru traseul arheologic subacvatic – un loc unde istoria se îmbină cu adâncurile mării.

Pe coasta de est, între Punta Rubasacchi şi Cala Levante, se află Cala Tramontana – unul dintre cele mai pitoreşti golfuri ale insulei. Aici, marea e limpede şi adâncurile ascund forme şi culori care par de pe altă planetă. Ideal pentru scufundări. Tot în est, între Arco dell’Elefante şi Faraglione di Punta Tracino, se deschide Cala Levante – un colţ de vis, perfect pentru snorkeling şi admirat apusuri care par pictate. Iar Arco dell’Elefante este poate cea mai emblematică imagine a insulei: o formaţiune stâncoasă care seamănă cu un elefant ce-şi scufundă trunchiul în mare. Un simbol natural al insulei, imposibil de uitat odată ce l-ai văzut.

Lacul din mijlocul insulei

Lago di Venere, cunoscut şi ca Specchio di Venere – Oglinda lui Venus – este printre cele mai fascinante locuri din Pantelleria. Aflat în nordul insulei, nu departe de aeroport, lacul s-a format în craterul unui vulcan stins şi pare desprins din altă lume.

Pe malul sudic, izvoarele termale încălzesc apa bogată în sulf, iar nămolul fin, cu proprietăţi terapeutice, e folosit de localnici şi vizitatori pentru ritualuri simple de purificare. Este şi singurul loc din insulă unde se poate vorbi, simbolic, despre o „plajă”. Apa are o strălucire aparte, iar dimineaţa, dacă ajungi devreme, poţi vedea satul Bugèber oglindit perfect în luciul său – ca într-un vis rămas agăţat între cer şi lavă.

Peşte, capere şi zibibbo

Bucătăria din Pantelleria este o poveste scrisă de popoarele care au trecut pe aici, lăsând în urmă arome şi reţete. Printre cele mai iubite preparate se numără ravioli cu ricotta şi mentă, cu un gust uşor amărui şi neaşteptat, dar şi pesto-ul de Pantelleria, un sos crud din roşii, usturoi, ulei de măsline, busuioc şi ardei iute, perfect pentru paste sau peşte. Dinspre Africa a ajuns aici cuşcuşul cu peşte şi legume, iar dinspre est, deserturile: canneddro, prăjitura tradiţională de Paşte, şi mustazzola, un dulce simplu, umplut cu griş, miere, vin fiert şi mirodenii.

În Pantelleria, agricultura este un act de curaj. Fermierii de aici practică de secole o muncă încăpăţânată şi răbdătoare, modelând pământul arid şi neîmblânzit al insulei. Printre stânci negre de lavă, vânturi şi soare arzător, ei au transformat imposibilul în tradiţie. În acest decor dramatic, unde marea azurie întâlneşte pantele vulcanice abrupte, ia naştere un vin aproape mitic: Passito di Pantelleria. Făcut din struguri Zibibbo (un patrimoniu mondial UNESCO) lăsaţi să se usuce la soare, Passito nu este doar un vin dulce, ci o expresie a insulei însăşi. Fiecare sticlă păstrează arome intense de smochine, caise, miere şi citrice confiate, un amestec care spune povestea unui proces lent şi migălos, făcut cu respect pentru natură şi timp.

La fel de emblematice sunt şi caperele insulei. Mici, dar pline de caracter, ele cresc direct din piatra vulcanică, culegând din solul sărat şi mineral gustul lor inconfundabil. Recoltate manual şi conservate după metode vechi, păstrate cu grijă din generaţie în generaţie, caperele din Pantelleria au primit recunoaşterea IGP (Protected Geographical Indication) – dar dincolo de etichete, ele sunt o dovadă vie a legăturii profunde dintre oameni şi pământul pe care trăiesc.

În Pantelleria, nu există opţiunea de a mânca „ca un turist” – toate restaurantele gătesc ca pentru ai lor. Meniurile sunt simple, bazate pe ce oferă pământul şi marea: vinete coapte de soare, măsline, roşii dulci, capere culese de mână, peşte proaspăt adus din Sicilia şi nelipsitul Passito. Pentru o masă cu adevărat memorabilă, opreşte-te la Il Principe e Il Pirata, cunoscută pentru fructele de mare. La Nicchia, este apreciată pentru farfuriile delicate şi pesto-ul de capere care capturează esenţa insulei. Altamarea oferă preparate tradiţionale, iar la La Risacca, pizza coaptă pe lemne, vinul local şi atmosfera vie de seară spun povestea unei insule care trăieşte din plin – dar fără grabă.

Iar dacă vrei să mergi mai departe de farfurie, multe ferme din zonă îţi deschid porţile pentru tururi ghidate. Aici poţi vedea cum se cultivă caperele, cum se produce vinul Passito, poţi vorbi cu oamenii locului şi gusta direct din sursă – între tufele sălbatice şi straturile negre de lavă.

Un loc numit acasă

A venit şi ziua plecării. Ne-am luat rămas bun de la Francesco, gazda noastră care ne-a cucerit cu prezenţa sa calmă, ne-a răsfăţat cu feluri de mâncare tradiţionale pregătite de mama lui, cu vinul din propria producţie şi cu un tur ghidat al insulei, plin de poveşti. Un om care a făcut Pantelleria să ni se pară şi mai aproape de suflet. Ne-am despărţit cu greu.

În drum spre aeroport, ne-am oprit pentru o ultimă privire asupra peisajelor sălbatice, a stâncilor sculptate de vânt şi a cactuşilor care străjuiau marginea drumului, ca nişte gardieni ai insulei. Am luat cu mine un cactus mic, ascuns printre haine – şi îl am şi acum, martor tăcut al unei vacanţe spontane şi pline de surprize.

Pantelleria ne-a cucerit pe neaşteptate. Am plecat cu ochii în lacrimi şi cu dorinţa clară de a ne întoarce. Acolo, departe de lume, am simţit pentru prima dată că o insulă poate deveni acasă.

PS: Abia la plecare am înţeles de ce maşinile sunt atât de mici şi neînsemnate acolo, unde totul pare să respire într-o simplitate profundă. Drumurile înguste, tăcute, nu cunosc aglomeraţia cu care suntem obişnuiţi aici, lăsând loc liniştii şi unui alt ritm al vieţii. 

Surse: visitsicily.info, ijardinapantelleria.it, pantelleriaisland.it 

RECOMANDĂRI

1.Œ Dormiţi într-un dammuso – o casă tradiţională de piatră, cu pereţi groşi şi acoperiş alb, rotunjit, construită special să păstreze răcoarea chiar şi în cea mai toridă zi.

2, Vizitaţi o cramă locală, cum ar fi Donnafugata sau Marco De Bartoli, şi lăsaţi-vă purtaţi de poveştile vinului Passito în timp ce îl degustaţi chiar acolo unde se naşte.

Ž3. Luaţi o barcă şi porniţi spre Arco dell’Elefante – stânca-simbol a insulei. Faceţi o oprire pentru o baie sau snorkeling în apele limpezi din jurul ei.

4. Pentru o cină memorabilă, opri­­ţi-vă la Il Principe e Il Pirata şi încheiaţi cu un baci pantesco: un desert local în care ricotta dulce e prinsă între două foi crocante, ca o îmbrăţişare cu gust de acasă.

5. Nu rataţi un apus în Scauri – în serile senine, lumina cade peste mare cu o asemenea claritate, încât pare că Africa e doar la câţiva paşi.

‘6. Faceţi un popas la atelierul lui Ceramiche De Simone, unde tradiţia siciliană prinde viaţă în lut şi culoare.