"M-am mutat în Centrul Istoric când am renunţat la magazinul de pe Calea Victoriei", spune bijutierul David Sandu, din micul său atelier unde l-a mutat recesiunea. Se întâmpla în 2010 când, la un an de la începerea crizei, rămăsese singurul magazin deschis pe o distanţă de jumătate de kilometru. Sandu îşi aminteşte şi acum spaţiile goale din zona bisericii Amzei - "cu ziare în vitrine şi numere de telefon pentru închiriere" - care l-au făcut să nu mai aibă clienţi pentru bijuteriile sale şi să nu mai poată suporta o chirie de aproape 100 de euro pe metru pătrat. Proiectul său a pornit în 2005 prin deschiderea primului proiect de bijuterii de autor sau, după cum îl numeşte el, un act de pionierat. Imediat după startul crizei, pragul i-l mai treceau doar clienţii fideli, iar vânzările au scăzut peste noapte cu 70%. Soluţia pentru antreprenor a fost cea a comenzilor speciale, venite din partea clienţilor cu venituri peste medie.

În tot acest context, breasla bijutierilor nu a fost ajutată de evoluţia cotaţiilor la aur. Creşterea valorii materialului şi, deci, a preţului final către consumator a blocat cererea. Inginerul Florin Zamfir de la casa de bijuterii Cip Zet susţine că dacă vânzările ar fi scăzut la jumătate ar fi fost bine, dar numai anul acesta a mărit preţurile cu 40%, iar numărul solicitărilor a scăzut semnificativ. "Am simţit blocajul şi o văd cu certitudine în toate statisticile breslelor organizate", spune şi David Sandu. După el, dacă preţurile continuă să crească, bijutierii vor fi excluşi din joc, pe piaţă urmând a rămâne doar ceasornicarii şi bijutierii de lux sau cei care tranzacţionează aurul pe bursă.

Interesant este că, mai nou, argintul e denumit noul aur. Dacă doar în ultimul an, aurul s-a apreciat cu mai bine de 50%, argintul şi-a dublat valoarea. Totuşi, la nivel cantitativ cererea rămâne favorabilă aurului, dar asta nu neapărat în favoarea bijutierilor. În condiţiile creşterii cotaţiilor, tot mai mulţi clienţi optează pentru argint şi argentium, un argint special aliat cu germaniu care nu oxidează. Chiar şi în domeniul bijuteriilor de autor, Sandu a sesizat o orientare către produsele cu preţ mai mic. De la un preţ de 480-550 de euro, plătit în medie pentru o bijuterie, a scăzut acum la 300-350, pentru obiectele de argint. În schimb, la aur s-a remarcat o creştere, dat fiind că e perceput tot mai mult ca investiţie. "Solvabilitatea contează acum mai mult, indiferent de valoarea culturală a obiectului. Chiar dacă nu într-un mod explicit, clienţii aleg 18 karate în loc de 14, pentru că ulterior cel dintâi se vinde mult mai uşor şi la un preţ mai bun", explică bijutierul.

Karl Heinz, preşedintele Patronatului Bijutierilor din România, explică pentru BUSINESS Magazin că piaţa românească avea specificul de a vinde în cea mai mare parte aur, dar acum se observă o migraţie tot mai mare către argint. La nivel de metale solicitate, dacă în 2007 trei sferturi din piaţă însemna aur, astăzi argintul deţine mai bine de jumătate din vânzări. Deşi preţul argintului a crescut de zece ori în ultimul deceniu, diferenţa de preţ rămâne importantă între cele două metale (circa 900 de euro/kg în cazul argintului, faţă de 40.000 de euro/kg în cazul aurului).