Minimalist, natural, cu poveste, uneori personalizat, cu inserţii de alte materiale. Sunt caracteristici ale pieselor de mobilier fabricate de Nord Arin la Piatra Neamţ, dar care se vând cu mii de euro bucata mai cu seamă peste hotare. Peste 95% din producţia fabricii cu o istorie de mai bine de un veac este destinată exportului, iar planurile vizează un plus de 25% al afacerilor pentru 2026, până la pragul de 10 milioane de euro.

Ideea de a înfiinţa afacerea a venit firesc, fiindcă am crescut într-o familie în care prelucrarea lemnului era un stil de viaţă, aşadar am avut o bază solidă”, povesteşte Viorel Creţu, CEO al Nord Arin. Străbunicul său, detaliază el, a cumpărat în 1916 terenul pe care se află fabrica Nord Arin de azi, iar câţiva ani mai târziu, în 1920, bunicul lui a ridicat acolo primul atelier, dedicat debitării buştenilor şi realizării obiectelor din lemn.

Pasiunea pentru lucrul cu lemnul s-a transmis apoi, în mod natural, la următoarea generaţie. Tatăl său a continuat tradiţia, învăţând tâmplăria de foarte tânăr şi activând, din 1971, într-o cooperativă meşteşugărească, unde părinţii realizau mic mobilier şi obiecte artizanale.

După 1990, a devenit evident că este momentul pentru o nouă etapă. „În 1993, am decis să mă dedic pe deplin afacerii familiei şi am înfiinţat societatea Nord Arin, cu dorinţa de a transforma activitatea începută de bunicul şi tatăl meu într-un demers modern”, afirmă antreprenorul.

Prin Nord Arin, şi-a propus să ducă mai departe moştenirea familiei, cu o viziune proprie: fabricarea de mobilier durabil, autentic şi cu design contemporan, fabricat la standarde internaţionale. Fabrica funcţionează încă din 1916 pe terenul cumpărat de străbunicul său, iar de-a lungul timpului fabrica s-a extins organic.

Au fost mai multe perioade de cumpănă pentru Nord Arin, povesteşte Viorel Creţu. Şi aminteşte de 1993, când inflaţia anuală a atins aproximativ 256,1%, perioada 2004–2007, când aprecierea rapidă a leului a pus o presiune majoră pe companiile orientate către export sau anul 2008, când a început criza globală, resimţită complet în România în 2009. „Activitatea noastră se baza şi atunci, aproape în totalitate, pe producţia pentru pieţele externe, iar diferenţele de curs se resimţeau imediat în marjele noastre.

Practic, efortul operaţional era acelaşi, dar rezultatul financiar se eroda de la o lună la alta. A fost nevoie să optimizăm procesele interne, să fim mult mai atenţi la eficienţă şi să ne regândim strategia de export.”

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL