Prima senzaţie pe care o ai când treci de poarta complexului este una de simetrie: blocurile de câteva etaje arată la fel, drumurile dintre ele sunt toate drepte, iar culorile nu ies prea mult în evidenţă. Fiecare bloc are numele unui oraş din Germania, iar străzile poartă numele unor râuri din aceeaşi ţară; sigur, e doar pentru plăcerea locatarilor, îmi explică şeful dezvoltatorului. Nu au vrut să îl încurce pe poştaş. Mai exact, spune Bogdan Cernescu, proiectul este o replică a unui proiect dintr-o suburbie a Stuttgartului.

„Am decis să-l amplasăm într‑un loc unde existau cât mai puţine restrângeri de natură urbanistică sau geografică. Era clar, Chitila era o destinaţie foarte bună, se ştia încă de atunci că accesul va fi îmbunătăţit în mod dramatic. Terenul avea o formă rectangulară, accesul la utilităţi era foarte facil pentru că aici existase o fabrică, Romceram. Era un teren bun, necontaminat. A contat şi colaborarea cu autorităţile locale, pentru că oraşele-satelit vor să atragă investitori.” Aşa a început povestea Rezidenz – cartierul german, în urmă cu mai bine de 10 ani.

L-am întrebat pe directorul Ţiriac Imobiliare dacă intrarea într-o zonă fără alte investiţii rezidenţiale majore, aşa cum este Chitila, nu a fost un pariu. Răspunsul a venit prompt: „Nu, pentru că trebuie să pornim de la piaţă: nevoia de spaţii de locuit în România este mare, în ciuda scăderii populaţiei. Ai un fond imobiliar care îmbătrâneşte şi care nu a fost întreţinut aşa cum trebuie, iar în oraşele mari, care atrag un flux masiv de tineri datorită universităţilor, întotdeauna va fi cerere; dacă nu în creştere, măcar constantă. În momentul în care grupul s-a apucat de proiect, trendul tinerilor profesionişti de a se muta în afara oraşului era ascendent. Am vrut de la bun început să construim o zonă care să fie la nişte standarde nemţeşti şi care să ofere un standard de locuit pe care să îl caute familiile cu copii.”

Ce înseamnă, concret, standarde nemţeşti? În primul rând, suprafeţele sunt mai mari; au fost spaţii chiar şi cu 30% mai mari decât ce se construieşte în piaţă. „Probabil că aşa era piaţa atunci, în 2005-2006; dacă ne-am apuca acum să-l facem de la zero, probabil că am face suprafeţele ceva mai mici - dar nu într-atât de mici încât să devină nelocuibile, undeva la standardul de confort 1 sporit de dinainte de 1989, la care să mai adaugi 10%”, spune Bogdan Cernescu. „Proiectul a fost făcut de un constructor german, încă prezent pe piaţă, şi tot cu el finalizăm cele 12 blocuri noi. El s-a ocupat în prima fază inclusiv de proiectare şi componenta tehnică. De exemplu: acestea sunt proiecte care se bazează pe planşee şi diafragme de beton; dacă nu te uiţi, nu vezi stâlpi sau grinzi. S-a construit şi la noi la modul ăsta, acum se preferă însă sistemul cu stâlpi şi cadre cu umplutură de BCA sau cărămidă. Aici, gândirea a fost să oferim cât mai mult spaţiu.” Şeful Ţiriac Imobiliare subliniază că şi partea de instalaţii a fost bine aleasă: sistemul de aer condiţionat a fost gândit încă de la bun început să fie integrat, să nu fie nimic vizibil, aparatele fiind amplasate pe casă. „Alt detaliu simpatic: au fost gândite cu boxe. Sistemul de iluminat al boxei duce la contorul apartamentului, pentru că am zis din start să-i dăm omului şi un spaţiu de depozitare. Am vrut să creăm o experienţă a locuirii, nu neapărat să vindem nişte metri pătraţi.”

E bine şi că autorităţile au devenit mai stricte, crede dezvoltatorul. Dacă există legi şi reguli, e bine să fie respectate de toată lumea, pentru că altfel induci confuzii în procesul concurenţial. „Eu nu vreau să concurez cu cineva care nu construieşte în linie cu normativele în vigoare, nu e bine; la sfârşitul zilei, orice poveste cu caracter negativ ne afectează pe toţi. Clientul nu stă să facă diferenţa, pe termen scurt, între unii şi alţii. Lucrurile trebuie să crească egal pentru toată lumea.”

Tot în prima fază s-a construit zona comercială din faţă, care s-a populat relativ rapid cu farmacii, bănci, restaurante şi aşa mai departe. Spaţiile s-au şi vândut între timp, fie la operatori, fie la investitori. „A existat şi o piaţă pe care noi am dezafectat-o la un moment dat, şi ulterior a fost preluată de Lidl. În acest context s-a creat cartierul: spaţii mai largi decât ce ofereau proiectele din oraş sau apartamentele de la parter cu grădină.“

Nu a fost neapărat un pariu, concluzionează el, ci a fost o strategie determinată şi foarte bine gândită.