Povestea uneia dintre cele mai cunoscute încălţări sport, purtată de miliarde de oameni, dar despre care foarte puţini ştiu cine este omul care a inventat-o şi cum s-a inspirat din ventuza unui ţânţar atunci când a creat-o
Când vorbim despre revoluţia încălţămintei sport, numele care apar reflex sunt Phil Knight, creatorii Adidas, cultura Nike sau fenomenul Jordan. Puţini însă cunosc povestea antreprenorului japonez fără de care sneakerul modern nu ar fi existat: Kihachiro Onitsuka, fondatorul Onitsuka Tiger, compania care avea să devină ulterior ASICS – un gigant global al industriei sportului.
O nitsuka nu şi-a început parcursul antreprenorial nici din sportul de performanţă, nici din lumea modei. A fost ofiţer în armata japoneză, iar după război a lucrat într-un domeniu complet diferit, vânzările, în Kobe. Dar a observat că Japonia postbelică avea nevoie de o generaţie de tineri care să îşi găsească din nou disciplina şi direcţia, iar sportul putea deveni infrastructura psihologică de reconstrucţie a unei naţiuni. În 1949, într-o perioadă în care Japonia abia îşi revenea economic, a fondat Onitsuka Co., Ltd. cu o idee la fel de simplă precum vizionară: „Dacă vrei să schimbi oamenii, începe prin a le schimba pantofii” (sursa: ASICS History — ASICS Corporation Official Website).
Primele sale produse nu au fost nici pe departe succes garantat. Onitsuka experimenta obsesiv, căutând aderenţă, flexibilitate şi confort.
Momentul decisiv a venit într-o zi în care, privind cum o ventuză a unui ţânţar se lipeşte de piele, a înţeles cum ar trebui să funcţioneze talpa ideală pentru baschet. Acea inspiraţie biologică – surprinzător de modernă pentru anii ’50 – stă la baza unuia dintre primele sale modele iconice.
Aşa a luat naştere ceea ce astăzi numim „biodesign” în footwear, cu zeci de ani înainte ca termenul să fie inventat. La începutul anilor ’60, pantofii Onitsuka erau deja purtaţi de sportivi de performanţă. Modelul Mexico 66, devenit ulterior simbol cultural după ce a apărut în filmele lui Bruce Lee, venea cu o altă inovaţie: benzile încrucişate (stripe design), ce aveau să devină identitatea vizuală ASICS.
Iar relaţia cu Phil Knight şi Bill Bowerman – fondatorii viitorului Nike – a început exact aici: Knight a vândut în SUA pantofi Onitsuka înainte de a crea Nike, recunoscând influenţa lor în dezvoltarea industriei (sursa: Phil Knight – „Shoe Dog”). În 1977, Onitsuka a fuzionat compania cu alte două firme japoneze şi a creat ASICS – un nume derivat din deviza latină Anima Sana In Corpore Sano („Minte sănătoasă într-un corp sănătos”). Viziunea sa originală – pantoful nu este doar un accesoriu, ci un instrument pentru sănătatea fizică şi mintală – devenea astfel identitatea oficială a brandului.
Spre deosebire de alţi antreprenori, care au mizat pe marketing agresiv sau celebrităţi, Onitsuka a construit un brand din inginerie, disciplină şi obsesia pentru funcţionalitate. Desigur, povestea lui Onitsuka nu este lipsită de controverse şi dificultăţi. Ruptura de partenerii americani care aveau să fondeze Nike a dus la un litigiu celebru privind distribuţia – o confruntare care a redefinit piaţa globală a sneakerilor.
Compania a trecut prin perioade de stagnare, prin schimbări de direcţie şi prin adaptarea dificilă la competiţia agresivă a brandurilor occidentale. Însă ceea ce a rezistat timp de decenii este filosofia sa: „Confortul pantofului este începutul sănătăţii omului” (sursa: ASICS Archives / Corporate Philosophy). Astăzi, Onitsuka Tiger este linia de moştenire a corporaţiei ASICS şi un brand global în plină relansare, purtat în modă, sport şi cultură pop. ASICS are venituri de miliarde de dolari, investeşte masiv în cercetare biomecanică şi este unul dintre puţinele nume din industrie care îşi revendică explicit originile: nu din marketing, ci din inginerie.

Lecţii pentru antreprenori din povestea lui Kihachiro Onitsuka
1. Inovaţia vine, deseori, din observaţii pe care alţii le consideră banale.
Onitsuka nu s-a inspirat din cataloage sau din competitivul sportiv al vremii. S-a inspirat din… ventuza unui ţânţar.
Lecţia: uneori soluţiile revoluţionare sunt în faţa ochilor, dar puţini ştiu să le vadă.
2. Nu trebuie să fii sportiv ca să inovezi sportul.
Onitsuka nu era atlet, designer sau inginer biomecanic. Era un om care a înţeles oamenii.
3. Uneori, cea mai bună strategie este să creezi piaţa pe care încă nu o vede nimeni.
În 1949, pantoful sport nu era o prioritate. Japonia era săracă, sportul era marginal. Dar Onitsuka a anticipat creşterea masivă a industriei sportului şi fitnessului cu 20–30 de ani înainte.
4. Funcţionalitatea câştigă întotdeauna pe termen lung.
Bruce Lee, alergătorii olimpici, sportivii niponi – toţi au purtat Onitsuka nu pentru brand, ci pentru că funcţiona mai bine. Brandurile pot apărea şi dispărea, dar o tehnologie superioară îşi găseşte întotdeauna locul.
5. Construieşte relaţii – chiar şi atunci când par mici. Poţi crea istorie din ele.
Phil Knight a fost iniţial un simplu distribuitor al pantofilor Onitsuka în America. Din acea relaţie s-au născut ulterior Nike şi decenii întregi de competiţie – sportivă, dar şi în business.
Traducere şi adaptare: Ioana Matei
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro












