Peste jumătate dintre americani consideră că Visul American a devenit inaccesibil pentru majoritatea oamenilor, potrivit unui sondaj CNBC realizat pe un eşantion de 4.130 de adulţi americani în perioada 6-11 mai. Doar 26% dintre respondenţii democraţi cred că visul mai este la îndemâna majorităţii, faţă de 70% dintre cei republicani, o diviziune care reflectă fracturi adânci în percepţia asupra meritocraţei americane.

Conceptul de Vis American a fost popularizat în anii 1930 de istoricul James Truslow Adams, care îl definea drept „un vis al unei vieţi mai bune, mai bogate şi mai fericite pentru toţi cetăţenii noştri, indiferent de rang".

De atunci, optimismul s-a erodat constant. Elizabeth Suhay, profesor la American University şi autoarea lucrării „Debating the American Dream", observă că americanii de astăzi sunt „mai puţin predispuşi să creadă că economia americană este meritocratică, că este corectă, că oferă succes economic unui om obişnuit care munceşte din greu şi că persoanele cu venituri mici se pot ridica prin propriile forţe" faţă de generaţiile anterioare.

Principalele obstacole identificate de respondenţi sunt concrete şi măsurabile. Patru din cinci au indicat costul vieţii drept bariera financiară majoră.

Trei din cinci au menţionat preţurile locuinţelor, aproape jumătate au invocat costurile medicale, iar un procent similar a dat vina pe salariile mici.

Deşi inflaţia s-a temperat faţă de maximele din 2022, preţurile la combustibil, alimente şi energie rămân ridicate. Un sondaj Marist din decembrie a arătat că 70% dintre americani consideră că nivelul de trai din zona lor nu este accesibil sau este deloc accesibil.

„Visul American depinde de cât câştigi, dar şi de cât costă lucrurile. Toate acestea alimentează pesimismul crescând cu privire la accesibilitatea Visului American pentru majoritatea americanilor."  spune Suhay.

Definiţia individuală a visului variază, însă sondajul relevă un consens clar pe mai multe componente: 72% dintre respondenţi au identificat stabilitatea financiară drept condiţie esenţială, urmată de proprietatea unei locuinţe (58%), fericire (54%) şi libertatea de a-şi urma pasiunile (51%).

Guy Berger, economist în cadrul platformei de educaţie Guild, constată că „oamenii sunt extrem de pesimişti în privinţa economiei", sentiment amplificat de o piaţă a muncii stagnantă, mai ales pentru tineri.

Totuşi, Berger nuanţează: excluzând pandemia, „perioadele cu adevărat dificile sunt destul de departe în oglinda retrovizoare", referindu-se la criza din 2008 sau marea inflaţie din anii 1970.

Aşteptările privind standardul de viaţă al clasei de mijloc au crescut semnificativ: dacă în anii 1950 acesta presupunea o casă modestă şi asigurare medicală rudimentară, astăzi include o locuinţă mai mare, un automobil, asigurare medicală de calitate şi educaţie universitară pentru copii.

Sondajul relevă şi divergenţe generaţionale între bărbaţii şi femeile din Generaţia Z. Bărbaţii tineri asociază mai frecvent Visul American cu căsătoria (43% faţă de 33%) şi copiii (46% faţă de 30%), în timp ce femeile din aceeaşi generaţie pun accent pe stabilitate financiară (77% faţă de 69%), libertatea de a-şi urma pasiunile (66% faţă de 53%) şi obţinerea jobului dorit (50% faţă de 36%). Suhay vede în aceste date o reflectare directă a „diferenţelor ideologice dintre tinerii bărbaţi şi tinere femei" din Statele Unite.

În ciuda pesimismului generalizat, 44% dintre respondenţi afirmă că au atins deja Visul American, iar 55% dintre cei care nu l-au atins se declară încrezători că o vor face. Paradoxul este rezumat de Suhay:

„Oamenii tind să fie mai optimişti când vorbesc despre ei înşişi sau despre viitorul lor decât despre SUA în ansamblu."