Sectorul metalurgic românesc se reconfigurează, companiile stabile rezistă şi chiar cresc, iar cele fragile ies din piaţă, pe fondul unei industrii care a pierdut peste 5 miliarde de lei din cifra de afaceri în perioada 2023–2025, în scădere de la 23,8 milairde lei la 18,3 miliarde de lei, potrivit unei analize CITR realizată pe un eşantion de 285 de companii.

Scăderea este cauzată, în principal, de dificultăţile marilor producători de oţel primar, care şi-au redus la o treime cifra de afaceri, de la 7,5 miliarde lei în 2023, la 2,6 miliarde în 2025, la care se adaugă ieşirea din piaţă a unui număr de firme mici.

„Datele spun o poveste despre selecţie, pe fondul unor cifre de ansamblu în declin. Oportunitatea majoră a contextului este reconfigurarea europeană, care pune presiune pe sector şi îi deschide şi o fereastră de cerere strategică. Diferenţa dintre companiile care o vor prinde şi cele care vor rămâne pe dinafară se decide acum, în bilanţ, nu peste doi ani, în instanţă. Valoarea stă, azi, în a profita de contextul european, de fondurile SAFE, şi a acţiona cât timp opţiunile sunt încă deschise", declară Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO CITR.

Totuşi, imaginea de ansamblu nu reflectă o criză generalizată, ci o selecţie: companiile solide rezistă, iar cele vulnerabile ies din piaţă.

Aproximativ 17% dintre companiile active în 2024 nu mai raportează cifră de afaceri în 2025. În schimb, cele 222 de companii care au raportat constant în toţi cei trei ani analizaţi au înregistrat o uşoară creştere între 2024 şi 2025, de 3%, respectiv 523 de milioane de lei . Contracţia vine exclusiv din dispariţia firmelor fragile, nu din deteriorarea celor stabile.

Presiunea care loveşte producţia primară, generate de costurile mari cu energia şi concurenţa importurilor, explică şi direcţia în care se îndreaptă partea sănătoasă a sectorului, spre valoarea adăugată.  Segmentul de tuburi, ţevi şi profile a depăşit deja producţia primară feroasă ca cifră de afaceri, cu 6,25 miliarde lei, faţă de 5,59 miliarde lei în 2024, şi este singurul dintre subsectoarele mari care a menţinut creşteri constante. 

Metalurgia aluminiului a crescut cu 8% în 2025, până la 5,57 miliarde lei. Mai mult, segmentele de aluminiu şi produse prelucrate au un grad de îndatorare de peste două ori mai mic decât cel al producţiei primare, de 0,55x, faţă de 1,31x, raportat la cifra de afaceri.  

Industria europeană a oţelului traversează cea mai dificilă perioadă din ultimele decenii. Costurile ridicate cu energia şi cu certificatele de carbon, combinate cu un val de importuri alimentat de o supracapacitate globală de peste 600 de milioane de tone, au dus producţia de oţel brut a UE la un minim istoric în 2025 , de circa 126 de milioane de tone.

Acelaşi context european generează însă şi cea mai importantă oportunitate pe termen mediu. Instrumentul SAFE (Security Action for Europe), parte a planului Readiness 2030, mobilizează până la 150 de miliarde de euro pentru achiziţii de apărare. România are o alocare orientativă de circa 16,7 miliarde de euro, iar regulile de eligibilitate prioritizează produsele fabricate în UE. Echipamentele vizate - militare, navale, vehicule, muniţie, infrastructură - sunt intensive în oţel şi metale, ceea ce transformă presiunea importurilor într-o cerere reală pentru producţia internă.