♦ „Avantajul este că atunci când pleacă autobuzul, din zece muncitori străini, nouă sunt în autobuz“ ♦ „În final, când adunăm salariul, beneficiile, costul cu cazarea, costul cu instruirea, este mai mare costul. În schimb, faptul că ai o constanţă, eşti sigur că acea persoană a doua zi vine la muncă, acolo e marele beneficiu“ ♦ Cei mai mulţi dintre muncitorii non-UE provin din Nepal, Sri Lanka, Turcia şi India ♦ Domeniile în care activează cu preponderenţă sunt producţia, construcţiile, comerţul, HoReCa şi serviciile administrative şi de suport.

România a ajuns să aibă peste 140.000 de muncitori din afara Uniunii Europene, atraşi în principal în sectoarele cu deficit cronic de personal: producţie, construcţii şi comerţ. Companiile nu îi aleg pentru că ar fi mai ieftini – dimpotrivă, costurile totale pot fi şi cu 10% mai mari faţă de cele pentru un muncitor român, din cauza cheltuielilor cu recrutarea, cazarea sau transportul.

Pe o piaţă unde tot mai mulţi români aleg să lucreze în străinătate sau să evite locurile de muncă cu activitate fizică, angajatorii rămân fără alternative, iar soluţia vine tot mai des din Nepal, Sri Lanka, Turcia sau India.

„Avem peste 100 de muncitori aduşi din străinătate şi, în acelaşi timp, avem o experienţă de peste şapte - opt ani în zona asta de a aduce, de a recruta şi de a întreţine relaţii cu muncitori străini de profil. Avem peste 60 de muncitori străini doar în Alusystem. În România am trăit vremuri în care am avut forţă de muncă şi nu am avut de lucru, dar de cele mai multe ori aveam de lucru şi nu aveam cu cine. Când am epuizat toate resursele de recrutare, am încercat orice, atunci am zis să încercăm cu forţă de muncă din afară pentru a completa, ci nu a înlocui personalul din România“, a spus Răzvan Popa,  CEO, al Alusystem, parte din Bog'Art Group, şi co-owner al lanţului de cafenele de specialitate Boiler, în cadrul unui eveniment organizat de Patronatul Importatorilor de Forţă de Muncă (PIFM).

Răzvan Popa susţine că nu s-a îndreptat cu recrutarea spre ţări precum Vietman din dorinţa de a economisi şi de a avea un cost personal mai mic. „În final, când adunăm salariul, beneficiile, costul cu cazarea, costul cu instruirea, este mai mare costul. În schimb, faptul că ai o constanţă, eşti sigur că acea persoană a doua zi vine la muncă, acolo e marele beneficiu. Pe noi ne costă poate cu 10% mai mult uneori un cetăţean străin în primele luni până să fie productiv. Avem un şantier foarte mare acum, sunt cinci turnuri de clădire, un turn de clădire este doar cu cetăţeni străini, celelalte sunt cu subcontractori români. Suntem cu 6% mai scump cu cetăţenii străini. În schimb, nivelul calităţii este comparabil, nu este nicio diferenţă din punctul de vedere al calităţii, au o seriozitate cu care tratează munca, nu lipsesc de la muncă şi practic am acoperit un deficit de forţă de muncă“, a explicat el.

Diferenţa de cost între muncitorii non-UE şi cei români vine nu din salarii – acestea fiind similare –, ci din cheltuielile asociate mutării: bilete de avion, taxe de viză şi de permis de şedere, comisioane pentru agenţiile de recrutare şi costuri cu cazarea.

Romulus Badea, preşedinte al Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă: Conform statisticii europene, diaspora românească este cea mai mare în cadrul Uniunii Europene, deci românii reprezintă cel mai mare număr de cetăţeni europeni care trăiesc în celelalte state membre, în afara graniţelor.

„Sunt acelaşi salarii pentru muncitorii străini ca pentru cei români, acelaşi număr de ore. Costurile una peste alta, în termeni efectivi, sunt mai mari. În general, costurile sunt mai mari cu muncitorii străini pentru că intervin biletele de avion, taxele la bugetul de stat, taxa de viză, taxa de permis de şedere, onorariul nostru, toate adunate sunt mai mari. Avantajul este că atunci când pleacă autobuzul, din zece muncitori străini, nouă sunt în autobuz“, a explicat şi Bogdan Gheorghiu, vicepreşedinte al PIFM, în cadrul aceluiaşi eveniment.

Conform datelor oficiale furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări, la finalul anului 2024 erau înregistraţi peste 140.640 de angajaţi proveniţi din afara Uniunii Europene care lucrează legal în România.

Cei mai mulţi dintre aceştia provin din Nepal, Sri Lanka, Turcia şi India, iar domeniile în care activează cu preponderenţă sunt producţia (29.141 de angajaţi), construcţiile (28.538), comerţul (20.008), HoReCa (18.844) şi serviciile administrative şi de suport (12.189).

Unul dintre argumentele pentru care reprezentanţii importatorilor de forţă de muncă cred că a crescut nevoia de muncitori non-UE pe piaţa din România este acela că românii continuă să plece la muncă în afară, iar companiile nu au cu cine lucra în ţară.

„Conform statisticii europene, diaspora românească este cea mai mare în cadrul Uniunii Europene, deci românii reprezintă cel mai mare număr de cetăţeni europeni care trăiesc în celelalte state membre, în afara graniţelor. Sunt aproape 3,1 milioane de oameni, dar aş vrea să atrag atenţia că aceştia sunt cei care sunt înregistraţi în statisticile oficiale.  Un fost conducător al Departamen­tului Românilor de Pretutindeni dădea exemplul Franţei, unde sunt înregistraţi 150.000 de români cu aproximaţie, însă aşteptările sau estimările arătau că, de fapt, sunt vreo 500.000. Numărul acesta este doar în UE, dacă adăugăm alte ţări preferate de români, Marea Britanie sau Statele Unite, este clar că numărul este mult mai mare. Estimările duc spre 5,6 milioane de români plecaţi din interiorul graniţelor. Iar populaţia activă rămasă nu este foarte mare“, a spus Romulus Badea, preşedinte al Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă.

Conform datelor de la PIFM, pentru al doilea an consecutiv, plafonul anual pentru anul 2025 a fost menţinut la 100.000 de avize. Mai mult de 60% dintre aceste avize vizează meserii din zone precum agricultura, construcţiile, curăţenia sau manipularea mărfii, domenii în care angajatorii români întâmpină dificultăţi majore în recrutarea locală.