La doua luni dupa inceperea privatizarii la Banca Comerciala Romana, a venit acum vremea ca si ultima banca romaneasca de stat sa fie scoasa la vanzare. Casa de Economii si Consemnatiuni isi asteapta petitorii pana in ultima zi a lunii august, conform calendarului de privatizare. Care este insa miza luptei pentru care si-au anuntat deja interesul importante grupuri bancare europene? Si ce schimbari va aduce vanzarea batranei institutii romanesti?

Despre CEC se spune ca este prezent mai peste tot, dar nu se vede nicaieri", declara cu un zambet amar, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin in urma cu cateva luni, presedintele bancii, Eugen Radulescu. Nici guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isareascu, nu avea vorbe prea bune despre "banca de suflet a romanilor", cand spunea, in urma cu mai bine de un an, ca banca a pierdut piata, a ramas neinformatizata si lucreaza cu un numar prea mare de salariati.

La vremea respectiva, afirmatia lui Isarescu nu a ramas fara reactii: multi s-au ridicat sa apere imaginea venerabilei institutii bancare romanesti, spunand ca o astfel de apreciere nu-i poate aduce decat prejudicii.

Si totusi, bancherii care se pregatesc acum sa intre in lupta pentru cumpararea casei romanesti de economii - in acelasi timp si ultima banca de stat - stiu ca la CEC e treaba multa de facut. In ultimul deceniu, banca s-a inscris pe o panta descendenta, pierzand cota de piata si clienti in fata puternicilor concurenti straini care au venit in Romania. Cu un personal supradimensionat - peste 9.000 de angajati care lucreaza in 1.400 de sucursale si cu operatiuni care se desfasoara de multe ori manual - banca are multe de recuperat pentru a se putea lupta cu concurenti precum BCR, BRD sau Raiffeisen pentru un loc in topul bancar.

Daca la inceputul anilor ‘90, CEC detinea peste 90% din economiile populatiei, in 2004 a ajuns sa nu mai aiba decat 7% din aceste depozite. In anul 1989, CEC ocupa locul al treilea in sistemul bancar romanesc, dupa BNR si Banca de Comert Exterior, cu 18% din totalul bilantier agregat al bancilor din Romania. In prezent, o data cu cresterea numarului de banci si a concurentei, CEC mai are doar aproximativ 5% din piata. Numai anul trecut, banca a pierdut aproape un procent din cota de piata.

Problemele nu se opresc aici. Banca, ramasa inca in proprietatea Ministerului de Finante in proportie de 100%, detine un record nedorit la capitolul management: in 15 ani de zile, nu mai putin de noua oameni s-au perindat la conducerea bancii. O cautare parca fara de sfarsit, prilejuita cel mai adesea de schimbarea puterii politice, incheiata (cel putin pentru moment) cu numirea lui Eugen Radulescu in martie anul acesta.

Implicarea factorului politic in conducerea CEC a sifonat de cateva ori zdravan imaginea institutiei, iar notabile in acest sens au fost scandaluri precum FNI sau Banca Dacia Felix, Credit Bank sau Banca Albina, care au adus mari prejudicii reputatiei, dar si situatiei financiare a CEC.

Dar batrana banca romaneasca a supravietuit si acestor perioade tulburi. De mare ajutor i-a fost in timp si pozitia privilegiata in sistemul bancar romanesc pe care i-a asigurat-o statul roman, situatie considerata de multe ori nedreapta de restul bancherilor. Practic, depozitele constituite de populatie sunt garantate 100% de stat - beneficiu de care nu s-a mai bucurat nici o alta banca, fie ea si de stat. Avantaj care s-a vadit in anii ‘90, cand bancile romanesti cadeau pe capete, iar increderea populatiei era zdruncinata de scandaluri de amploare: CEC a ramas in mintea romanilor ca o banca sigura.

Pentru celelalte banci comerciale, depozitele sunt garantate in limita sumei de 10.000 de euro. O data cu intrarea bancii pe maini private, CEC isi va pierde insa acest avantaj, iar depozitele vor fi garantate doar in limita prevazuta de Fondul de garantare a depozitelor bancare. Schimbarea a fost prevazuta prin noul statut al CEC, adoptat de Ministerul de Finante la inceputul lunii august. Noul statut echivaleaza cu plasarea CEC pe o pozitie de egalitate cu celelate banci romanesti in lupta pentru clienti si cota de piata. Pe de o parte, schimbarea ii permite institutiei sa desfasoare toate activitatile unei banci comerciale universale. CEC va putea, de exemplu, sa vanda credite in valuta, sa realizeze servicii de transfer monetar, sa tranzactioneze instrumente ale pietei monetare, instrumente avand la baza cursul de schimb si rata dobanzii. Pana de curand, finantarile acordate erau destinate exclusiv persoanelor fizice si intreprinderilor mici si mijlocii.

Pe de alta parte, banca va putea de acum sa foloseasca si alte moduri de a-si valorifica resursele, in afara plasamentelor in titluri de stat si la BNR, ca pana acum. Limitarea de care banca a scapat acum i-a afectat serios profiturile, din cauza scaderii puternice a dobanzilor din ultima perioada, astfel ca de la inceputul anului banca a intrat pe pierderi.

Si totusi, ce impact va avea pierderea garantiei statului pentru depozite? Isi va pierde CEC clientii traditionali, oamenii care au mers ani de-a randul la casa de economii tocmai pentru aceasta siguranta? "Nu cred ca impactul va fi foarte mare", este de parere consultantul financiar Bogdan Baltazar. "Sa nu uitam faptul ca majoritatea covarsitoare a depozitelor existente la CEC sunt mai mici decat limita de garantare asigurata de Fondul de garantare."

Firma Baltazar, Bloom & Parvulescu, pe care o conduce Baltazar, este si consultantul bancii olandeze Rabobank in privatizarea CEC. De ce vor olandezii CEC? Si care este "biletul castigator" pe care ar paria pentru a face din CEC o banca cu sanse reale in concurenta sistemului bancar romanesc? "Finantarea agriculturii, a cooperativelor si a comunitatilor locale", raspunde Baltazar, argumentand ca "CEC are marele atu de a putea fi folosit ca sa ridice intreg mediul rural".

Practic, explica el, pentru ca banca dispune de sute de sucursale in mediul rural, unde putine banci s-au incumentat sa mearga din cauza profitabilitatii reduse, ea ar putea sa-si foloseasca resursele atrase de la populatie pentru a da credite in agricultura si pentru a sprijini cooperativele locale. Este o zona unde putine banci s-au incumetat pana acum sa se avante mai serios, ramanand fidele marjelor mari de profit pe care le obtin inca din afacerile dezvoltate in marile orase. "Asta e interesant la CEC!", incheie Bogdan Baltazar.

Situatia e apreciata ca atare, probabil, si de guvern, care a inclus in strategia de privatizare o clauza prin care cumparatorul CEC va fi obligat sa acorde credite sectorului agricol, in special pentru cofinantarea fondurilor comunitare. Mai mult, cumparatorul se va angaja sa faca toate diligentele pentru a distribui prin unitatile CEC fondurile comunitare din categoria Politicii Agricole Comune si fondurile de restructurare si coeziune ale UE, "cat mai aproape de utilizatorii finali din mediul rural". Dar pentru a avea o banca profitabila "in mod sanatos, pe termen lung", spune Baltazar, "oricine va cumpara in final CEC va trebui sa se gandeasca la investitii serioase". Cat timp ar putea dura innoirea bancii? "Cumparatorul trebuie sa se gandeasca mai intai la investitii majore cel putin 3-5 ani, si abia mai apoi la profitabilitate", crede Baltazar.

Agricultura este "un avantaj competitiv pentru CEC" si in viziunea austriecilor de la Erste Bank - un alt grup care se anunta in lupta pentru CEC, desi a depus deja o scrisoare de intentie pentru BCR. Motivul? CEC "este singura banca beneficiara a unei retele nationale in adevaratul sens al cuvantului si este prezenta si in mediul rural", spune Hana Cygonkova, purtatoarea de cuvant de la Erste. Prin contractul de vanzare-cumparare, noul proprietar al bancii va fi obligat sa mentina, cel putin cinci ani, un 700 de unitati in mediul rural, in localitati cu mai putin de 50.000 de locuitori. Exact aceste sucursale sunt atractia (chiar daca un pic cam prafuita) a bancii.

Prin intermediul lor, CEC e mult mai aproape de agricultori si ar trebui sa "fie si mai capabila (decat alte banci - n. red.) sa inteleaga nevoile lor". Mai mult, fondurile UE vor fi directionate catre agricultori prin intermediul unei banci. "Si asta e exact ceea ce are CEC de oferit", incheie Cygonkova.

Cu atat mai mult cu cat, asa cum explica si Henning Eßlkuchen, Head of CEE Research la Erste Bank, in Romania si Bulgaria proportia fortei de munca implicate in sectorul agricol este de circa o treime din total. Faptul echivaleaza cu un potential important de crestere pentru o banca in acest sector. Situatia, spune el, este cumva similara din acest punct de vedere cu cea a Poloniei si destul de diferita de cea din alte state europene (ca de exemplu Cehia, care este in mod traditional o tara industriala). In Polonia, spune Eßlkuchen, sectorul agricol reprezinta aproximativ 3,1% din PIB, dar mai bine de 26% din populatie lucreaza in acest sector.

Ce cred austriecii despre problemele pe care le-ar putea gasi la CEC? "CEC seamana acum foarte bine cu ce am gasit la Ceska Sporitelna (casa de economii ceha, pe care austriecii de la Erste au cumparat-o in 2000 -n.r.) cand am preluat-o", spunea de curand presedintele bancii cehe, americanul Jack Stack. In 1999, spune Stack, lipsa investitiilor lasase banca ceha cu 10-15 ani in urma bancilor din Uniunea Europeana. Aproape jumatate din creditele acordate erau credite neperformante, iar angajatii aveau, potrivit lui Stack, cele mai mici salarii din Cehia.

Cand au pornit sa "curete" banca, austriecii de la Erste au inchis peste 300 de sucursale, au modernizat altele, au renuntat la 3.500 de angajati si au investit serios in pregatirea celor ramasi. Astfel ca fiecare angajat obisnuit de la Ceska Sporitelna a facut, in medie, 12 zile de training dupa preluarea bancii, iar efortul total de training a constat in peste 70 de mii de ore de pregatire. O mare parte din totalul de 600 de milioane de euro investiti in restructurarea Ceska Sporitelna a fost alocata tehnologiei.

Tehnologia este un capitol sensibil si in cazul CEC. "Este adevarat ca multe sucursale sunt neinformatizate, IT-ul este probabil depasit si multe operatii se fac manual", crede Bogdan Baltazar. Pe ultima suta de metri, presedintele CEC, Eugen Radulescu, anunta un program serios de informatizare a bancii. Pana la sfarsitul acestui an, toate unitatile teritoriale vor fi conectate online, spun in declaratii publice oficialii bancii, iar banca va cumpara 1.500 de calculatoare, peste 1.000 de imprimante matriceale, cititoare de coduri de bare plus aplicatii software pentru activitatea de creditare. Informatizarea - chiar si partiala - a bancii poate reprezenta un factor de crestere a pretului obtinut de stat, cred specialistii din companiile de IT.

Pe de alta parte, insa, bancherii care se uita acum la CEC stiu ca efortul de informatizare nu se poate opri doar la atat. "Intr-adevar, trebuie luate in calcul si investitii in sistemele informatice", spune Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank, un alt grup care spune ca este interesat de CEC. Ca ordin de marime pentru banii necesari, el da exemplul bancii pe care o conduce: "Noi am investit cam 20-25 de milioane de euro pe an in ultimii trei ani". Si asta in conditiile in care Raiffeisen are 220 de sucursale si 4.500 de angajati, spre deosebire de CEC, unde in cele peste 1.400 de sucursale lucreaza in prezent aproximativ 9.000 de oameni.

La capitolul eficienta, cu siguranta un plus important este dat de angajati si de pregatirea lor. La Raiffeisen, spre exemplu, investitiile anuale in pregatirea personalului se ridica la 2-3 milioane de euro - spune Groningen. La capitolul investitii, pregatirea personalului va atarna cu siguranta destul de greu pentru noul proprietar al bancii romanesti. Cat priveste numarul, actualul presedinte al CEC vorbea recent de disponibilizarea a aproximativ 1.500 din angajatii bancii.

Pana una-alta, in strategia pentru privatizarea bancii nu a fost inclusa nici un fel de clauza privind personalul - asadar, cel care va cumpara banca va putea administra problema asa cum va crede de cuviinta. Nici guvernul ceh nu a impus in contractul de vanzare a Ceska Sporitelna nici un fel de clauza privind obligativitatea pastrarii angajatilor.

Strategia de privatizare prevede si obligativitatea de a pastra in denumirea bancii, timp de cinci ani, sintagma "Casa de Economii si Consemnatiuni". Dar, in conditiile in care brandul CEC se plaseaza pe un confortabil loc sase intr-un top cu 39 de pozitii ca recunoaste publica (conform INSOMAR), e putin probabil ca noul proprietar al bancii sa-i schimbe numele.

La fel s-a intamplat si in Bulgaria, unde ungurii de la OTP au pastrat numele fostei case de economii (DSK), dupa ce au cumparat-o, in pofida unui proces de rebranding la nivel international. Si austriecii de la Erste au pastrat numele Ceska Sporitelna, uniformizand doar logoul bancii cu cel al grupului.

E greu de spus deocamdata cine va cuceri "ultima reduta" a sistemului bancar romanesc - o data cu vanzarea careia se incheie si privatizarea sistemului - si cu ce pret. La momentul aparitiei acestui articol vor fi cunoscute deja bancile care au depus scrisori de interes la Ministerul de Finante. Urmeaza preselectia, ale carei rezultate se vor cunoaste cel mai tarziu pe 9 septembrie, procesul de due-dilligence al bancii, depunerea ofertelor si selectia, iar abia spre sfarsitul anului - in cel mai fericit caz - va fi cunoscut noul proprietar al bancii.

Aproape nimeni nu se aventureaza sa vorbeasca despre o valoare a bancii romanesti. Nici reperele pe care le pot da contractele incheiate in alte tari nu sunt foarte relevante, pentru ca jocurile difera acum mult - Romania este si ultima tara din regiune unde se mai vorbeste despre privatizari de banci. In Bulgaria, de exemplu, OTP a platit pentru DSK 311 mil. de euro si si-a asumat investitii de peste 300 de milioane. In Cehia, Erste Bank a platit pentru Ceska Sporitelna mai bine de 1.354 de milioane de euro.

"L-am auzit pe presedintele CEC vorbind despre un pret de 3,5 ori valoarea neta a activelor", spune Bogdan Baltazar, care admite insa ca e mult prea devreme pentru a se vorbi despre pret. Pana la urma, bancile interesate vor afla cat vor fi dispuse sa plateasca doar dupa ce vor intra in camera de date a bancii. Sau poate nici atunci, ci mult mai tarziu - cand noii proprietari vor descoperi diferentele dintre situatia reala din sucursale, filiale si agentii si prezentarea facuta de autoritati in dosarul de privatizare. A se vedea cazul Petrom.