În Ungaria, majoritatea celor pes­te 21.000 de ferme apicole ope­rează ca jucători mici, independenţi, ceea ce duce la o susţinere slabă a sec­torului şi la vulnerabilitate pe piaţă.

Pentru a depăşi acest lucru, producătorul de miere Mézerdo Méhészet a dezvoltat un nou model de cooperare voluntară, care să îm­bunătăţească poziţia de negociere a producătorilor, să faciliteze schim­barea generaţională şi să menţină securitatea polenizării interne pe termen lung.

Pe scurt, jucătorii mici s-ar asocia în cooperative, iar statul, cu regle­men­tare, bani publici şi fonduri UE, ar ajuta la crearea brandului de mie­re maghiar. Iniţiativa a fost pre­zentată deja ministerului agriculturii.

Ce face Ungaria în acest sector este important pentru România de­oa­rece producătorii maghiari sunt con­curenţi direcţi ai celor români. Potrivit statisticilor Comisiei Euro­pene, România ocupă locul 3 în UE la numărul de stupi, după Spania şi Polonia, în timp ce Ungaria se pla­sea­ză pe poziţia a şaptea.

Însă la exportul de miere în afara UE, România (7% din piaţă) şi Ungaria (6% din piaţă) sunt aproape la egalitate şi au în faţă doar Germania (22% din piaţă, în 2023).

În Ungaria, conform celui mai recent sondaj realizat de Asociaţia Naţională a Apicultorilor, există apro­ximativ 1,1 milioane de colonii de albine.

Deşi sectorul este semnifi­cativ ca dimensiuni, piaţa este extrem de fragmentată, deoarece majorita­tea administrează ferme mici sau mijlocii şi îşi vând mierea către cumpărători în vrac, fără procesare sau marcă.

Pentru că vânzările se fac indivi­dual, producătorii întâmpină dificul­tăţi în negocierea unor preţuri favo­rabile. Din cauza mijloacelor de trai precare, tot mai puţini tineri practică această pasiune, ceea ce nu doar că ameninţă pierderea a decenii de cu­noştinţe profesionale, ci şi pune în pericol securitatea agriculturii inter­ne şi a polenizării naturale.

Conceptul dezvoltat de Mézerdo se abate puternic de modelele obiş­nui­te din trecut. În sistemul coope­rativ voluntar propus, apicultorii şi-ar păstra stupii, uneltele şi chiar propria marcă, în timp ce organizaţia comu­nă ar prelua doar acele sarcini pe ca­re o fermă mică nu le poate îndeplini eficient sau economic singură.

Cooperativele regionale ar colecta, testa şi prepara mierea, în timp ce centrul naţional ar negocia cu cumpărătorii mai mari, ar organiza exporturile şi ar construi brandul de miere maghiară. Această companie ar fi deţinută chiar de apicultorii care i se alătură.

Sistemul nu ar aplica preţuri de achiziţie obligatorii. Producătorii ar primi un avans pentru mierea livrată, iar decontarea finală s-ar face după vânzare, în funcţie de calitate şi cantitate. Propunerea include, de asemenea, sprijin pentru schimbarea generaţională, în care tinerii începători ar putea învăţa de la mentori experimentaţi, facilitând preluarea stupinelor în funcţiune. În plus, conceptul ar introduce un serviciu de polenizare plătit, astfel încât apicultorii ar putea primi o remuneraţie specială dacă fermierii folosesc în mod specific coloniile de albine pentru polenizarea culturilor.

Nevoile de investiţii estimate ale programului pe cinci ani se situează între 17,7 şi 22,5 miliarde de forinţi (62,2 milioane euro), care ar fi finanţate din surse de stat, fonduri UE şi de piaţă, precum şi din contribuţiile membrilor. Conform planurilor, laboratoarele existente, instalaţiile de procesare şi ambalare ar fi incluse în sistem, noi instalaţii urmând să fie construite doar în cazurile de lipsă de capacitate. Statul ar fi responsabil pentru furnizarea cadrului de reglementare şi controlul fondurilor publice, în timp ce deciziile de afaceri ar rămâne în competenţa membrilor cooperativei.