Un ultim semn despre ambitiile Chinei in acest domeniu e tentativa unei companii chineze de a cumpara de la DaimlerChrysler si BMW - si mana in mana cu Partidul Comunist - o fabrica de motoare din Brazilia.

Pentru ca o astfel de fabrica presupune atata sofisticare, este cu mult mai fezabil pentru Grupul Lifan - producatorul chinez - sa se chinuie sa o mute 13.350 de kilometri decat sa isi construiasca propria tehnologie in centrul industrial din vestul Chinei - dupa cum spune si presedintele companiei.

Daca achizitia reuseste - demersurile sunt abia la inceput -, China ar putea face un salt, devansand dintr-o miscare competitori precum Coreea de Sud pentru a ajunge din urma Japonia, Germania si SUA in termeni de vanzari de masini cu eficienta energetica ridicata, dar totusi confortabile, cum sunt Honda Civic sau Toyota Corolla. 

Esecul Chinei de a-si dezvolta propria versiune de motoare si solide, si sofisticate e cel mai mare obstacol tehnic cu care producatorii chinezi s-au confruntat in perioada in care si-au modernizat productia, pregatindu-se de export in SUA si Europa - asa spun analistii si directorii producatorilor auto din Occident. Decizia de a cumpara aceasta tehnologie din afara nu numai ca ar inlatura cel mai mare obstacol, dar ar si propulsa industria auto a Chinei intr-o pozitie buna in lumea producatorilor de masini care sunt deopotriva spatioase si cu consum mic de combustibil.

Fabrica braziliana de motoare e una dintre cele mai faimoase si mai neobisnuite din industria auto. Construita in sudul Braziliei la sfarsitul anilor ‘90, cu o investitie de 500 de milioane de dolari la care au contribuit in mod egal Chrysler si BMW, uzina Campo Largo combina tehnologiile americana si germana de ultima ora, rezultatul fiind motorul Tritec de 1,6 litri, cu 16 valve.

Lifan sustine ca e singurul competitor pentru cumpararea fabricii si ca vrea sa o aduca in China pentru a incepe productia de motoare in 2008. Desi Partidul Comunist Chinez este si el implicat in efortul de preluare, indrazneata miscare a Lifan e condusa de unul dintre cei mai remarcabili antreprenori ai Chinei: Yin Mingshan, unul dintre executivii cei mai de succes ai tarii, cu cele mai multe conexiuni in lumea politica si cu un trecut chinuit - care include 22 de ani in lagare de munca si inchisori prin care si-a platit convingerile politice. Iar fabulos de bogatul presedinte - si principal actionar - al Lifan si-a pus acum in cap sa faca export in Europa in 2008 si pe piata americana in 2009.

Motorul Tritec este unul dintre motoarele cele mai avansate din punct de vedere tehnologic si mai eficiente din punct de vedere al combustibilului din lume, spune Yale Zhagn, analist la biroul din Shanghai al CSM Worldwide, o mare companie de consultanta auto cu sediul in suburbiile Detroitului. Yin spune ca ar vrea sa reconstruiasca fabrica braziliana pe un teren viran de langa uzina sa de asamblat autoturisme. Iar scopul lui e sa inteleaga tehnologia intr-atat de bine, incat sa poata produce motoare nu doar pentru Lifan, ci si pentru alti producatori auto chinezi.

Lifan, care e deja unul dintre cei mai mari producatori mondiali de motociclete, cu vanzari in 112 tari, este gata sa inceapa, la un pret de 9.700 de dolari, exportul masinilor sedan - remarcabil bine facute - in statele in curs de dezvoltare din Asia, Orientul Mijlociu si Caraibe. Dar mai e nevoie de cativa ani buni de munca pana cand compania va fi pregatita sa concureze in tarile industrializate, spune Yin. "Presedintele Mao ne-a invatat: daca poti sa castigi, poarta razboiul; daca nu poti sa-l castigi, fugi", spune el. "Vreau sa-mi antrenez armata in aceste piete mici si apoi, cand vom fi gata, ne vom muta pe pietele mai mari."

Obisnuiti sa fabrice masini usoare, cu consum redus, pentru familii chineze atente la costuri, producatorii auto din China vor sa-si foloseasca acum expertiza ca pe un avantaj in competitia mondiala, de vreme ce pretul petrolului ramane la niveluri ridicate. Geely, un alt producator chinez - care i-a surprins pe constructorii americani si europeni anuntandu-si la Salonul Auto de la Detroit din ianuarie intentia de a intra pe piata americana din 2007 -, a pus accent pe reducerea consumului de combustibil inca de dinainte de explozia preturilor titeiului din ultimii doi ani.

Multinationalele se bat acum sa tina pasul cu apetitul in crestere al chinezilor pentru masinile cu consum redus. Producatori chinezi ca Chery sau Geely au acaparat un sfert din piata chineza anul trecut, de la mai putin de 10% in urma cu doar doi ani, spune Michael Dunne, presedintele Automotive Resources Asia, o firma de consultanta.

"De unde explozia asta? Masini mici, cu motoare cu consum redus, care pleaca de la 4.000 de dolari", spune Dunne. Raymond Bierzynski, presedintele Pan Asia Technical Automotive Center al companiei General Motors din Shanghai, spune ca pretul combustibililor a fost cu mult mai important pentru consumatorii din China decat pentru oricare altii tocmai pentru ca acesta a avut mereu o pondere mare in veniturile familiilor chineze modeste.

Chrysler si BMW au inceput constructia fabricii Campo Largo in aprilie 1998, cu o luna inainte ca Daimler-Benz sa inceapa preluarea Chrysler, pe care a incheiat-o in noiembrie acelasi an. Semnalata in presa de specialitate a vremii drept poate cea mai avansata fabrica de motoare construita vreodata, uzina a devenit un "orfan corporatist" in momentul in care a inceput productia, in septembrie 1999.

Piata auto braziliana intrase in declin si Daimler avea deja capacitati proprii de producere a motoarelor - in plus, nu se simtea in largul sau sa colaboreze cu rivalul sau german, BMW. Acum, BMW foloseste jumatatea sa din motoarele produse aici la premiatele Mini Cooper. Dar a anuntat deja ca motoarele pentru aceste masini vor veni, in viitor, de la o fabrica din Franta, care este detinuta si operata de PSA Peugeot Citroën.

Chrysler folosea motoarele facute in Brazilia la modelele sale compact Neon si PT Cruiser, dar acum vinde deja jumatate din productie chinezilor de la Lifan si Chery Automotive si unui joint-venture chinez al Mazda. Yin si purtatorii de cuvant ai DaimlerChrysler respectiv BMW au refuzat sa comenteze pe marginea pretului pentru care se poarta negocierile de vanzare a uzinei.

Lifan si-a facut intrarea pe piata auto in februarie, cu sedanul Lifan 520, produs in noua uzina de asamblare a companiei - in care utilajele sunt vopsite in rosu aprins si in galben, culorile steagului Chinei. Lifan incearca sa copieze Honda, un alt producator de motociclete care a intrat pe piata auto - si, ca si Honda, e preocupat de designul eficient, care reduce consumul.

Lifan a preluat de asemenea de la Honda si grija pentru calitate. Caracterele gigantice ale maximelor lui Yin impodobesc fabrica de motoare de motocicleta si pe dinauntru, si pe dinafara; pe o pancarta luminoasa de deasupra liniei de asamblare scrie: "Oricui va pricinui stricaciuni brandului Lifan, Lifan ii va pricinui stricaciuni in castronul cu orez".

Un test drive al modelului Lifan 520 a aratat ca masina este solida si ruleaza destul de lin chiar si pe drum accidentat - desi nu exista garantii pe termen lung pentru astfel de caracteristici. Pretul de 9.700 de dolari include scaunele de piele, doua air-baguri, un portbagaj imens si un sistem DVD cu ecran pentru pasagerul din fata - o combinatie care ar putea costa de doua ori mai mult la un sedan mediu echipat asemanator in SUA. Salariile de mai putin de 100 de dolari pe luna contribuie la mentinerea preturilor sub control. Fabrica de asamblare e mai bine organizata decat multe alte fabrici chineze, cu toate ca are stocuri masive de piese care asteapta asamblarea - si care sunt purtatoare de costuri.

Yin nu se indoieste ca China poate intra in competitie cu SUA. "Americanii lucreaza cinci zile pe saptamana, noi in China lucram sapte zile", spune el. "Americanii lucreaza opt ore pe zi si noi lucram saisprezece."

Traducere si adaptare de Mihai Mitrica

* Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un partaneriat intre cele doua publicatii

* Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

* Copyright 2006 New York Times News Service