Contextul macroeconomic explică riscul. Inflaţia reduce treptat valoarea reală a banilor. Datele Bureau of Labor Statistics arată că 126 de dolari ar avea în 2026 aceeaşi putere de cumpărare pe care o aveau 100 de dolari în 2020. În paralel, dobânzile oferite de conturile tradiţionale de economii rămân scăzute. Potrivit Federal Deposit Insurance Corporation, rata medie anuală este de doar 0,39%, în timp ce rata anuală a inflaţiei era de aproximativ 2,4% în ianuarie 2026, scrie CNBC.

Chiar dacă unele conturi de economii cu randament ridicat pot ajunge la dobânzi de până la 4% pe an, conform datelor publicate de Bankrate, majoritatea populaţiei nu beneficiază de aceste niveluri. Un sondaj realizat de Vanguard în ianuarie 2025 pe un eşantion de peste 1.000 de adulţi arată că peste jumătate dintre americani obţin dobânzi sub 3% la economii, iar aproape un sfert câştigă sub 1%.

„Cred că motivul pentru care oamenii păstrează numerar suplimentar este că acesta poate părea sigur. Dar poate, în acelaşi timp, să erodeze în linişte progresul pe care investitorii îl fac pentru a-şi atinge obiectivele financiare pe termen lung”, afirmă Kathy Kellert, responsabilă pentru produsele de acţiuni indexate în cadrul Vanguard.

Diferenţa dintre a economisi şi a investi devine semnificativă în timp. Conform unei analize realizate de CNBC, indicele S&P 500 a generat un randament mediu anual de aproximativ 13% în perioada 1976–2025. Jordan Gilberti, planificator financiar certificat şi fondator al Sage Wealth Group, subliniază că numerarul „oferă stabilitate şi lichiditate, dar rareori ţine pasul cu investiţiile pe termen lung, ceea ce înseamnă că cei care economisesc pot rămâne în urmă în construirea averii reale”.

O sumă de 1.000 de dolari plasată într-un cont cu dobânda de 0,39% ar ajunge la circa 1.040 de dolari după zece ani, în absenţa unor contribuţii suplimentare. Ajustată însă cu o inflaţie anuală de 2,5%, valoarea reală ar coborî la aproximativ 812 dolari în banii de astăzi. În schimb, aceeaşi sumă investită cu un randament anual de 10% ar ajunge la circa 2.594 de dolari după zece ani, respectiv aproximativ 2.026 dolari în termeni reali, după ajustarea cu inflaţia.

„Numerarul are absolut un rol într-un plan financiar, în special pentru nevoi pe termen scurt şi rezerve de urgenţă, dar nu este conceput pentru a genera creştere pe termen lung. Alocarea unei ponderi prea mari către numerar poate crea un fals sentiment de siguranţă, în timp ce erodează în tăcere puterea de cumpărare viitoare”, spune Gilberti.

Kellert recomandă investiţiile cât mai devreme, pentru a beneficia de dobânda compusă, prin care randamentele sunt reinvestite şi generează la rândul lor câştiguri. Printre soluţiile indicate se numără fondurile corelate cu S&P 500, care oferă expunere diversificată şi costuri mai reduse decât portofoliile administrate activ, ceea ce înseamnă că o parte mai mare din bani rămâne investită.

Specialiştii subliniază însă că păstrarea unei rezerve de numerar rămâne esenţială. Recomandarea este constituirea unui fond de urgenţă echivalent cu trei până la şase luni de cheltuieli. Kellert sugerează împărţirea acestuia în două componente: una pentru şocuri de cheltuieli, precum reparaţii auto sau electrocasnice, şi alta pentru şocuri de venit, cum ar fi pierderea locului de muncă.

Mesajul pentru investitori este clar: numerarul oferă confort pe termen scurt, dar expune economiile la un risc invizibil pe termen lung. Într-un mediu inflaţionist, lipsa randamentului devine, în sine, un cost.