„De la Eminescu nu ne-au rămas decât patru fotografii, din păcate, şi astăzi ştim de ce. Pentru că domnia sa, domnul Eminescu, nu voia să fie fotografiat dintr-un fel de a fi care până la urmă sublinia modestia domniei sale, un fel de a fi care arăta mereu că n-ar vrea să iasă în evidenţă. (…) Şi pentru că a fost retras şi pentru că nu a arătat aproape deloc felul în care era în viaţa de zi cu zi, simţim nevoia asta de a înţelege cum era acest om şi fotografiile sunt doar patru. Şi mi-a venit ideea, ca psiholog, să iau tablourile sau reprezentările grafice ce apar în plastica românească cu chipul lui Mihai Eminescu şi să fac nişte poveşti pornind de la istoria, comportamentului lui Mihai Eminescu şi să creez un fel de portet psihologic. Şi cu ocazia asta am aflat şi eu, la rândul meu, foarte multe lucruri, dar efectul care s-a produs a fost că oamenii care au citit cartea şi care s-au apropiat de ceea ce am scris mi-au zis… «Da, acum înţelegem de ce s-au creat atât de multe legende în jurul acestui om şi cum de a fost posibil să scrie în felul în care a scris». (…) Avem fotografia de la Praga, de când era student, aşa îmi place să spun şi s-a mai zis că e semizeu. E absolut o fotografie extraordinară. Apoi fotografia de la Junimea, fotografia de după ce trecuse de prima fază a polii şi ultima cea de dinainte de moarte, în care îl vedem într-adevăr destul de afectat.

Ştim că prima fotografie, cea de la Praga, aceea care este renumită, pe care toată lumea o ştie, făcută la 19 ani, e des folosită şi a fost făcută cu voia domniei sale. Cealaltă este făcută pentru că Iacob Negruzzi şi respectiv Titu Maiorescu i-au tot cerut-o, pentru a fi pusă în tabloul Junimii. Cealaltă, cea de-a treia, are o poveste interesantă pentru că a fost păcălit să participe la o fotografie de grup. S-a vorbit cu fotograful şi i s-a spus… «Vezi că noi o să venim să facem fotografie de grup, dar nu-l fotografia decât pe el pentru că vrem o poză de-a lui şi nu vrea să stea la poză». Şi s-a supărat foarte tare când a aflat, dar cu ocazia asta avem aceasta a treia fotografie. Şi ultima care este făcută, la cerinţa unor elevi care voiau să numească şcoala lor «Mihai Eminescu», el fiind foarte, foarte bolnav în momentul acela”, a spus Alin Comşa la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”.

„Dialogul purtat cu domnul profesor Alin Comşa explorează în profunzime unul dintre cele mai fascinante mistere ale literaturii române. Ni se vor înfăţişa portretele necunoscute ale lui Mihai Eminescu. Sunt sigur că discuţia va aduce noi perspective şi va stârni interesul tuturor celor pasionaţi de istorie, literatură şi mistere”, a declarat Adrian Artene.

Abonează-te la canalul de Youtube „Altceva cu Adrian Artene”, porneşte notificările şi ai ocazia să descoperi în PREMIERĂ, ALTCEVA, un podcast care îţi antrenează mintea şi îţi hrăneşte sufletului.