În pofida refuzului repetat al Danemarcei, care susţine ferm că Groenlanda nu este de vânzare, administraţia preşedintelui american Donald Trump continuă să analizeze scenarii privind o eventuală achiziţie a teritoriului autonom arctic, informează Reuters. O purtătoare de cuvânt a Casei Albe a confirmat recent că oficialii americani „discută cum ar putea arăta o astfel de tranzacţie”, chiar dacă, în prezent, ea rămâne pur teoretică.

Problema majoră este că nu există un mecanism economic clar pentru a pune un preţ pe o ţară sau pe un teritoriu autonom. Potrivit economistului-şef al băncii olandeze ABN AMRO, Nick Kounis, „nu există o piaţă pentru cumpărarea şi vânzarea statelor”, iar istoria nu oferă repere utile pentru o evaluare realistă.

Tentativele de a găsi precedente istorice sunt rapid demontate. Oferta de 100 de milioane de dolari făcută de SUA Danemarcei în 1946, echivalentul a aproximativ 1,6 miliarde de dolari astăzi, este irelevantă, având în vedere creşterea masivă a economiilor globale şi importanţa strategică mult mai mare a resurselor naturale în prezent. La fel, achiziţiile istorice ale Louisianei sau Alaskăi nu pot fi comparate, deoarece acele teritorii au fost vândute voluntar.

Chiar şi o evaluare de tip corporatist, bazată pe veniturile generate, ridică probleme serioase.

Economia Groenlandei, axată în principal pe pescuit, a avut un PIB de doar 3,6 miliarde de dolari în 2023, iar aproape jumătate din bugetul public este susţinut de subvenţii daneze, care finanţează spitale, şcoli şi infrastructura esenţială.

În spatele interesului american se află însă potenţialul uriaş al resurselor naturale. Estimările indică rezerve minerale şi energetice de sute de miliarde de dolari, inclusiv metale rare esenţiale pentru tehnologiile viitorului. Un studiu din 2023 arată că Groenlanda găzduieşte 25 din cele 34 de materii prime critice identificate de Comisia Europeană. Totuşi, exploatarea petrolului şi gazelor este interzisă din motive de mediu, iar proiectele miniere sunt blocate de reglementări stricte şi opoziţia populaţiei indigene.

În plus, orice astfel de tranzacţie ar implica transferul suveranităţii, un element care nu poate fi cuantificat financiar. Comunităţile inuit din Groenlanda îşi revendică drepturile istorice şi culturale asupra teritoriului, iar, după cum subliniază Andreas Østhagen, expert în politici arctice, „nu există nicio modalitate de a pune un preţ pe identitate, istorie şi cultură”.

În acest context, ideea achiziţiei Groenlandei este considerată de mulţi analişti nerealistă, dacă nu absurdă. Cu toate acestea, administraţia Trump susţine că „toate opţiunile sunt pe masă”, inclusiv utilizarea forţei militare, invocând importanţa strategică a insulei pentru securitatea naţională a SUA, unde americanii deţin deja o bază militară.

Întâlnirea programată săptămâna viitoare între secretarul de stat Marco Rubio şi liderii danezi ar putea oferi indicii suplimentare despre strategia reală a Washingtonului în ceea ce priveşte Groenlanda.