Ultimele iesiri in public ale guvernatorului BNR contureaza un peisaj ideal al sistemului financiar romanesc, cu depunatori care vin la banca sa economiseasca, atrasi de dobanzile bune la depozite (in loc sa se imprumute ca sa cumpere marfuri din import), cu credite ieftine in lei si cu bancheri care colaboreaza cu clientii lor sa finanteze (in lei) proiecte de investitii in economia reala. Mai mult chiar, in afara de constrangerile administrative fara precedent pentru creditarea in valuta, pe care BNR le impune acum bancilor, guvernatorul apeleaza deschis la o anumita responsabilitate fata de economie a bancilor - sau cel putin a celor mai mari banci din sistem, cele cu retea extinsa, mai interesate sa atraga economiile populatiei decat bancile mici, simple relee pentru intrarile masive de acum de valuta din strainatate.

Spre acele banci mari si responsabile ar urma deci sa migreze, in timp, si economisirile populatiei, si doritorii de credite accesibile in lei, in timp ce restul bancilor ar ramane intr-un soi de ofsaid moral, vinovate de a urmari exclusiv castiguri rapide din plasamentele de lei la BNR. De aceea, Mugur Isarescu li s-a adresat acum doua sapatamani cu ironica amenintare ca BNR nu-i va mai sterge la gurita pe cei care "nu stiu sa pape laptic fara sa se pateze" - adica nu va mai atrage automat din piata excesul de lei rezultat din vanzarile de valuta ale bancilor. Isarescu le-a recomandat bancilor patate de laptic sa rascumpere pur si simplu valuta vanduta in loc sa caute un plasament bun la BNR pentru leii lor.

Socoteala micilor banci in cautare de profit rapid e corecta, atata vreme cat ele stiu ca BNR are tot interesul sa sterilizeze respectivul exces de lei, ca sa nu alimenteze inflatia. Numai ca, in cazul de fata, si mai hranitor pentru inflatie ar fi ca banca centrala sa se muleze pe asteptarile dealerilor si ale bancilor straine, ceea ce ar atrage si mai multe fonduri speculative din afara, imposibil de absorbit in economie. Cum am vazut in ultimele saptamani, BNR are la dispozitie aici doua parghii, ambele cu eficienta relativa: sa nu mai depoziteze leii excedentari din piata monetara si sa intervina cat mai putin previzibil pe piata valutara, cu achizitii de euro, ca sa strice socotelile celor ce pariaza pe o apreciere continua si constanta a leului.

Intr-un astfel de context, limitarea creditelor in valuta, cu scopul de a frana influxul de bani din strainatate si a forta scaderea dobanzilor la creditele in lei, e o masura de ultima instanta prin care BNR lupta cu "valutizarea" economiei romanesti. In numarul de fata al BUSINESS Magazin, economistul Mircea Cosea sustine ca BNR n-ar trebui sa faca o diferentiere asa de neta intre creditele in lei si cele in valuta, fiindca Romania tinde catre UE. E o teorie inrudita cu cea sustinuta de cine spune ca Romania ar trebui sa adopte acum direct euro, ca sa scape de necazurile aduse de variatiile de curs valutar. Numai ca drumul spre UE si spre euro trece obligatoriu prin reperul unei monede nationale functionale. BNR nu poate avea politica monetara si cu atat mai putin poate urmari dezinflatia (conditie de baza pentru intrarea in UE) intr-o economie dependenta exclusiv de jocurile dintre euro si dolar, unde leul nu conteaza decat ca teren pentru speculatiile valutare ale strainilor.

Desigur, liberalizarea conturilor de capital continua, in aceeasi perspectiva a aderarii la UE, dar BNR trebuie sa gaseasca echilibrul intre deschiderea pietei si rezistenta unei economii unde "stabilitatea preturilor" inseamna de fapt un leu viabil. De aici si idealul sugerat de banca centrala, al unei economii unde preturile, salariile, creditele si planurile de afaceri sa se exprime in lei. Nu inseamna ca un asemenea ideal e neaparat realizabil, cel putin nu in orizontul de timp pe care l-ar dori BNR; dar asta nu inseamna ca nu e dreptul si datoria ei sa-l propuna sau, dupa caz, sa-l impuna bancilor.