Salariile directorilor generali şi ale managementului de top din România, în special din Bucureşti şi oraşele mari, au atins media europeană pentru poziţii similare, calculat raportat la costul vieţii, potrivit lui George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi headhunteri din piaţa locală. Stabilitatea este cuvântul care defineşte în prezent acest segment: nu se mai schimbă nimic semnificativ nici în structura salarială, nici în pachetele de beneficii, nici în dinamica relaţiilor dintre angajatori şi angajaţii de la vârful ierarhiei corporatiste.

Piaţa muncii pentru executivi de top funcţionează după reguli diferite faţă de restul economiei. În timp ce segmentele medii şi inferioare ale pieţei salariale continuă să fie presate de inflaţie, deficit de forţă de muncă şi ajustări legislative, topul ierarhiei corporatiste a atins un palier de echilibru. George Butunoiu descrie o piaţă matură, unde negocierile nu mai sunt dominate de presiunea recuperării unui decalaj faţă de Occident, decalaj care, cel puţin la nivel de salariu fix, a fost practic eliminat.

„La nivel de top management nu s-a mai schimbat nimic, sunt aceleaşi salarii, aceleaşi beneficii, aceleaşi relaţii între angajaţi şi angajatori, şi nici nu e de aşteptat să se mai schimbe ceva fiindcă au ajuns deja la media europeană", afirmă Butunoiu la ZF Live, emisiune realizat cu sprijinul Orange Business.

Headhunterul precizează că această convergenţă se aplică în primul rând Bucureştiului şi marilor centre urbane, unde costul vieţii permite o comparaţie relevantă cu pieţele vest-europene.

Distincţia esenţială pe care o face Butunoiu vizează componenţa pachetului de remunerare. Salariile fixe pentru directorul general şi pentru nivelul imediat subordonat, CEO minus unu, sunt cele care au ajuns la paritate europeană.

„Vorbim de salariile fixe, cu bonusurile şi alte beneficii legate de rezultate, a fost întotdeauna o discuţie punctuală, de la caz la caz", mai spune Butunoiu la ZF Live.

 Componenta variabilă rămâne negociabilă individual şi dependentă de performanţa companiei şi a executivului, fără un standard generalizabil.

Atingerea mediei europene la nivelul salariilor fixe pentru top management are implicaţii directe asupra capacităţii companiilor din România de a atrage şi reţine executivi competitivi la nivel regional. Argumentul salarial în faţa candidaţilor din alte pieţe europene devine astfel mai solid, reducând un dezavantaj istoric al pieţei locale.

Piaţa executivilor de top din România a parcurs un proces lung de convergenţă cu standardele europene, iar semnalul transmis de unul dintre cei mai activi jucători din recrutarea de nivel înalt indică faptul că acest proces s-a încheiat, cel puţin pentru componenta fixă a remunerării.