Fostul guvernator al băncii centrale a Spaniei, Pablo Hernández de Cos, este considerat cel mai bine pregătit candidat într-o cursă extrem de strânsă pentru succesiunea lui Christine Lagarde la conducerea Băncii Centrale Europene, potrivit unui sondaj realizat în rândul experţilor în politică monetară de către think-tank-ul OMFIF, citat de Financial Times.

Cei 20 de specialişti consultaţi în această lună de instituţia economică londoneză l-au plasat pe Hernández de Cos în fruntea unei liste de cinci pretendenţi principali, evaluându-i în funcţie de nouă criterii esenţiale, prcum experienţă în banca centrală, capacitate de leadership şi construire a consensului, reputaţie profesională, dar şi abilitatea de a gestiona crize.

În prezent director general al Băncii Reglementelor Internaţionale din Basel, Hernández de Cos este urmat în clasament de preşedintele Bundesbank, Joachim Nagel, de fostul şef al băncii centrale olandeze, Klaas Knot, şi de guvernatorul francez aflat la final de mandat, François Villeroy de Galhau.

Din punct de vedere ideologic, Hernández de Cos este perceput ca un centrist cu o uşoară înclinaţie spre politici monetare mai relaxate, în timp ce Villeroy de Galhau este văzut tot ca un moderat.

În schimb, Nagel şi Knot sunt consideraţi adepţi ai unei linii mai stricte în materie de politică monetară.

Numirea preşedintelui BCE rămâne însă un proces notoriu de opac, decis de guvernele Uniunii Europene şi profund influenţat de jocuri politice. Potrivit vicepreşedintelui OMFIF, John Orchard, rezultatul este dificil de anticipat, deoarece negocierile de ultim moment şi înţelegerile informale între state au jucat, istoric, un rol decisiv.

Deşi Spania şi Germania sunt cele mai mari economii din zona euro care nu au deţinut până acum această funcţie în cei 27 de ani de existenţă ai BCE, şansele Germaniei sunt afectate de faptul că preşedinţia Comisiei Europene este deja ocupată de un reprezentant german, un obstacol major pentru candidatura lui Nagel.

Mandatul actualei preşedinte, Christine Lagarde, expiră abia în octombrie 2027, însă, potrivit lui Orchard, „un proces discret de lobby a început deja în rândul candidaţilor”, ceea ce sugerează că decizia privind succesiunea ar putea veni mai devreme decât se anticipa.