La sfârşitul programului de lucru, Maria Radu nu închide laptopul pentru a încheia ziua. Lasă în urmă, pentru câteva ore, responsabilităţile din cadrul unei companii globale de tehnologie şi intră în lumea Dogospace, un business cu produse şi activităţi destinate câinilor, inspirat de Zeyna, câinele familiei. Urmează discuţii cu furnizorii, comenzi, clienţi, promovare şi toate deciziile care ţin de funcţionarea unei afaceri. Maria, unul dintre personajele articolului despre antreprenorii part-time din această ediţie a BUSINESS Magazin, nu trăieşte două vieţi profesionale separate. Trăieşte o singură viaţă în care încap mai multe cariere. În aceeaşi situaţie se află cei 15 antreprenori ale căror poveşti le publicăm în această ediţie şi în cea următoare, după ce am pri­mit mai multe răspunsuri decât anticipasem, dovadă a fenomenului amplu care descrie vieţile profesionale ale generaţiilor actuale de angajaţi. Povestea Mariei pare să fie despre antreprenoriat part-time. Cu alte cuvinte însă, spune ceva mai surprinzător: cariera, aşa cum au cunoscut-o părinţii noştri, începe să dispară. În timp ce lucram la acest dosar, raportul „The Future of Personal Finance”, realizat de UniCredit împreună cu UK National Innovation Centre for Ageing, a pus în cifre fenomenul descris de interlocutorii noştri.

Parcursurile fixe sunt înlocuite de trasee profesionale flexibile, iar siguranţa financiară este construită tot mai des din mai multe surse de venit. Potrivit unei cercetări citate în raport, 72% dintre angajaţii americani chestionaţi aveau în 2025 cel puţin o sursă secundară de venit. În acelaşi timp, 59% dintre angajaţii incluşi într-un sondaj global declarau că ar prefera mai mult control asupra programului de lucru în locul unui salariu mai mare. Carierele-portofoliu, munca pe proiecte şi antreprenoriatul construit în paralel cu un job nu mai sunt doar excepţii, ci semnele unei schimbări importante în felul în care muncim.

Cei mai mulţi dintre antreprenorii intervievaţi pentru acest articol sunt mileniali, generaţia a cărei maturizare profesională a fost traversată de crize succesive. Ni s-a spus că există o ordine firească: termini şcoala, te angajezi, avansezi, cumperi o locuinţă, rămâi suficient de mult într-o companie şi, după câteva decenii, ieşi la pensie. Noi am intrat însă pe piaţa muncii în anii de după criza financiară, când companiile aveau bugete mici, locurile de muncă erau puţine, iar salariile abia ajungeau pentru chirie, transport şi cheltuielile cotidiene. Am acceptat internshipuri neplătite, contracte fragile şi promisiunea că experienţa va compensa, cândva, lipsa banilor. Când stabilitatea a început, în sfârşit, să apară, a venit pandemia. Birourile s-au golit, iar siguranţa pentru care munciserăm s-a dovedit negociabilă. Am învăţat să lucrăm din bucătării, să conducem echipe prin intermediul ecranelor şi să păstrăm companii în funcţiune fără să ştim cum va arăta luna următoare. Apoi au venit inflaţia, dobânzile ridicate, războiul de lângă noi, locuinţele care s-au scumpit mai repede decât veniturile şi inteligenţa artificială, care ne obligă să ne întrebăm cât din ceea ce ştim astăzi va mai avea valoare peste cinci ani. Până şi pensia a rămas, pentru generaţia noastră, mai degrabă o întrebare decât o promisiune: va mai exista, în forma pe care o cunoaştem, când vom ajunge noi la vârsta retragerii? Dacă există ceva care ne defineşte generaţia, nu este lipsa răbdării, aşa cum ni s-a spus adesea, ci antrenamentul pentru nesiguranţă. Nu suntem neapărat pregătiţi pentru orice, ci pentru certitudinea că nimic nu va rămâne neschimbat prea mult timp. De aceea, pentru tot mai mulţi mileniali, siguranţa nu mai înseamnă un singur contract de muncă. Înseamnă mai multe competenţe, mai multe roluri şi, uneori, mai multe surse de venit. Ziua suntem angajaţi, iar seara devenim antreprenori, consultanţi, freelanceri sau creatori. Nu întotdeauna pentru că vrem să plecăm din companie, ci pentru că o singură carieră nu ne mai oferă întotdeauna suficientă siguranţă. Ceea ce raportul numeşte „carieră-portofoliu” seamănă foarte mult cu agenda Mariei: un job, o afacere, competenţe care circulă între cele două şi o identitate profesională care nu mai încape pe o singură carte de vizită. Nu mai visăm doar la succesul într-o singură carieră. Încercăm să construim o viaţă profesională în care succesul de la 9 la 5 poate continua şi după 5.   

Sondajul săptămânii pe paginile de LinkedIn ale BM şi ZF:

Care este cea mai subestimată calitate a unui CEO bun?

Ioana Matei este editor-şef, Business Magazin