Ani la rând dezbaterea despre piaţa spaţiilor office a gravitat în jurul aceleiaşi întrebări: câţi oameni s-au întors la birou? Întrebarea a fost firească într-o perioadă marcată de pandemie şi de schimbarea modelelor de lucru. Astăzi însă este o perspectivă care simplifică excesiv realitatea. Indicatorul relevant nu mai este gradul de ocupare al birourilor într-o zi de marţi, ci modul în care companiile îşi regândesc strategiile privind spaţiul de lucru.

Mai mult, piaţa spaţiilor flexibile a fost privită ca un segment de nişă. Era soluţia aleasă de startup-uri, freelanceri sau companii aflate la început de drum, care aveau nevoie de contracte mai flexibile şi costuri iniţiale reduse. În ultimii ani, nu doar modul în care lucrăm s-a schimbat, ci şi modul în care companiile îşi construiesc strategiile imobiliare. Alegerea spaţiului de lucru nu mai este o decizie pe cinci sau zece ani, luată exclusiv în funcţie de costul pe metru pătrat.

Această schimbare explică şi maturizarea accelerată a pieţei flex office. Cererea nu mai vine exclusiv din partea companiilor mici. Din ce în ce mai multe organizaţii mature, inclusiv corporaţii şi grupuri internaţionale, folosesc spaţiile flexibile pentru a completa sediile principale, pentru echipe de proiect, pentru extinderi rapide sau pentru testarea unor noi pieţe şi linii de business.

În plus, diferenţele dintre proiecte devin tot mai evidente, iar competiţia nu mai este între suprafeţe disponibile, ci între capacitatea fiecărui proiect de a răspunde unor cerinţe tot mai complexe. Acest proces de polarizare este vizibil în întreaga piaţă. Pe de o parte, există clădiri care se confruntă cu grade ridicate de neocupare şi întâmpină dificultăţi în atragerea chiriaşilor, iar pe de altă parte, proiectele moderne, bine conectate la infrastructura oraşului, cu standarde ridicate de sustenabilitate şi servicii integrate continuă să genereze interes şi să atragă cerere.

Următoarea etapă de dezvoltare a pieţei nu va fi definită de câţi operatori flex office există, ci de capacitatea acestora de a oferi o experienţă comparabilă cu cea a unui sediu propriu, păstrând în acelaşi timp avantajele flexibilităţii.

În acelaşi timp, s-au schimbat fundamental criteriile de evaluare. Dacă în trecut decizia era influenţată în principal de cost şi suprafaţă, astăzi discuţia este mult mai amplă. Accesul facil la transportul public, flexibilitatea contractelor, posibilitatea de extindere, infrastructura tehnologică, certificările de sustena­bilitate şi serviciile disponibile în clădire cântăresc tot mai mult în procesul de selecţie.

Munca hibridă a avut un rol important în această transformare. Spaţiile flex office nu mai sunt privite exclusiv ca o infrastructură operaţională, ci ca un instrument care susţine colaborarea, cultura organizaţională şi schimbul de idei. În acest context, experienţa angajaţilor nu mai reprezintă un argument de marketing, ci un criteriu de business. În plus, modelul „core Ă flex”, consacrat deja pe pieţele occidentale, începe să fie adoptat şi în România. Sediul central rămâne elementul stabil al organizaţiei, însă este completat de spaţii flexibile care permit adaptarea rapidă la schimbările de business, fără investiţii majore şi fără angajamente pe termen foarte lung.

Din experienţa noastră la Hotspot, vedem această schimbare în deciziile pe care le adoptă chiriaşii noştri, care acordă tot mai multă atenţie întregului ecosistem pe care îl oferim. Observăm, de asemenea, că dialogul cu potenţialii clienţi începe tot mai rar cu întrebarea „câte birouri sunt disponibile?” şi tot mai des cu întrebări despre cât de repede poate fi extins spaţiul, cum pot fi acomodate echipele care cresc, ce servicii sunt incluse şi cum putem susţine evoluţia companiei. Iar extinderea anunţată recent pentru Hotspot Workhub şi gradul ridicat de ocupare în cele două spaţii pe care le deţinem, Hotspot Workhub, situat în clădirea The Mark în zona Piaţa Victoriei, şi Hotspot Skyhub, amplasat în Orhideea Towers, confirmă această evoluţie. Cererea continuă să fie susţinută de companii care îşi doresc spaţii premium, bine conectate şi pregătite să răspundă unor nevoi în continuă schimbare, un semnal care confirmă că piaţa nu mai caută doar flexibilitate contractuală, ci şi soluţii complete de workplace.

Privind spre viitor, cred că următoarea etapă de dezvoltare a pieţei nu va fi definită de câţi operatori flex office există, ci de capacitatea acestora de a oferi o experienţă comparabilă cu cea a unui sediu propriu, păstrând în acelaşi timp avantajele flexibilităţii. Diferenţa nu o vor face numărul de birouri disponibile sau durata contractelor, ci calitatea serviciilor, comunitatea construită în jurul spaţiului şi modul în care fiecare operator reuşeşte să devină un partener real pentru companiile pe care le găzduieşte.