Harry Meintassis, Partener, Meintassis Partners: Epoca AI nu are nevoie de lideri mai inteligenţi. Are nevoie de Bravehearts
De ce este nevoie pentru a fi un lider bun în această nouă şi curajoasă lume? Ce face ca un lider să fie cu adevărat extraordinar? „Pot fi şi eu unul?...Cum?”
Există o nevoie uriaşă de noi modele de leadership, mai ales acum, în condiţii de incertitudine extremă. În cele ce urmează, vom argumenta ce îi face pe unii lideri extraordinari. Ce anume le conferă acea putere rară, aproape „sacră”, şi de ce avem nevoie de ei acum mai mult ca niciodată. Nu este vorba despre expertiza lor sau despre flerul în afaceri. Nici măcar despre inteligenţă. Sau despre competenţe, în sensul restrâns al cuvântului. Este vorba despre ceva cu totul diferit. Aceşti lideri trăiesc simultan în două lumi. Pe de o parte, sunt agenţi ai schimbării (Change Makers), vizionari îndrăzneţi şi disruptivi, care contestă status-quo-ul, creează lucruri frumoase şi sunt dedicaţi ideii de a-i ajuta pe ceilalţi să trăiască mai bine. Pe de altă parte, sunt ghidaţi de valori şi convingeri clare, care le oferă direcţie şi sens. Apără ceva mai presus de ei înşişi. Sunt războinici spirituali (Spiritual Warriors). Teza mea este inspirată de celebrul film Braveheart şi de viaţa lui William Wallace, în timpul războaielor pentru independenţa Scoţiei din secolele XIII-XIV.
Îmi permit însă să extind acest arhetip către liderul Braveheart al zilelor noastre, de care avem acum nevoie urgentă.
Bravehearts (inimile neînfricate, în traducere n. red.) sunt o specie rară. Iată cum acţionează.
Sunt revoluţionari îndrăzneţi care inspiră o mişcare. De aici porneşte totul. De la o cauză care merită urmată şi care îi poate uni pe oameni. O misiune care nu va fi efemeră, ci se va transforma într-o mişcare. Un scop mai înalt pe care liderul îl pune înaintea tuturor. Un ideal care vine din inimă, în locul pretenţiei ca ceilalţi să se sacrifice pentru câştigurile sale personale. În film, îl vedem pe Wallace unindu-şi oamenii în jurul dorinţei universale de libertate: „Ne pot lua viaţa, dar nu ne vor lua niciodată libertatea!” Întrebarea pentru fiecare dintre noi ar putea fi acum: „Care este scopul în jurul căruia îmi unesc oamenii?”
Au niveluri aproape obsesive de pasiune şi iubire
Bravehearts se implică total. Sunt animaţi de un devotament autentic, aproape obsesiv şi lipsit de compromisuri faţă de cauza lor. Este acel tip de pasiune care nu te lasă să încetezi să te gândeşti la ceea ce faci. Orele par minute. Munca devine un privilegiu. Îşi găsesc libertatea în muncă. Libertatea de a crea. Munca nu mai pare muncă. Pare o formă de a-i servi pe ceilalţi. Simt că schimbă lumea, chiar şi într-o mică măsură, iar acest lucru merită efortul. Este aproape o erezie în cultura noastră construită în jurul echilibrului dintre viaţă şi muncă şi al confortului. Doar câţiva înţeleg că acest tip de pasiune nu te consumă; te aprinde. Acesta este sensul „agape” – cuvântul grecesc pentru iubire, nu doar în sens sentimental, ci ca „dedicare faţă de binele celuilalt”.
Şi nu este niciodată vorba despre bani... Se conduc după o busolă atunci când nu există o hartă
Au în minte o viziune clară, nu doar obiective sau planuri. Ştiu că niciun plan, indiferent cât de detaliat, nu supravieţuieşte intact contactului cu realitatea şi ştiu să navigheze prin ceaţă. Mai important, înţeleg că supravieţuirea celui mai adaptat înseamnă capacitate de adaptare, nu doar inteligenţă. Poate suna controversat, dar oamenii consideraţi „inteligenţi” pot deveni uneori prizonierii propriei inteligenţe. Supraanalizează în loc să acţioneze. Se concentrează asupra lucrurilor care ar putea merge prost, în loc să vadă ce ar putea merge bine. Evită riscurile care i-ar putea face să pară ridicoli. Şi devin excesiv de dependenţi de dovezi concrete înainte de a face o mişcare, într-o lume în care dovezile de ieri ar putea fi deja depăşite. Majoritatea liderilor sunt pregătiţi să rezolve probleme complicate – liniare, repetitive, operaţionale –, dar nu neapărat probleme „complexe”, precum dinamica umană, relaţiile sau interdependenţele dintre sisteme. Aici avem nevoie de Bravehearts: lideri capabili să conducă în medii fluide, să înoate în ape neexplorate, să facă experimente îndrăzneţe şi să înveţe pe parcurs. O mentalitate complet diferită. Un mod de a judeca lucrurile complet diferit.
Sunt oameni complecşi, multidimensionali. Bravehearts reunesc calităţi care pot părea uşor contradictorii: sunt competitivi, fără a fi mânaţi de dorinţa de dominaţie; fermi, dar plini de compasiune; exigenţi, dar grijulii; autonomi, dar profund conectaţi la ceilalţi. Au făcut munca grea şi dureroasă de a privi în propria lor parte întunecată, către propriile frici şi propriii demoni. Furia se transformă în voinţa de a face ceea ce este corect, nesiguranţa devine putere disciplinată, iar nerăbdarea se transformă în creativitate explozivă. Şi totuşi sunt nişte optimişti aproape iluzorii. Chiar dacă ştiu că nimic nu este garantat şi nimic nu este absolut, continuă să lupte. Este un fel de „optimism tragic”: simt atât magia, cât şi absurdul vieţii, lumina, dar şi întunericul de care sunt capabili oamenii. Bravehearts puternici sunt, în acelaşi timp, suflete sensibile, profund mişcate de artă, muzică, scris sau de frumuseţea unui zâmbet, pentru că toate acestea îi apropie de propriul lor „divin”.
Îşi asumă radical responsabilitatea pentru propria viaţă. În ultimii zece ani, valorile noastre sociale s-au îndreptat tot mai mult către comparaţie, invidie, patologizare excesivă şi victimizare. Există un soi de permisivitate deghizată în empatie. Standardele scad. Ne lipsesc modelele bune. Îi învinovăţim pe toţi, mai puţin pe noi înşine. Ne complacem în fantezii şi le spunem oamenilor „merit mai mult”, în timp ce punem interesul personal pe primul loc în numele libertăţii individuale. Nu realizăm că libertatea nu înseamnă doar să ai opţiuni, ci şi să ai un scop de neclintit.
Bravehearts nu cad în această capcană.
Vocea conştiinţei este puternică şi clară în mintea lor. Îşi asumă responsabilitatea radicală. Dansează în haosul vieţii. Acţionează în vremuri dificile.
„Sunt stăpânul destinului meu: sunt căpitanul sufletului meu” — „Invictus”, William Ernest Henley
Nu atacă doar simptomele şi nu caută soluţii rapide. Atacă boala.
Pot rezolva marile noastre probleme. Cum combinăm dinamismul economic cu dezvoltarea umană? Productivitatea cu grija faţă de oameni? Guvernanţa cu virtutea? Cum putem rămâne buni administratori ai planetei noastre? Cum protejăm şi cultivăm ceea ce ne face umani în epoca inteligenţei artificiale? Liderii exclusiv tehnocraţi nu reuşesc să înţeleagă bogăţia naturii umane, venerând „zeul eficienţei”. Avem nevoie de lideri Braveheart care să umple vidul de leadership luminat şi să restabilească încrederea. Grecii antici vorbeau despre eudaimonia – o viaţă bună, trăită prin cultivarea virtuţilor. În termenii lui Platon, trebuie să redefinim Binele, Adevărul şi Frumosul.
Schimbă perspectiva asupra riscului. Bravehearts recunosc şi validează frica. Nu pretind că „inamicul nu este înspăimântător” sau că „moartea nu este posibilă”. Pentru a trăi o viaţă bună, trebuie să cochetăm cu riscul. Programarea noastră implicită ne spune să evităm riscurile. Dar ce este mai bine: o viaţă sigură, plină de regrete, sau o viaţă trăită cu un scop? Nu este vorba despre absenţa fricii, ci despre a găsi ceva care contează mai mult decât frica. Să spui adevărul celor aflaţi deasupra ta. Să iei o decizie nepopulară. Să pariezi pe o idee. Să conteşti consensul... Aceasta este filosofia Braveheart.
Înoată împotriva curentului. Ataşamentul lor faţă de propriile valori este mult mai puternic decât al omului obişnuit. Nu se predau unei vieţi mediocre, trăite pe pilot automat şi dominată de distrageri. Refuză să accepte o viaţă lipsită de sens. Bravehearts aspiră la o viaţă pusă în slujba valorilor lor, însă, în lumea de astăzi, asta înseamnă să înoţi împotriva curentului. Trăim într-o epocă a conformismului, a rezultatelor pe termen scurt, a soluţiilor facile şi a plăcerilor lipsite de substanţă. Bravehearts resping toate acestea.
„Când întreaga lume aleargă spre marginea prăpastiei, cel care aleargă în direcţia opusă pare că şi-a pierdut minţile” — C.S. Lewis
Conduc prin puterea exemplului. Stau umăr la umăr, în prima linie, alături de oamenii pe care îi conduc. Îşi pot arăta vulnerabilitatea, îşi pot arăta rănile, dar transmit în acelaşi timp că pot face faţă situaţiei; că deţin în continuare controlul, că sunt prezenţi şi nu sunt absorbiţi de propriile mici drame. Acesta este tipul de lider de care lumea noastră extrem de inteligentă, extrem de optimizată şi tot mai artificială ar putea avea nevoie cu disperare.
Convingere, curaj, discernământ moral, scop, iubire, responsabilitate, imaginaţie şi disponibilitatea de a lupta pentru ceva în care crezi. Epoca AI nu are nevoie de lideri mai inteligenţi. Are nevoie de Bravehearts.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe alephnews.ro
Citeşte pe fanatik.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro











