Viaţa este imprevizibilă. Veniturile nu trebuie să fie

Lavinia IancuAntreprenoare

SUSTENOBIL PR/ODUCTION

Angajată: Cadru didactic asociat la ASE Bucureşti şi SNSPA

„Muncesc, în medie, aproximativ opt-nouă ore pe zi, uneori mai puţin. Au existat perioade diferite, iar flexibilitatea aceasta m-a ajutat în timpul doctoratului. Unii clienţi au înţeles, alţii au renunţat la colaborare. Inevitabil, faci un compromis undeva.”

P

Pentru Lavinia Iancu, graniţa dintre statutul de angajat şi cel de antreprenor s-a mutat de mai multe ori în ultimii opt ani. Uneori, jobul a avut ponderea mai mare. Alteori, businessul a trecut în prim-plan. Astăzi, agenţia pe care a fondat-o în 2018 generează aproximativ 90% din veniturile sale, însă a păstrat şi activitatea universitară, chiar dacă aceasta nu îi aduce câştiguri comparabile. Motivul ţine mai puţin de siguranţa unui salariu şi mai mult de libertatea de a construi un portofoliu de roluri, colaborări şi surse de venit.

Povestea a început în 2018, când avea 26 de ani, lucra ca social media manager pentru Altex şi tocmai îşi cumpărase un apartament în Bucureşti. A aplicat, fără ajutorul unui consultant, la programul Start-Up Nation şi a înfiinţat SUSTENOBIL PR/ODUCTION, o agenţie de PR, project management şi product management. Nu a obţinut finanţarea, dar a rămas cu firma, iar în 2019 au apărut primele colaborări derulate în paralel cu jobul din corporaţie. La finalul aceluiaşi an lucra în employer branding la Carrefour şi a participat la „Imperiul leilor” cu ReFEEL App, o aplicaţie gândită iniţial pentru a le aduce studenţilor plecaţi la facultate pachetele trimise de acasă. Nu a obţinut nici atunci finanţare, însă apariţia televizată i-a adus vizibilitate şi două contracte noi. Cum perioada de angajare se apropia de final, a trebuit să aleagă între un nou job şi antreprenoriatul full-time. Avea deja trei clienţi, suficienţi pentru a se întreţine, aşa că în februarie 2020 a decis să îşi asume independenţa. O lună mai târziu, România intra în lockdown. „Am supravieţuit, fizic şi financiar.” În 2021 s-a înscris la doctorat la Academia de Studii Economice din Bucureşti, iar ulterior a început să predea la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori. Un an maitârziu  a fost invitată să predea şi la SNSPA, la masteratul de Managementul Proiectelor, program pe care îl absolvise anterior. A continuat în paralel colaborările prin firmă şi a lucrat timp de trei ani într-un proiect de cercetare al ASE. „Dacă am învăţat ceva, este că trebuie să ai mai multe surse de venit. Am ajuns astfel să am un mix de joburi şi colaborări, pentru că viaţa este imprevizibilă.” Momentul în care şi-a asumat pe deplin identitatea de antreprenoare a venit după participarea la „Imperiul leilor”. În realitate, primele încercări apăruseră mult mai devreme: în liceu îşi crease un blog pe care relata despre evenimente culturale, iar ulterior începuse să administreze pagini de social media pentru diferite branduri. Apariţia televizată şi primele contracte recurente au transformat însă proiectele disparate într-un business.

Cum arată agenda unei zile obişnuite pentru tine, de la prima oră până seara?

Îmi place să cred că am deprins anumite abilităţi la masteratul de Managementul proiectelor, unde acum şi predau: planificare, implementare şi raportare. În general, joburile vând timp, în timp ce colaborările vând un rezultat, un livrabil. Acolo unde am constrângeri de timp, le respect, iar de restul proiectelor mă ocup seara sau în weekend. Sunt perioade în care trebuie să prioritizez foarte atent. Când lucram cu fonduri europene şi trebuia să pregătesc rapoarte, începeam cu mult timp înainte, astfel încât să respect termenele. Când sunt în sesiune şi trebuie să corectez planuri de afaceri de câteva zeci de pagini fiecare, ştiu că trebuie să blochez o săptămână sau mai multe weekenduri. Muncesc, în medie, aproximativ opt-nouă ore pe zi, uneori mai puţin. Au existat perioade diferite, iar flexibilitatea aceasta m-a ajutat în timpul doctoratului. Unii clienţi au înţeles, alţii au renunţat la colaborare. Inevitabil, faci un compromis undeva. Pentru mine a fost foarte important să investesc în software care să îmi uşureze munca: instrumente bazate pe inteligenţă artificială, chiar înainte ca ChatGPT să devină popular, şi soluţii de raportare. Unul dintre lucrurile pe care mi le permit ca antreprenor este să investesc direct în instrumente care îmi fac munca mai eficientă şi mai plăcută, fără trasee lungi de aprobări.

Câţi bani îţi aduce astăzi businessul comparativ cu salariul şi cât de important mai este salariul pentru siguranţa ta financiară?

Astăzi, businessul îmi aduce aproximativ 90% din venituri. Unele sunt încasate prin firmă, iar altele ca persoană fizică, în funcţie de specificul colaborării. Salariul îmi asigură o plasă de siguranţă pentru cheltuieli, dar lucrez şi la construirea unor venituri pasive, astfel încât să am libertatea de a face ceea ce îmi place. Predatul în învăţământul universitar, de pildă, nu generează venituri mari în România atunci când eşti cadru didactic asociat, plătit cu ora. Îmi face însă plăcere, aşa că îmi permit să continui această activitate când celelalte cheltuieli sunt acoperite.

Care este cel mai dificil lucru atunci când eşti în acelaşi timp angajată şi antreprenoare şi care este preţul pe care îl plăteşti pentru această dublă viaţă profesională?

Uneori am fost mai mult angajată şi mai puţin antreprenoare, alteori am fost mai mult antreprenoare decât angajată. Depinde de calendar şi de colaborări. Unele roluri sunt full-time, altele part-time, flexibile sau organizate în jurul unui proiect. Nu cred că trebuie să clarificăm întotdeauna doar eticheta de „angajat” sau „antreprenor”, ci mai ales tipul de activitate şi de colaborare. Există businessuri construite pentru a susţine stilul de viaţă al antreprenorului, fără obiectivul de a deveni start-upuri scalabile. Există soloprenori, freelanceri şi profesionişti care lucrează pe proiecte. Antreprenoriatul include modele foarte diferite. Preţul pe care îl plăteşti este supraaglomerarea programului, sacrificarea timpului personal şi stresul. Există permanent o tensiune între a fi reactiv, pentru a răspunde lucrurilor urgente, şi a rămâne proactiv, pentru a construi ceea ce îţi doreşti pe termen lung.

Ai simţit vreodată că jobul împiedică businessul să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea oferită de salariu îţi permite să iei decizii mai bune ca antreprenor?

Jobul poate fi, în funcţie de etapă, un lucru necesar sau o frână. Depinde de vârsta şi experienţa antrepre­norului, de oportunitatea de piaţă, de contextul economic şi de ţara în care operează. La început, te poate ajuta să pui businessul pe picioare. Ulterior, îţi poate limita timpul şi ritmul de creştere. După şocurile economice şi geopolitice din ultimii ani, cred într-un mix între cele două: antreprenoriat şi roluri de angajat, piaţă locală şi internaţională, servicii adaptate cererii şi modele de business care nu depind de o singură cate­gorie de clienţi. Eu nu am reuşit să scalez agenţia în forma în care mi-am imaginat iniţial. La un moment dat, a trebuit să reduc dimensiunea businessului şi să revin la un model de soloprenor. Costurile ridicate, bugetele limitate ale clienţilor şi instabilitatea din ultimii ani fac dificilă construirea unei echipe permanente.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină din nou full-time? Există un prag concret – de venituri, profit sau dimensiune a businessului – la care ai renunţa la celelalte roluri?

Dincolo de indicatorii financiari ai businessului, trebuie să ne uităm şi la contextul de viaţă al persoanei. Eu eram singură când am înfiinţat firma şi am avut experienţe care m-au învăţat că nici jobul nu este complet sigur. Atunci când vânzările unei companii scad, pot apărea restructurări şi disponibilizări. Decizia depinde şi de tipul afa­cerii: servicii, producţie sau comerţ. De multe ori, oamenii încep prin prestarea unor servicii, pentru că bariera de intrare şi investiţia iniţială sunt mai reduse, apoi reinvestesc în producţie, comerţ sau diversificare. Unii consultanţi recomandă renunţarea la job atunci când businessul produce de cel puţin trei ori valoarea salariului. Nu cred însă că există o reţetă universală. Situaţia unui freelancer sau a unui soloprenor este diferită de cea a unui antreprenor cu angajaţi, care trebuie să susţină costuri mai mari pentru a putea creşte. Profitul, veniturile şi cheltuie­lile depind de tipul businessului, de piaţă şi de apetitul pentru risc al fiecărei persoane. Poţi intra în antreprenoriat în multe moduri: îţi înfiinţezi propria companie, cumperi sau devii asociat într-o firmă, atragi finanţare, dezvolţi o franciză ori construieşti un produs. Sunt prea multe variabile pentru o singură reţetă. Dar, dacă simţi că acest drum ţi se potriveşte, mai devreme sau mai târziu vei încerca.

→ Lavinia Iancu a fondat în 2018 SUSTENOBIL PR/ODUCTION, agenţie care oferă servicii de PR, project management şi product management pentru proiecte derulate în peste 20 de ţări de pe patru continente.

→  Businessul generează venituri anuale de aproximativ 60.000-70.000 de euro şi reprezintă în prezent circa 90% din veniturile totale ale fondatoarei.

→  Agenţia a avut un angajat timp de doi ani şi a lucrat cu mai mulţi colaboratori. În prezent, Lavinia Iancu conduce businessul în regim de soloprenor.

→  În următorii doi ani, îşi propune să lanseze SUSTENOBIL App, un proiect tehnologic dezvoltat pornind de la cercetarea realizată în timpul doctoratului şi gândit ca un hub dedicat sustenabilităţii.

De la pitch-uri şi cifre la metal, pilă şi şmirghel

Andreea Rîşcu

Antreprenoare: thru, the self-promise ring

Angajată: pastel

„Încă învăţ să fac loc proiectului fără să îi ofer tot timpul meu. Dublul statut de angajat şi antreprenor cere multă disciplină, inclusiv disciplina de a şti când să iei o pauză.”

A

Andreea Rîşcu povesteşte că şi-a început cariera cu multe certitudini despre ceea ce i se potriveşte, dar şi-a dat mereu voie să le testeze. Fiecare pas profesional l-a pregătit, spune ea, pe următorul. Primii ani i-a petrecut într-o multinaţională, în echipa de marketing a celui mai mare brand de cafea din România, experienţă pe care o descrie drept o şcoală importantă de business. Ulterior, şi-a dorit o nouă provocare,
într-un mediu antreprenorial, şi astfel a ajuns la agenţia de comunicare pastel, unde lucrează full-time ca New Business Manager. Parcursul său în lumea designului de bijuterie a început însă dintr-o nevoie diferită: aceea de a descoperi cine este dincolo de fişa postului şi de a face loc laturii sale creative şi introspective. Explorarea artistică a căpătat treptat o direcţie antreprenorială, pe măsură ce a observat că piesele sale stârnesc curiozitate şi capătă semnificaţii personale pentru alţi oameni. Astăzi, pregăteşte lansarea comercială a proiectului thru, the self-promise ring. „Construirea thru în paralel cu jobul este, pentru mine, o evoluţie firească. Pot să valorific experienţa profesională acumulată şi, în acelaşi timp, să explorez un teritoriu nou. Stabilitatea salariului îmi oferă libertatea de a dezvolta proiectul fără presiunea de a trăi imediat din el.” Momentul în care a început să vadă potenţialul unui business a venit atunci când şi-a dat seama că şi alţi oameni găsesc o semnificaţie personală în piesele create de ea, dincolo de povestea de la care pornise. Pasul antreprenorial a însemnat să construiască şi cadrul din jurul obiectului: costuri, preţuri, producţie, comunicare şi experienţa celui care îl va primi. Asumarea unei investiţii şi stabilirea unui calendar de lansare au marcat trecerea de la explorare artistică la un proiect concret de business.

Cum arată agenda unei zile obişnuite pentru tine, de la prima oră până seara?

Ziua coordonez procesele de pitch ale agenţiei, ceea ce înseamnă întâlniri, briefuri, idei, cifre şi decizii de business. După ora 18:00, în serile dedicate atelierului, înlocuiesc mouse-ul şi laptopul cu metalul, pânza de traforaj, pila, şmirghelul şi multe alte instrumente pe care am învăţat să le folosesc la Şcoala de Bijuterie Contemporană Assamblage. Weekendurile fac şi ele loc atelierului. Duminica, atunci când nu lucrez la piese, mă ocup de partea mai puţin vizibilă a proiectului: administrare, planificare şi decizii despre modul în care va funcţiona businessul. Nu toate zilele arată la fel, iar timpul dedicat proiectului thru se vede doar parţial în agendă. În realitate, antreprenoriatul ocupă spaţiu mental la duş, în feedul contului personal de social media şi, mai ales, atunci când visez cu ochii deschişi. Încă învăţ să fac loc proiectului fără să îi ofer tot timpul meu. Dublul statut de angajat şi antreprenor cere multă disciplină, inclusiv disciplina de a şti când să iei o pauză.

Câţi bani îţi aduce astăzi businessul comparativ cu salariul şi cât de important mai este salariul pentru siguranţa ta financiară?

thru, the self-promise ring se pregăteşte pentru prima întâlnire cu publicul. Prima colecţie, „Ruptură & Reparaţie”, va fi expusă mai întâi în cadrul Romanian Jewelry Week 2026, iar lansarea comercială este estimată pentru începutul anului 2027. Aşadar, în această etapă, stabilitatea financiară oferită de salariu îmi permite să acord timpul necesar operaţionalizării afacerii, fără să cer unui proiect aflat la început să îmi susţină deja toate cheltuielile.

Care este cel mai dificil lucru atunci când eşti în acelaşi timp angajat şi antreprenor şi care este preţul pe care îl plăteşti pentru această dublă viaţă profesională?

Cel mai dificil este să împart energia, nu doar timpul. Poţi găsi câteva ore libere în agendă, dar asta nu înseamnă automat că mai ai şi resursele necesare pentru a face ceva bun cu ele. Preţul se simte în timpul personal: mai puţină spontaneitate, seri şi weekenduri pe care trebuie să le negociez cu mine însămi şi o grijă constantă să nu las entuziasmul pentru proiect să ocupe tot spaţiul. Sunt foarte norocoasă să am un partener care mă susţine enorm şi care, în această perioadă, preia mai multe dintre responsabilităţile noastre de zi cu zi. Încerc să protejez relaţiile care fac posibil acest parcurs, chiar dacă echilibrul nu îmi iese perfect de fiecare dată.

Ai simţit vreodată că jobul împiedică businessul să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea oferită de salariu îţi permite să iei decizii mai bune ca antreprenor?

Evident, timpul este limitat, iar acest lucru influenţează viteza cu care poate creşte proiectul. Pentru mine însă, cele două lumi se hrănesc reciproc. În agenţie construiesc alături de colegii mei, pun în legătură perspective diferite şi lucrez cu provocări de business. În atelier construiesc ceva care îmi aparţine, de la primul gând până la obiectul final. Lucrul cu metalul mă antrenează să am răbdare, să experimentez şi să accept că, uneori, trebuie să schimb abordarea. Mă întorc cu această disponibilitate şi în munca de zi cu zi. În sens invers, experienţa profesională mă ajută să dau structură proiectului: ştiu ce presupune lansarea unui brand, cum să construiesc şi să urmăresc un P&L şi cum să identific insighturi care pot deveni puncte de plecare pentru piese. Stabilitatea salariului mă ajută să construiesc într-un ritm în care cred, cu atenţie la identitatea brandului şi la calitatea pieselor.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină full-time?

Nu măsor succesul thru, the self-promise ring prin cât de repede aş putea renunţa la job. Îl măsor prin calitatea pieselor, prin sensul pe care îl au pentru oameni şi prin capacitatea proiectului de a se susţine în timp. Aşadar, planul meu pentru următorii ani este să găsesc o formulă sustenabilă în care să le fac bine pe amândouă.

→ thru, the self-promise ring este un proiect de bijuterie contemporană inspirat din natura umană şi din convingerea fondatoarei că transformarea presupune să trecem prin experienţe, să le înţelegem sensul şi să decidem ce luăm mai departe.

→ Fiecare piesă este gândită ca un reper fizic al unei alegeri interioare: să îţi respecţi limitele, să fii atent la compromisurile pe care le faci în relaţiile cu ceilalţi sau să rămâi deschis în perioadele de schimbare.

→ Proiectul se află în etapa de prelansare. Prima colecţie, „Ruptură & Reparaţie”, va fi prezentată în cadrul Romanian Jewelry Week 2026, iar lansarea comercială este programată pentru începutul anului 2027.

→ Andreea Rîşcu estimează o investiţie iniţială de aproximativ 8.000 de euro până la finalul anului 2026. În următorii trei ani, îşi propune să construiască un brand sustenabil şi o comunitate în jurul conversaţiilor despre emoţii, limite şi alegeri personale.

Două joburi full-time, pe orare diferite

Interviu: Ioana Niţă

Călin Spiridon

Fondator, Minglr

Angajat: TPC Concept

„Personal, mi-aş dori ca peste trei ani întrebarea să nu mai fie dacă pot renunţa la job pentru minglr, ci cum am reuşit să transformăm minglr dintr-un startup construit seara şi în weekend într-o companie internaţională.”

Î

În cazul lui Călin Spiridon, graniţa dintre cele două lumi este puţin diferită, după cum spune chiar el. Lucrează în cadrul TPC Concept, compania tatălui său, unde este implicat în proiecte de consultanţă şi unde are şansa să înveţe permanent ce înseamnă businessul real, lucrând direct cu companii şi cu problemele lor. În paralel, construieşte minglr, propriul său startup. „Nu am privit niciodată TPC doar ca pe <<jobul pe care îl păstrez până când merge startupul>>. Pentru mine este şi o şcoală extraordinară de business. Sunt lucruri pe care le înveţi din cărţi, din MBA-uri sau din ecosistemul de startupuri şi sunt lucruri pe care le înveţi doar atunci când intri într-o companie reală şi vezi de ce nu funcţionează vânzările, unde se pierde marja, de ce strategia nu ajunge până la oamenii care trebuie să o execute sau de ce o organizaţie performantă pe hârtie nu performează în realitate”. În acelaşi timp, consideră el, minglr este locul în care trebuie să aplice el toate aceste lecţii. „Aşa că, pentru mine, cele două lumi se completează foarte bine. Una mă învaţă permanent ce înseamnă să construieşti un business sănătos, cealaltă mă obligă să demonstrez că pot să fac asta”. Momentul în care a realizat că ceea ce pornise ca un proiect secundar devenise, de fapt, un business a decurs astfel: „momentul acela apare când ideea nu mai depinde doar de tine. Când ai o echipă, când există oameni care construiesc alături de tine, când ai utilizatori reali, costuri, parteneriate şi responsabilităţi, nu mai poţi spune că ai un proiect pe care îl faci «când ai timp».” Pentru el, minglr a trecut pragul acesta atunci când în jurul ideii a început să existe o organizaţie. „În acel moment apare o schimbare foarte interesantă de mentalitate. Nu te mai întrebi doar: oare ideea mea este bună?, ci începi să te întrebi: cum construiesc compania care poate transforma ideea aceasta într-un business?. Şi sunt două întrebări complet diferite.”

Cum arată agenda unei zile obişnuite pentru tine de la prima oră până seara?

Adevărul este că, în cazul meu, ambele sunt aproape joburi full-time, doar că funcţionează după orare diferite. TPC are o structură mai apropiată de programul clasic de business: proiecte, întâlniri, clienţi, analiză şi consultanţă. minglr începe de multe ori exact când programul normal de lucru ar trebui să se termine. Seara pot avea discuţii cu echipa de development, produs, marketing, investitori sau parteneri. Uneori apar probleme care trebuie rezolvate imediat şi atunci nu mai contează foarte mult ora. Iar weekendurile sunt deseori perioade în care pot recupera lucrurile pentru care nu am avut suficient timp în timpul săptămânii. De aceea, îmi este greu să spun că sunt antreprenor „part-time”. Financiar, poate. Ca implicare, cu siguranţă nu. Sunt două responsabilităţi aproape full-time care trebuie să încapă în aceeaşi zi.

→ minglr este o aplicaţie de social discovery construită în jurul unei idei foarte simple: tehnologia ar trebui să ne ajute să cunoaştem oamenii din jurul nostru, nu doar să petrecem mai mult timp online.

→ Călin Spiridon a început dezvoltarea proiectului în 2023, iar astăzi în jurul minglr există o echipă de 6 persoane, care acoperă dezvoltarea tehnică, produsul, designul, marketingul şi celelalte funcţii necesare construirii companiei.

→ În prezent, compania nu generează profit, este într-o zonă de pre-revenue şi dezvoltare de piaţă, iar fondatorii nu extrag venit personal din business.

→ Pentru următorii trei ani, obiectivul este, potrivit fondatorului, mult mai mare decât atingerea unei anumite cifre de afaceri: „Vrem să demonstrăm că minglr poate deveni un produs internaţional şi că există o nevoie reală pentru un mod diferit de a crea conexiuni între oamenii care se află în acelaşi loc”.

Câţi bani îţi aduce astăzi businessul comparativ cu salariul şi cât de important mai este salariul pentru siguranţa ta financiară?

Răspunsul este foarte simplu: astăzi, minglr nu îmi aduce niciun venit personal. Nu îmi plătesc salariu din companie şi nu scot bani din ea. În etapa aceasta, prioritatea este dezvoltarea businessului, iar resursele disponibile trebuie să rămână acolo. Venitul meu vine din activitatea de la TPC Concept, deci, evident, este important pentru siguranţa mea financiară. Dar situaţia aceasta îmi oferă şi un avantaj important ca fondator: nu pun presiune pe minglr să îmi finanţeze viaţa personală înainte ca businessul să fie pregătit pentru asta. Pot să mă uit la fiecare resursă pe care o avem şi să mă întreb unde produce cea mai mare valoare pentru companie, nu cât pot să scot eu din ea. Cred că aici există o diferenţă importantă între cifra de afaceri a unui startup şi venitul fondatorului. Faptul că o companie începe să genereze bani nu înseamnă automat că fondatorul ar trebui să înceapă să îi consume.

Care este cel mai dificil lucru atunci când eşti în acelaşi timp angajat şi antreprenor şi care este preţul pe care îl plăteşti pentru această dublă viaţă profesională?

Timpul. Fără îndoială. Nu cred că problema este neapărat numărul de ore pe care poţi să le munceşti. La un moment dat înveţi să funcţionezi cu un program foarte încărcat. Problema este că ambele businessuri au nevoie de cea mai bună versiune a ta. Nu poţi să intri într-un proiect de consultanţă important cu jumătate din atenţie pentru că te gândeşti la minglr şi nici nu poţi lua o decizie importantă pentru startup cu jumătate din energie pentru că ai avut o zi grea la TPC. Preţul este, inevitabil, timpul personal. Uneori seara, uneori weekendurile şi, poate cel mai important, faptul că este foarte greu să „închizi” complet munca. Dar există şi o parte pozitivă: te obligă să înveţi foarte repede ce este important şi ce doar pare urgent.

Ai simţit vreodată că jobul împiedică businessul să crească sau, dimpotrivă, că stabilitatea oferită de salariu îţi permite să iei decizii mai bune ca antreprenor?

Da, există momente în care mi-aş dori să pot dedica 100% din timpul meu minglr.
Într-un startup, viteza este extrem de importantă şi întotdeauna există încă ceva ce ai putea face. Doar ca în acest moment nu cred că munca împreaună cu tatăl meu mă împiedică, ci dimpotrivă, mă ajută. Dar TPC îmi oferă două lucruri foarte valoroase: stabilitate şi experienţă. Stabilitatea înseamnă că nu sunt obligat să iau decizii pentru minglr din nevoia mea personală de venit. Experienţa este poate chiar mai valoroasă. Prin consultanţă văd permanent companii, modele de business, probleme comerciale, strategii şi greşeli de management. Este foarte greu să nu transferi toate aceste lecţii şi în propriul business. Există, bineînţeles, şi un cost de oportunitate al timpului. Probabil va veni un moment în care acesta va deveni prea mare. Dar până atunci încerc să folosesc avantajele ambelor lumi.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină full-time? Există un prag concret – de venituri, profit sau dimensiune a businessului – la care ai renunţa la job?

Pentru mine nu există o cifră magică. Nu aş pleca din TPC doar pentru că minglr ar produce într-o anumită lună mai mult decât venitul meu actual. M-ar interesa mult mai mult să văd că am construit un model predictibil şi că timpul meu a devenit unul dintre factorii care limitează creşterea companiei. Cred că acela este adevăratul prag. În momentul în care pot demonstra că fiecare oră suplimentară investită de mine în minglr produce suficientă valoare şi că businessul pierde oportunităţi pentru că eu nu îi pot dedica acele ore, atunci ecuaţia se schimbă. Doar că, real, nu cred că aş înceta niciodată să mă implic în TPC chiar dacă partea financiară va fi acoperită de minglr.

Când un câine devine „CEO”, iar ziua de lucru are 16 ore

Maria Radu

Angajată: Software Service Engineer în cadrul unei companii globale de tehnologie

Antreprenoare: Cofondatoare DogoSpace

„În momentul în care businessul va creşte atât de mult încât nu va mai putea fi gestionat part-time, decizia va fi mai puţin despre «când ne permitem să renunţăm la job» şi mai mult despre «când nu ne mai permitem să nu o facem».”

D

DogoSpace a pornit odată cu Zeyna, căţeaua adoptată de Maria Radu şi partenerul său, şi dintr-o nevoie pe care cei doi nu reuşeau să o acopere pe piaţa locală: găsirea unor produse care să îi consume câinelui energia şi să îi stimuleze mintea. Maria lucrează în IT, în cadrul unei companii globale de tehnologie, partenerul său este avocat, iar împreună au transformat căutările făcute pentru propriul animal de companie într-un magazin online dedicat câinilor. Au ales însă să construiască treptat, în paralel cu joburile, chiar dacă asta înseamnă zile de lucru care ajung uneori la 16 ore. „Am pornit DogoSpace ca pe o «nebunie» pe care am vrut să ne-o permitem: un proiect al nostru, prin care să încercăm ceva complet diferit şi să vedem unde poate ajunge”, spune Maria Radu. Cei doi nu au tratat însă proiectul ca pe un hobby. Firma a fost înfiinţată în iulie 2025, iar magazinul online a fost lansat oficial în noiembrie acelaşi an. Deşi businessul este încă la început, fondatorii au avut o mentalitate antreprenorială din prima zi. „Nu am avut o perioadă în care să spunem «Hai să vedem ce iese» şi abia apoi să decidem dacă facem ceva serios. Am spus: «Gata, facem asta. Înfiinţăm firma, deschidem magazinul online şi vedem după aceea ce se întâmplă. Ne descurcăm noi».” Siguranţa financiară oferită de cele două joburi le permite să reinvestească şi să testeze fără presiunea de a obţine profit imediat. Costul se măsoară însă în timp: zilele de lucru depăşesc frecvent zece ore, iar în perioadele aglomerate pot ajunge la 16 ore. Weekendurile şi planurile personale sunt uneori sacrificate pentru comenzile sau sarcinile rămase din timpul săptămânii. Zeyna, pe care cei doi o numesc „CEO-ul DogoSpace”, este şi cea care îi obligă să se ridice de la birou şi să îşi amintească faptul că viaţa nu înseamnă numai muncă.

Cum arată o zi în care eşti şi angajată, şi antreprenoare?

Cred că rolul de antreprenor nu se termină niciodată. Doar îl pui puţin pe pauză atunci când începe rolul de angajat. Sunt foarte norocoasă că jobul meu este flexibil şi îmi permite să jonglez cu cele două roluri. Nu cred că am două zile care să arate la fel, dar, de cele mai multe ori, îmi încep ziua ca orice angajat: mă conectez la job şi îmi încep sarcinile. Dacă apare o urgenţă pentru DogoSpace şi am câteva minute libere, încerc să o rezolv. Poate fi vorba despre o factură, un e-mail sau un mesaj de la un client. După terminarea programului, iau o pauză scurtă şi intru în „modul DogoSpace”: preluăm şi ambalăm comenzile, iar eu mă ocup de partea administrativă, de furni­zori, produse, site, comunicare şi de tot ceea ce mai apare pe parcurs. Nu sunt foarte multe zile în care să muncim mai puţin de zece ore. Au fost şi zile în care, adunând cele două roluri, am ajuns la 16 ore de muncă. Este obosi­tor, dar şi foarte satisfăcător să vezi cum ceva pornit de la zero începe să prindă contur.

→ Activitate:
magazin online cu produse de enrichment şi accesorii funcţionale pentru câini

→ Început:
compania a fost înfiinţată în iulie 2025, iar magazinul online a fost lansat în noiembrie 2025

→ Echipă:
doi asociaţi, fără angajaţi

→ Etapă:
investiţie, testare şi dezvoltare; cheltuielile majore încep să se echilibreze cu veniturile

→ Planuri:
extinderea colecţiilor, importul unor produse noi pentru piaţa locală şi lansarea primului produs propriu

→ Obiectiv:
transformarea DogoSpaceîntr-un brand care să contribuie la educarea proprietarilor de câini şi, pe termen lung, deschiderea unui magazin fizic 

Cât de important mai este salariul pentru siguranţa ta financiară?

Businessul este în creştere, iar cheltuielile majore încep treptat să se echilibreze cu veniturile. Suntem încă într-o etapă de investiţie şi dezvoltare şi ştim că această perioadă va mai dura, pentru că ne dorim să construim DogoSpace sănătos şi pe termen lung. Salariul rămâne foarte important pentru siguranţa noastră financiară, dar ne permite şi să reinvestim în business fără presiunea de a avea nevoie imediat de profit. Putem lua decizii pe termen lung, putem testa lucruri noi şi putem investi în ceea ce credem că va ajuta DogoSpace să crească.

Care este preţul acestei duble vieţi profesionale?

Cel mai dificil este să îţi mai găseşti timp pentru tine. Când ai un job full-time şi construieşti în paralel un business, timpul liber devine aproape un concept abstract. Uneori ai impresia că, dacă ai încă două ore libere, sigur mai este ceva de făcut pentru DogoSpace. Probabil că, dacă nu am fi avut-o pe Zeyna, „CEO-ul DogoSpace”, am fi ajuns să nu mai ieşim din casă cu zilele. Ea ne obligă să ne ridicăm de la birou, să ieşim la plimbare şi să ne amintim că viaţa nu înseamnă doar muncă. Există şi weekenduri în care sacrificăm întâlniri cu prietenii sau planuri personale pentru că avem comenzi de pregătit ori lucruri care s-au adunat în timpul săptămânii. Acesta este, de fapt, preţul acestui model: nu doar că munceşti mai mult, ci trebuie să accepţi că timpul tău nu mai poate fi împărţit la fel ca înainte.

Jobul împiedică businessul să crească sau te ajută să iei decizii mai bune?

Le-am simţit pe amândouă. Sunt momente în care apare frustrarea că nu am suficient timp pentru DogoSpace. Sunt lucruri pe care mi-aş dori să le fac imediat, idei pe care aş vrea să le testez sau oportunităţi pe care aş vrea să le urmăresc, dar care trebuie amânate pentru că am deja responsa­bilităţile de la job. Pe de altă parte, stabilitatea financiară oferită de salariu îmi permite să iau decizii mai relaxat şi să investesc în business chiar şi atunci când ştiu că investiţia nu se va recupera imediat. În etapa în care suntem acum, faptul că nu depindem exclusiv de veniturile DogoSpace ne oferă libertatea de a construi mai sănătos şi de a gândi pe termen mai lung.

Ce ar trebui să se întâmple pentru ca antreprenoriatul part-time să devină full-time?

Nu avem un prag fix de venituri la care să spunem: „Gata, de mâine renunţăm la job.” Pentru mine, decizia ar veni dintr-o combinaţie între stabilitatea financiară a businessului şi nevoia reală de timp. Aş renunţa la job atunci când DogoSpace ar produce suficient încât să nu mai avem grija zilei de mâine şi să putem susţine atât businessul, cât şi viaţa noastră fără veniturile din salarii. Ar putea exista însă şi scenariul în care businessul creşte atât de mult încât nu mai poate fi gestionat part-time şi devine evident că are nevoie de mine full-time. În acel moment, decizia ar fi mai puţin despre „când ne permitem să renunţăm la job” şi mai mult despre „când nu ne mai permitem să nu o facem”.

CITIŢI MAI MULTE POVEŞTI DIN VIAŢA ANTREPRENORILOR PART TIME ÎN URMĂTOAREA EDIŢIE A BUSINESS MAGAZIN.