Sunt teme de dezbatere care devin adevarati bureti de demagogie. Invatamantul este campion. Ce ne facem? Nu-i invatam pe copii cum trebuie si ce trebuie, scoala nu mai e utila, putini isi mai doresc sa fie profesori, autoritatile sunt incompetente si celelalte. Exista insa aspecte nediscutate, greu de acceptat de cei care divagheaza pe marginea subiectului si care ar mai putea lumina putin intreaga tema.

O grava eroare de perspectiva imi pare a fi legatura directa scoala-copil. Invatamantul nu e doar pentru copii. Invatamant inseamna si perfectionare profesionala, inseamna si educatie a adultului, inseamna crearea unor spatii publice in care sa existe acea atmosfera de acumulare relaxata de cunostinte (biblioteci, librarii, arhive). Profesorii invata si ei undeva, fac studii, citesc, scriu. Provin din ceea ce sociologul francez Pierre Bourdieu, unul dintre cei mai influenti intelectuali ai ultimei jumatati de secol, numea "mediul scolastic". Acest mediu are cateva trasaturi aparte. Cea mai importanta a fost numita "le loisir studieux", o formulare extraordinara a esentei lumii scolastice: exista un timp liber de care alte categorii sociale nu beneficiaza care este esential actului invatarii.

Am auzit afirmatii de un primitivism cutremurator: e normal ca profesorul sa fie platit mai prost pentru ca munceste cateva ore pe zi, nu are responsabilitati si mai are si trei luni de vacanta. Aceasta ar fi perspectiva proletara, dar si maniac-capitalista asupra profesoratului. Nu produci, nu te zbati, nu-ti murdaresti mainile, nu te isterizezi, nu urli la subalterni, deci nu ai. Cred ca cea mai importanta reforma a invatamantului in Romania ar fi tocmai acceptarea acelui loisir studieux. Da, pentru oamenii normali, o "vacanta" de trei luni pare indecenta.

In general, indivizii implicati mai ales in invatamantul superior vorbesc foarte serios despre lucruri care oamenilor seriosi le pot parea complet neserioase - un joc de cuvinte cam alambicat dar foarte necesar. Cum ar fi sa iau un businessman obsedat de profit, sa-i inchid orice legatura cu lumea exterioara (mobil, laptop si ce s-o mai gasi) si sa-l duc in facultatea de Litere de exemplu, la o discutie intre universitari? Va privi uluit cum oameni in toata firea, in loc sa se gandeasca la ce teren sa-si mai cumpere si unde, discuta pasionat sau chiar se cearta pe marginea vreunui text de Arghezi. Aceasta este pentru el culmea futilitatii. Dar un astfel de experiment si-ar avea rostul pentru ca timpul liber si acele discutii "inutile" formeaza profesorii adevarati, pasionati. Cat timp oamenii din afara mediului scolastic nu inteleg "leneveala" profesorala, nimic nu se va schimba.

Un cliseu deja deranjant este acela ca nu se invata lucruri "utile" in scoala romaneasca. De acord pana intr-un punct. Utilitatea omoara gustul competitiei. Daca predai numai chestii utile, sufoci adevaratul spirit educational. Educatie nu inseamna doar "utilitatea", inseamna sa intri in minunatul joc serios al invatarii. N-o sa poti niciodata explica utilitatea literaturii, filozofiei sau chiar a stiintei scrisului. False probleme ale invatamantului sunt toate discutiile interminabile despre cum sa dai bacul, cand sa-l dai. In rest, greu de gasit un scandal mai idiot decat cel cu jurnalistul care a furat subiectele pentru capacitate. Le-a furat. Si? Aceasta e problema? Ca n-avem portari vigilenti la minister? O dezbatere tampa a fost si in jurul manualelor alternative, o masura atat de fireasca pana la urma, dar un bun motiv pentru toti reactionarii patriei sa traga la tinta public. Si pot continua exemplele de dezbatere inutila.

Vad o singura mare problema a invatamantului romanesc. Aceea ca profesorul e determinat sa nu mai fie profesor. Un om care a ales sa predea nu vrea, evident, sa se imbogateasca, dar vrea, in orice caz, sa supravietuiasca. Nu mai poti fi simplu profesor. Trebuie sa mai faci si altceva ca sa traiesti. Nu exista un singur profesor universitar bun in Romania care sa fie ocupat doar cu studiul. Ce se intampla cand faci si altceva decat sa predai si sa studiezi, cand mai muncesti si in alte locuri ca sa te intretii? Un profesor care nu "leneveste" in fata bibliotecii cateva ore pe zi isi pierde entuziasmul, savoarea, spiritul i se stafideste. Singurul privilegiu al profesorului este anulat. Cam aceasta ar fi perspectiva ceva mai exacta asupra nevoii de salarii mai mari in invatamant. Trebuie plati decente pentru a le cumpara si orele libere, nu doar orele de curs. Acel timp liber este extrem de important, iar sistemele de invatamint lucide investesc mai ales in asta. Romania e deprimant de departe macar de viziune, ce sa mai vorbim de aplicare.

Sa terminam cu o problema pentru oamenii de business, studenti la ASE sau elevi in clasa a 5-a: un asistent universitar care preda de trei ani la Universitatea Bucuresti are un salariu de sase milioane doua sute (am scris cu litere ca sa fiu sigur ca intelegeti exact). Va rugam sa administrati acesti bani astfel incat un individ sa poata sa-si plateasca o chirie in Bucuresti, transportul, ceva rosii cu paine si sare si zece carti pentru preocuparile profesionale. Astept sugestii.