Politicienii economiei
Orice domeniu isi are specialistii sai. Se spune insa ca toata lumea se pricepe la fotbal (in SUA la baseball) si la economie, sau cel putin vorbeste ca si cum s-ar pricepe. Exista si o categorie aparte, aceea a oamenilor politici, care se simt datori sa-si exprime opiniile in toate domeniile.
Orice domeniu isi are specialistii sai. Se spune insa ca toata lumea se pricepe la fotbal (in SUA la baseball) si la economie, sau cel putin vorbeste ca si cum s-ar pricepe. Exista si o categorie aparte, aceea a oamenilor politici, care se simt datori sa-si exprime opiniile in toate domeniile.
Daca in cazul fotbalului a-ti da cu parerea este inofensiv, in domeniul economic poate avea impact asupra buzunarului fiecarui cetatean al tarii, deci erorile conteaza.
Am avut ocazia sa asist la o intalnire pe o tema suficient de generoasa pentru a face loc oricarei confruntari politice, la nevoie. Am vazut un guvernator inghesuit intre doi ministri de finante (unul prezent si altul fost) si alti oameni politici, care a prezentat pe un ton grav, dar decent, nerealizarile de ultima ora din politica monetara si din economie in general.
Tensiunile din relatia cu FMI veneau numai sa confirme o stare de fapt a economiei: cresterea economica si mai ales a productiei industriale mai redusa decat se astepta, deficit comercial ingrijorator de mare, o structura a economiei deficitara si cvasi-ratarea tintei de inflatie pe 2005. Mai ingrijorator, perspectivele pentru anul 2006 nu sunt nici ele prea optimiste - desigur, fata de ceea ce este nevoie pentru a micsora decalajul fata de Uniunea Europeana.
Asteptam o dezbatere lucida si onesta, presarata de cifre si strategii economice diferite, in functie de doctrina economica a celor de fata. In schimb, am asistat la o prelungire hilara a unei partide de sah intre putere si opozitie, in care conceptele economice de valoare au fost inexistente.
Nevoia de investitii in infrastructura a fost adusa ca argument impotriva deficitului bugetar prea strict impus de FMI. Este adevarat, dar este FMI vinovat de gradul redus de colectare a veniturilor la buget? O discutie deschisa si onesta pe aceasta tema este foarte importanta, iar prezentarea unor masuri reale de colectare mai buna, dar si de marire a bazei de impozitare, este critica. Sprijinirea unor domenii ca agricultura necesita fonduri importante si nici celelalte domenii bugetare nu se lafaie in bani.
Ma indoiesc insa ca reprezentantii Romaniei la negocieri au putut prezenta cifre si realizari concrete in domeniul sprijinirii agriculturii, sau IMM, sau oricaror domenii prin care sa convinga FMI ca stim sa folosim banii primiti (fonduri PHARE sau SAPARD, de exemplu) in mod eficient. Spuneam intr-un articol trecut ca este ridicol sa criticam un sistem (cel propovaduit de Fondul Monetar Internationale), indiferent de defectele lui, cata vreme nu avem cu ce il inlocui.
Daca mai era necesar, intalnirea aceasta a demonstrat ca nu am avut niciodata si nu avem nici acum argumente sa stam in fata reprezentantilor fondului macar in picioare (daca nu pe un scaun egal), ci numai in genunchi. Cel mai grav lucru care ni se poate intampla acum este nu sa rupem acordul cu FMI, ci sa avem ocazia sa ne aplicam propria politica economica si sa dam gres.
Mai grav, reprezentanti de prestigiu ai mediului de afaceri au demonstrat ca inteleg prea putin din fenomenele macroeconomice, si atunci evident ca sunt reticenti la orice decizie de politica monetara sau fiscala care nu ii avantajeaza pe termen scurt.
Oamenii de afaceri si-au exprimat viziunea economica liberala, au cerut oficialilor guvernamentali - dar mai ales BNR - sa lase piata libera si au criticat dur "politica restrictiva a FMI cu privire la cheltuielile bugetare". Ce ironie!
FMI este cel mai inversunat adept al neo-liberalismului economic. Sa critici FMI pentru lipsa de liberalism inseamna ca economia iti e total straina.
FMI doreste ca mediul de afaceri sa fie concurential si piata complet libera, dar nu poate accepta ca aceasta libertate sa destabilizeze echilibrele macroeconomice, iar Romania pare a nu mai avea in momentul de fata resursele necesare pentru a mentine acel echilibru instabil pe care s-a bazat in ultimii ani.
De aici interventia BNR pe piata ca ultima ancora impotriva derapajelor. Este insa dramatic ca dupa 15 ani in care banca centrala a jucat pe langa propriul rol si pe acela de pseudo-guvern, regland prin politica monetara toti indicatorii macroeconomici posibili, sa ne aflam in acelasi punct de pe cercul nostru vicios. Cu atat mai mult cu cat acum, prin asumarea numai a tintei de inflatie, Banca Nationala a Romaniei mai poate efectiv sa atace si alte obiective, care revin de drept guvernului.
Intotdeauna cand trebuie sa argumenteze o idee si nu prea au cum, politicienii ies la atac in mod agresiv.
Arata cu degetul catre altii, carora nu li se impun aceleasi restrictii ca noua -
Poate Fondul sa explice de ce aceia au dreptul, iar noua ni se refuza deficite mari? Nu stiu daca poate, dar nici nu trebuie. Pur si simplu, acele tari nu mai sunt in tranzitie, economiile lor sunt cu adevarat libere si au o situatie macroeconomica stabila. In plus, iata, chiar si acele tari se pot confrunta cu situatii pe care nu le rezolva usor.
Cu atat mai mult
Noi suntem in situatia de a demonstra cum putem duce economia inainte in mod sanatos. Putem creste in continuare in ritmul de pana acum, in conditiile de dezinflatie si mentinand competitivitatea industriilor noastre?
Se pare ca nu, iar relaxarea fiscala care avea tocmai scopul de a sustine investitiile si ritmul de crestere al economiei a dat gres.
O alta filozofie economica trebuie pusa in practica, rodul unei colaborari intre guvern, Banca Nationala a Romaniei si economisti. Si cu implicare minima din partea politicienilor.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
