Pentru că trăim zi de zi în România, în Bucureşti în cazul meu, şi ne confruntăm cu problemele de aici, tindem să spunem că nu se schimbă nimic, că lucrurile merg din ce în ce mai rău, că atât din punct de vedere economic cât şi social, situaţia este tot mai grea. După cei trei ani de creşteri de preţuri, de scădere a puterii de cumpărare, lucrurile s-au înrăutăţit în percepţia publicului. Nimeni nu crede că puterea noastră de cumpărare a crescut substanţial din 2020 încoace, iar în ultimii doi ani suntem cu salariile într-un teritoriu pozitiv, adică creşterile de salarii au depăşit inflaţia. Cel puţin, anul trecut, la nivelul salariului mediu, creşterea reală a fost de 8%. Când sunt întrebaţi despre România, cea mai mare parte a oamenilor spun că ţara se duce într-o direcţie greşită. Nu ai argumente cu care să-i contrazici, având în vedere problemele cu care se confruntă fiecare când ajunge într-un spital, unde se dă şpagă în continuare, probleme de care te izbeşti când interacţionezi cu sistemul fanariot din cadrul administraţiilor publice locale, când vezi că sistemul de educaţie este hulit de toată lumea, iar profesorii sunt înjuraţi sau chiar luaţi la bătaie de către elevi în propriile clase. Ca să nu mai vorbim despre poliţie, care este şi nu este. Aceasta este percepţia pe care cei mai mulţi o au despre situaţia actuală. În afară, în alte ţări, pare să fie mai bine şi, de aceea, românii continuă să emigreze. Toată această situaţie se bate cap în cap cu datele statistice, acele cifre reci şi seci pe care le contrazice toată lumea, pentru că nu reflectă problemele de zi cu zi.

Conform datelor Eurostat, România a ajuns anul trecut la 78% din PIB-ul mediu al Uniunii Europene calculat la paritatea puterii de cumpărare. Pe datele din 2023, am depăşit Ungaria la acest indicator, care a rămas la 76% din PIB/capita calculat la paritatea puterii de cumpărare. În urmă cu 20 de ani, România era sub 50% din media UE la acest indicator. Dacă noi suntem la 78%, Polonia este la 80%. Depăşirea Ungariei a făcut subiect de ştiri la noi şi la unguri. Spre exemplu, Ákos Péter Bod, unul dintre cei mai mari economişti maghiari, pro¬fesor de econo¬mie la Universitatea Corvinus din Budapesta şi fost guver¬nator al Băncii Naţionale a Ungariei, spune în presa maghiară: „Uitaţi de Austria. Trebuie să ajungem din urmă România! Avantajul semnificativ al Ungariei faţă de România la dezvoltare calitativă nu mai există”. Austria are un plus de 23% peste media UE.

Ascultându-l pe Viktor Orban, premierul ungar, care se ridică în fiecare zi împotriva Bruxelles-ului, împotriva liderilor Europei, care se întâlneşte cu Donald Trump, şi cu Xi Jinping, preşedintele Chinei, nu credem că i-am depăşit pe unguri. Iohannis al nostru este văzut ca fiind tot timpul în vacanţă, iar percepţia despre liderii politici ai noştri este atât de proastă încât nu avem cum să credem datele statistice europene. Cei mai mulţi dintre români cred că, din punct de vedere politic şi economic, Orban face mai mult pentru Ungaria, în timp ce liderii noştri ne-au trădat şi ne-au vândut multinaţionalelor. Dar datele statistice arată că în momentul intrării în Uniunea Europeană, în 2007, aveam acelaşi PIB, iar acum avem un PIB dublu faţă de Ungaria. Dar, dincolo de Orban, prea puţin recunosc progresele înregistrate de România, din 2004/2007 încoace, şi modul cum banii europeni şi investiţiile străine au adus o creştere economică în România fără precedent, care este consemnată de statistici, dar nu este recunoscută în percepţia publică. Cristian Mureşan, un economist francez cu origini române, a spus într-un interviu pentru Adevărul că ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani în Europa Centeală şi de Est din punct de vedere economic a fost fără precedent, un „miracol şi o minune”.

„Dacă luăm ca punct de plecare anul 2004 şi vedem unde se situează azi economiile ţărilor din Europa Centrală şi de Est, vedem că ţara care a crescut cel mai mult este România.” Iar acest lucru, spune el, ţine de integrarea europeană, un concept care astăzi este contestat, lumea aplaudându-i la scenă deschisă pe naţionalişti, pe suvenarişti, pe cei care se ridică împotriva Bruxelles-ului. Nu ştiu dacă vom ajunge la media Uniunii Europene, dar faptul că suntem în preajma ei este un lucru extraordinar pentru România, o şansă de care profită, fără să ştie, generaţiile actuale. Sperăm ca acestea să nu întoarcă acest curs, aşa cum l-a întors Viktor Orban pentru Ungaria.

P.S. Trebuie să spunem că această creştere din punct de vedere statistic se datorează şi stabilităţii cursului valutar leu/euro, de care beneficiem din plin, din 2009 încoace.   ■

cristian.hostiuc@zf.ro