La varsta de 14 ani am fost victima unui experiment, fara efecte daunatoare, ba din contra: o bibliotecara dintr-un mic orasel de provincie, careia nu i-am multumit atunci (dar o fac acum, destul de des), mi-a dat sa citesc "Socul Viitorului", al lui Toffler.

Eram un soarece de biblioteca ce inghitea fara discernamant de la romane politiste la volume de popularizare a stiintei, dar marturisesc ca n-am inteles atunci mare lucru din scrierea americanului, nici nu aveam cum. Am priceput, in schimb, esenta: ca lumea incepe sa iasa din tipare, ca se schimba. Mult mai tarziu, adica saptamana trecuta, m-am uitat la "Blonda de la drept II" (snobilor care vor zambi subtire "...uite ce filme vede asta..." le spun ca, mai mult, citesc si romane de Stephen King, despre care unii spun ca sunt de groaza; asta asa, ca sa fie lucrurile clare). Trecand peste amanunte, in film este pomenita o fraza a lui Lincoln: "government of the people, by the people and for the people".

In aceeasi seara in care m-am delectat cu aventurile blondei avocat, am calatorit in maxitaxi alaturi de doi tineri aflati in preajma bacalaureatului; el vorbea ingrijit, peste medie, iar ea era... ea, si ii ajungea atat, se pare. Si lui, cred. La un moment dat, dupa ceva alintaturi de indragostiti, tanara si-a marturisit ingrijorarea in legatura cu o potentiala ascultare la chimie.

Junele a replicat ca nici el nu agreeaza chimia, din care nu intelege mai nimic, dar a avut si o explicatie pentru starea respectiva - era vina profesoarei, care nu a stiut sa il atraga, sa ii capteze atentia. Ba chiar a generalizat, punand esecurile elevilor pe seama modului de predare din scoli.

O fractiune de secunda, cam intre doua hopuri la inceputul Soselei Oltenitei i-am dat dreptate; urmatorul hop m-a zdruncinat destul ca sa imi dau seama ca nu are dreptate si ca eu gresesc aprobandu-l. Adica nu este vorba numai de modul de predare din scoli, ci si de modul in care tanarul interactioneaza cu scoala. Tot la TV, bine spunea un ziarist ca profesorul seamana cu un chirurg ce face operatii pe creier; as continua si as spune ca nu este suficient (desi este esential) ca medicul sau profesorul sa fie priceputi si cu dragoste de meserie.

La fel de importanta este vointa pacientului sau a elevului de a participa la act, de a trai sau de a invata.

Bolnavii nu se vindeca daca abandoneaza lupta. Daca elevul vine la scoala numai pentru a-si trece o diploma in palmares, diploma pe care de cele mai multe ori o obtine destul de facil, operatia nu reuseste.

Dar daca gandeste ca studiul chimiei l-ar feri, in timp, de ridicolul situatiei in care, demnitar sau parlamentar ajungand, s-ar declara ingrijorat de continutul mare de hidrogen din apa si se pregateste pentru o atare situatie, transferul de cunostinte are toate sansele sa reuseasca.

Ultimul element in puzzle este situatia din Franta; analistii pun violentele de acolo pe seama unui soi de nihilism al tinerilor din ghetouri, a lipsei de vointa si speranta si pe seama inadaptibilitatii copiilor de emigranti. De esecul scolii si de esecul autoritatilor (nici alte autoritati nu sunt mai breze; un important oficial german explica doct, in presa din 8 noiembrie, ca la ei nu se poate intampla asa ceva, pentru ca nu au uriase blocuri de apartamente, cum sunt cele care se vad la marginea oraselor frantuzesti - pe data de 9 noiembrie era contrazis).

Recapituland: cu mai mult de trei decenii in urma un ganditor avertiza ca lumea se schimba; mult mai inainte, un alt ganditor vorbea despre cum ar trebui sa fie guvernarile; mai alaltaieri, un alt ganditor descoperea hibe in sistemul educational; pe strazile din Franta o suma de mai putin ganditori se revolta impotriva sistemului.

Fara a-mi atribui veleitati de ganditor, nu ma pot impiedica sa nu pun faptele cap la cap si sa nu vorbesc de un inceput de esec pe care nici macar cele cinci procente din PIB pe care le cer profesorii romani, aflati in greva, nu il rezolva.

Pentru ca adevarata zona de actiune si ceea ce trebuie schimbat este sistemul, modul in care tinerii sunt pregatiti pentru viata, modul in care profesorii se pregatesc pentru viata si cum autoritatile pregatesc viata elevilor si pe cea a profesorilor. Violente de genul celor din Franta si, ceva mai demult, din Los Angeles sunt inevitabile, este in firea omului sa se revolte cand nu intelege; dar ce fac cei ce ar trebui sa inteleaga?

Daca guvernarea este "for the people", iar schimbarea se dovedeste a fi, iata, necesara, pentru ca o intreaga mare categorie sociala sa isi redobandeasca speranta, poate ar trebui alocat mai mult de cinci procente din produsul intern brut, pe mai multe planuri: poate ar trebui rescrise manualele, poate s-ar putea preda prin SMS, poate componenta pragmatica a procesului de instruire si libertatea junilor de a-si selecta ariile de interes ar trebui dezvoltate.

Daca a existat un Toffler care sa atraga atentia asupra schimbarii lumii, vor fi existand si alti ganditori care sa conceapa, chiar cu ajutorul revoltatilor de acum, un nou model de instruire.

Asta pentru ca din lumea pe care o cunoastem sa ramana mai mult de cinci procente peste o bucata de timp.

Nu ma pot impiedica sa nu pun faptele cap la cap si sa nu vorbesc de un inceput de esec pe care nici macar cele cinci procente din PIB pe care le cer profesorii romani, aflati in greva, nu il rezolva