Magnificele reflexii în bălţi

Autor: Dorin Oancea Postat la 11 martie 2013 55 afişări

La un moment dat, în urmă cu nişte ani, o doamnă i-a spus soţului ceva de genul „Ştii, mâine mă duc să cumpăr o fabrică!". Şi-a luat buletinul şi a cumpărat fabrica la licitaţie. Acum fabrica aceea este o companie puternică, care exportă în zeci de ţări, are 1.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri de zeci de milioane de euro.

Povestea, spusă la Gala Woman in Power, are mult mai multe amănunte, pline de un farmec aparte, şi o veţi putea citi în curând în revistă. Am zâmbit în întunericul sălii, ascultând-o, alături de sutele de invitaţi, şi m-am gândit cât de multă nevoie avem de astfel de oameni sinceri, neafectaţi de clişee, îndrăzneţi, perseverenţi. Care să creeze afaceri şi locuri de muncă şi poveşti care să inspire şi să işte, la rândul lor, alte poveşti de succes.

Fac acum o paralelă. Nu sunt un utilizator prea convins de Facebook, îi găsesc şi utilităţi, dar şi o sumedenie de neajunsuri. Printre paginile care îmi alimentează wall-ul se numără şi câteva din zona artei. În general trimit creaţii ale tinerilor artişti, mulţi ruşi şi chinezi; unii îmi par talentaţi, nimic de zic, alţii buni tehnicieni, extrem de migăloşi. {i capătă o grămadă de "like" şi lumea comentează banalităţi de genul "superb" sau "magnific", deşi nu-i nimic magnific sau superb. Dar tablourile lor nu au niciun pic de suflet! Nu există emoţie sau credinţa sau vreun fel de fior, ci doar repetări obsesive a câtorva idei cu priză la public: fete tinere, mai mult sau mai puţin dezgolite, în varii poziţii languroase, dar şi o sumedenie de peisaje citadine, toate musai cu ploaie şi clădiri şi plimbăreţi care se reflectă în caldarâmul umed. Un fel de "Bulevard al Capucinilor" al lui Monet, ud şi multiplicat la nesfârşit, cam în felul în care agregatorii de ştiri repetă şi repetă la nesfârşit aceleaşi noutăţi pe internet.

Acest tip de abordare este, într-un fel, corectă, pentru că îţi permite, ca artist tânăr, să câştigi ceva bănuţi vânzând oraşe plouate şi fete dezgolite; dar, dacă vrei să devii un nume, îţi trebuie ceva mai mult decât reflecţii de felinare şi pietoni în ploaie. Comparaţia dintre acest tip de abordare artistică şi antreprenoriat este firească, în context: doamna de mai sus este maestrul, ce dovedeşte putere, determinare şi personalitate, iar epigonii sunt multitudinea de companii copiate la nesfârşit, de la covrigării la site-uri preluate după americani, neadaptate cultural, puţin folositoare, sortite eşecului.

Tabloul pe care vi-l propun, "San Francesco nel deserto" al pictorului renascentist veneţian Giovanni Bellini (1430 - 1516), este o mostră de artă şi tehnică artistică. Reprezintă momentul în care Sfântul Francisc din Assisi, în extaz, a primit stigmatele. Totul redat detaliat, cu bun-simţ şi cu emoţie: semnele din palme sunt nişte puncte discrete de sânge, Sfântul Francisc este scăldat într-o lumină strălucitoare, iar privirea sa este pierdută şi singurele reflecţii pe care artistul le-a dorit cred că sunt doar cele din ochii privitorului.

Dacă mai emoţionează pe cineva aşa ceva şi dacă nu cumva superbele şi magnificele reflexii în bălţi au învins.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
opinii,
dorin oancea,
editorial
/opinii/magnificele-reflexii-in-balti-10658427
10658427
comments powered by Disqus

ALEPH STORY: Cine sunt cei mai mari proprietari de terenuri Agricole din România

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.