Katrina si razbunarea lui Hegel
Uraganul care a devastat Louisiana si Mississippi le-a reamintit americanilor o lectie pe care stramosii lor, pionierii, o invatasera instinctiv: in absenta politicii, omul se transforma in fiara zoon politikon - animalul politic -, devine animal pur si simplu.
Uraganul care a devastat Louisiana si Mississippi le-a reamintit americanilor o lectie pe care stramosii lor, pionierii, o invatasera instinctiv: in absenta politicii, omul se transforma in fiara zoon politikon - animalul politic -, devine animal pur si simplu.
"Si va reamintesc ca acestea nu sunt imagini din Africa sau din alt colt al lumii a treia!" Vocea lui Wolf la CNN suna gatuit. Pare mai emotionat decat a fost dupa atacul de la World Trade Center din 11 septembrie. Si are de ce. Ce-i drept, murisera atunci peste 2000 de oameni si SUA se aflau in fata primului atac de proportii pe propriul sau teritoriu. Dar oricat de socante ar fi fost imaginile celor doi zgarie nori colapsand in centrul New Yorkului era vorba, in definitv, doar despre doua blocuri ceva mai inalte. Restul orasului si toata infrastructura ramasesera neatinse. Efectele, oricat de dureroase, au putut fi gestionate cu relativa eficienta intr-un interval de timp relativ scurt. "Sistemul" a continuat sa functioneze.
Katrina, insa, este o alta poveste. Nu doar pentru ca numarul mortilor si cel al pagubelor materiale depasesc cifrele de la 11 septembrie, ci mai ales pentru ca distrugerea este totala. "Sistemul" a fost maturat de ape. Infrastructura de care depinde viata americanului de zi cu zi a disparut cu desavarsire de pe o suprafata mult mai extinsa. Nu mai exista electricitate, deci nici computere, nici aer conditionat, nici cuptoare cu microunde. Nu mai exista apa calda sau rece, nici ATM-uri, si nici macar banci. Telefoanele fixe sau mobile nu mai functioneaza, cartile de credit au devenit brusc inutile, strazile impracticabile, masinile transformate in mormane de fier vechi. Posta nu mai are cum ajunge si nici n-ar avea unde, pentru ca adresele cu pricina au disparut luate de ape. Ratele pentru casa sau carti de credit vor continua, teoretic, sa se acumuleze, dar nimeni nu stie deocamdata cum ar pute fi ele platite - nu doar pentru ca nu sunt bani, ci pur si simplu pentru ca bills-urile nu au unde si cum sa mai fie trimise. Documente esentiale, diplome, certificate de nastere, atestate bancare, pasapoarte, au fost inghitite de ape. Identitatea multora atarna in clipa de fata doar de propriul cuvant. I - Tarzan, you - Jane. Dovezi? Nu mai exista.
"The American way of life" si-a schimbat intelesul peste noapte. Pentru supravietuitorii ramasi blocati in New Orleans s-a transformat in hobbesianul "homo hominis lupus". Pojghita de civilizatie a disparut ca si cum n-ar fi fost. A ramas doar legea junglei. Se ucide pentru o sticla de apa sau se fura o punga de lapte praf. Cine poate si (mai) are chef, violeaza.
Cine nu, fura de la vecini, sau fura din magazinele ramase fara protectie cam tot ceea ce se poate fura. Cu noima, sau fara. Se fura mancare si pusti si medicamente, dar se fura si televizoare, inutile in absenta electricitatii, sau pantofi de sport - de parca ai putea pasi mai elastic cu apa pana la piept. Cand, dupa caderea Bagdadului, televiziunile prezentau imagini cu irakieni dezlantuiti, praduind magazinele capitalei, americanul obisnuit clatina din cap si-si mai deschidea un can de soda, comod instalat pe canapea. Cand aceleasi televizuni prezinta aceleasi imagini, de aceasta data din New Orleans, americanul de rand schimba, stingherit, canalul.
Pentru ca in restul Americii viata curge, inca, normal. La Washington D.C., unde m-am nimerit saptamana trecuta, pentru cateva zile, cea de-a 101 intalnire anuala a American Political Science Association (APSA) a decurs cat se poate de firesc. Uraganul Katrina a venit prea tarziu pentru a putea fi prins in program. Asa ca s-au prezentat lucrari stiintifice cat se poate de serioase, dintre care multe se bazau, cum e la moda, pe "rational choice theory" - teoria alegerii rationale. Conform acestei teorii, e rational sa nu te prezinti la vot, cata vreme votul tau, in sine, nu poate inclina decisiv balanta electorala. Statistic vorbind, nu se "renteaza. Iar cand situatia incepe sa, pardon, puta, la fel de rational fiecare actioneaza conform propriului sau interes. Cand pretul benzinei creste de la o zi la alta, iar presedintele Bush face interventii televizate in care ii roaga pe americani sa nu dea buzna la statiile de benzina decat daca e absolut necesar, americanul rational gandeste in termeni de "collective action": daca eu stau acasa, dar toti vecinii merg sa-si faca plinul, eu raman cu buza umflata. In consecinta au aparut primele cozi la statiile de benzina si primele semne de panica - benzinarii inchise si preturi umflate (5 dolari galonul, in Georgia).
Cine seamana vant, culege furtuna. Americanii n-au fost dintotdeauna asa. Pe 21 septembrie 1620, pionierii de pe Mayflower, trezindu-se singuri intr-o Lume Noua, au realizat, in absenta studiilor de politiologie, ca fara legi (fara-de-legi) si fara o organizare politica nu se poate. Ca "fiecare pentru sine insusi" reprezinta o atitudine paguboasa. In consecinta au semnat cu totii (barbatii, mai exact), faimosul "Mayflower Compact" in care se angajau sa respecte si sa se supuna legilor votate de catre majoritate. In absenta oricarei politicci, administratii, justitii etc, colonia de la Plymouth a rezistat si s-a dezvoltat, iar Mayflower Compact i-a servit drept constitutie pentru urmatorii 70 de ani. In general, inceputurile Statelor Unite ale Americii au fost marcate de ideea de "self-government". Pionierii au devenit, de voie, de nevoie, politicieni pana-n varful unghiilor. Acum, refugiatii din New Orleans isi scot ochii unii altora, sunt incapabili sa se organizeze singuri si asteapta cu totii interventia guvernului pe care-l injurau pana mai ieri. Vorba fostului secretar al Apararii, Bill Cohen: "Guvernul e dusmanul, pana cand ai nevoie de un prieten."
Pare-se ca Hegel si-a racit gura de pomana. A fost nevoie de Katrina, pentru ca americanii sa inceapa a se intreba ce s-a intamplat cu spiritul lor civic si daca ideea statului minimalist, atat de draga liberalilor pur sange, nu merita revizuita pe ici, pe colo. Si-anume prin partile ei esentiale.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro
