Compromisul lui Obama

Postat la 05 mai 2009 9 afişări

Presedintele Barack Obama a facut cat se poate de bine cand a interzis folosirea torturii, a publicat rapoartele referitoare la tortura din timpul administratiei Bush si sa nu-i urmareasca in justitie pe cei care au promovat-o. Dar asta nu ne avantajeaza cu nimic.

La urma urmei, nu vorbim numai despre niste asa-numite “interogatorii intensive”. Lawrence Wilkerson, fostul sef al consilierilor secretarului de stat Colin Powell, a sustinut in fata Congresului ca peste 100 de detinuti au murit in custodia trupelor americane din Irak si Afganistan, 27 dintre aceste cazuri fiind clasificate ucidere din culpa militarilor. Victimele au fost, se pare, lovite pana la moarte, impuscate, sufocate sau inecate. Vedeti, noi ucidem detinuti, dar doar o foarte mica parte dintre aceste crime s-au soldat cu pedepsirea oficialilor americani.

 

Decizia presedintelui de a face publice faptele, dar de a nu-i urmari in justitie pe cei responsabili de aceasta politica este cu siguranta nesatisfacatoare. Si atunci cum poate fi justificat compromisul lui Obama? Din doua motive: primul ar fi ca daca am duce justitia pana la capat in acest caz am ajunge probabil sa-i aducem la proces pe George W. Bush, Donald Rumsfeld si alti oficiali americani de rang inalt, ceea ce ne-ar sfasia tara in doua. Celalalt este ca Al-Qaeda a fost intr-adevar un inamic unicat, iar epoca de dupa atentatele de la 11 septembrie a fost cea a unui razboi profund generator de confuzii intr-o multime de moduri.

 

In primul rand, Al-Qaeda nu putea fi combatuta cu mijloace conventionale. Arma preferata a celor din Al-Qaeda era sinuciderea. Militantii Al-Qaeda erau gata sa se sinucida, asa cum au facut la 11 septembrie si mai inainte in atentate antiamericane din Arabia Saudita, Kenya, Tanzania si Yemen, cu mult inainte ca noi sa-i amenintam ca-i vom ucide. I-am putut descuraja pe rusi pentru ca ei isi iubeau copiii mai mult decat ne urau pe noi si nu voiau sa moara. Insa militantii Al-Qaeda ne urau mai mult decat isi iubeau propriii copii. Ei au glorificat martiriul si au lasat in urma familii vaduve.

 

In al doilea rand, Usama bin Laden si Al-Qaeda urmareau sa dea o lovitura devastatoare Americii. “Ei erau angajati intr-un efort extraordinar de sofisticat si profesionist de a obtine arme de distrugere in masa, in special incarcatura nucleara”, dupa cum spunea in 2004 in emisiunea “60 de minute” Michael Scheuer, fostul expert CIA in dosarul bin Laden. “Pana la sfarsitul lui 1996 devenise deja evident ca organizatia lui era diferita de tot ce mai intalnisem pana atunci.”

 

In al treilea rand, Al-Qaeda provine dintr-un curent al radicalismului islamic care considera ca beneficiaza de absolutiune pentru uciderea oricui, inclusiv a coreligionarilor musulmani. Al-Qaeda din Irak a aruncat in aer musulmani din moschei, locuri de pelerinaj si convoaie funerare. Ea nu respecta nicio constrangere religioasa sau de orice alt fel. Unul dintre liderii acestei celule l-a decapitat personal pe ziaristul Daniel Pearl cu un cutit de macelar, dupa cum a aratat o inregistrare filmata.

 

In fine, tacticile Al-Qaeda sunt menite a fi folosite impotriva a ceea ce suntem noi: o societate deschisa. Transformand oamenii obisnuiti in rachete ambulante si alte instrumente ale vietii noastre cotidiene - masini, avioane, pantofi, telefoane mobile si rucsacuri - in bombe, Al-Qaeda ataca insusi principiul care mentine deschisa societatea noastra deschisa: increderea. Daca te temi ca cel care sta langa tine in avion sau la teatru s-ar putea detona in orice moment, nu mai putem avea o societate deschisa.

 

Prin urmare, climatul de dupa atentatele de la 11 septembrie ramane fragil. Inca un 11 septembrie ar inchide si mai tare societatea noastra. Dupa inca un 11 septembrie o sa va dati jos la aeroport si altceva decat pantofii. Avem acum luxul acestei dezbateri despre tortura pentru ca nu a mai existat un alt 11 septembrie, nu pentru ca nu s-ar fi incercat producerea unuia. Daca ar fi existat, majoritatea covarsitoare a americanilor i-ar fi spus guvernului (unii o fac si acum): “Faceti orice e nevoie”.

 

Asa incat compromisul lui Obama este cel mai bun lucru pe care il puteam obtine acum. Trebuie sa le permitem celor ce se confrunta cu militantii Al-Qaeda in fiecare zi sa actioneze in moduri care respecta ceea ce suntem, dar sa nu uitam nici cine sunt ei. Nu sunt niste infractori cu gulere albe. Lor nu le pasa daca noi torturam sau nu; Bin Laden ne-a declarat razboi inca de pe vremea lui Clinton.

 

Cred ca motivul cel mai important pentru care nu a existat un 11 septembrie, dincolo de imbunatatirea activitatii serviciilor secrete si de securitate, este ca Al-Qaeda se concentreaza in principal pe infrangerea Americii in inima lumii arabo-musulmane, in special in Irak. Al-Qaeda stie ca daca distruge efortul SUA (care e inca o misiune cu bataie lunga) de a crea o societate decenta, moderna in Irak, atunci va reusi sa submineze orice aliat al Americii din regiune.

 

Dimpotriva, daca noi impreuna cu irakienii ii vom invinge, creand orice fel de societate decenta, pluralista in mijlocul acelei lumi, ar fi o lovitura devastatoare. Oricat ar parea de ciudat, cel mai periculos moment pentru noi va fi atunci cand Al-Qaeda va fi invinsa in Irak. Pentru ca abia atunci ramasitele Al-Qaeda vor incerca o lovitura disperata intr-unul din orasele americane, ca sa puna in umbra infrangerea lor acasa de catre arabii si musulmanii moderati.

 

Asa ca da, cei de langa noi care au incalcat regulile pot ramane nepedepsiti pentru ca inca mai avem dusmani care nu respecta nicio regula. Intr-un razboi atat de urat faci orice poti. Si asta a facut si Obama.

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
opinii,
ultimul cuvant,
Thomas L. Friedman
/opinii/compromisul-lui-obama-4297167
4297167
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.