Au ajuns milenialii la momenutul în care au trecut de etapa o floare, un animal şi multe călătorii şi intră în etapa în care îşi doresc copii şi familie?

Postat la 05 iulie 2024 364 afişări

Au ajuns milenialii la momenutul în care au trecut de etapa o floare, un animal şi multe călătorii şi intră în etapa în care îşi doresc copii şi familie?

Unul dintre cele mai citite materiale de opinie ale colegului meu, Cristian Hostiuc, se referea la faptul că, din cauză că merg în vacanţe dese, în city breakuri, că îşi cheltuie banii pe biletele de avion, tinerii din România nu mai fac copii, motiv pentru care natalitatea este în scădere.

Nu am fost niciodată de acord cu această teorie şi, de asemenea, i-am răspuns colegului meu cu un alt articol de opinie, în care mi-am dorit să expun de fapt motivele pentru care reprezentanţi ai generaţiei mele nu fac copii: o familie şi un copil reprezintă şi un angajament financiar pe viaţă –  dacă e să scoatem sentimentele din ecuaţie, cam asta înseamnă un copil sau, uneori, chiar şi un partener. Călătoriile consideram că erau mai degrabă un efect şi nu o cauză a problemei: ajută când vine vorba de umplut timpul liber (când eşti singur e mai mult) şi, poate şi golul lăsat de lipsa unei familii. Mai citam atunci un articol New York Times despre milenialii americani: în timp ce părinţii tinerilor americani îşi cumpărau la vârsta aceasta o casă, aveau un copil, investeau într-un fond de pensii, milenialii actuali se gândesc dacă să îşi ia o pisică sau o plantă.

Ei bine, se pare că milenialii au ajuns într-un final într-o nouă etapă a vieţii: şi-au luat plante, pisici, apartamente – unii dintre ei trec deja la o a doua locuinţă şi da – au şi văzut cam toate ţările din Europa după ce low-costul a democratizat călătoriile. Pare că cei mai mulţi dintre ei sunt pregătiţi să treacă la următorul nivel. Cel puţin asta se vede în jurul meu: două din patru cele mai apropiate cupluri din jurul meu au sau se pregătesc să aibă un copil; doi din nu foarte mulţi colegi de serviciu, din aceeaşi generaţie cu mine, trei prietene ale unei colege, tot mileniali, se pregătesc şi ei să aibă copii. Mulţi pare că şi-au atins obiectivele de carieră sau, de ce nu, s-au cam săturat „să muncească pentru corporaţie” şi, la 34-35 de ani, au decis ca acesta să fie anul în care să bifeze şi capitolul familie.

Poate că a durat ceva mai mult să realizăm tot ce ne-am propus. Poate şi crizele de toate felurile prin care am trecut ne-au făcut să conştientizăm că nu e aşa mult timp de pierdut: pandemie, anxietate şi, mai ales, un război care ne-a făcut poate să ne gândim la ce e mai important în viaţă. În ediţia acestei reviste, vedeţi povestea antreprenorială a unei clinici dedicate fertilizării in vitro – în trei ani – aceasta a contribuit la naşterea a 800 de copii. E însă 2024 anul în care îşi revine natalitatea? Nu cred că natalitatea va mai ajunge vreodată la nivelurile din trecut – un motiv fiind, pur şi simplu, faptul că priorităţile oamenilor sunt multiple şi diverse. Jurnaliştii de la FT spun chiar că, pentru părinţi, copiii au trecut de la a fi un activ productiv valoros la un bun de consum costisitor.

După cum a argumentat regretatul economist american Gary Becker, oamenii au ajuns să îşi dorească câţiva copii de „înaltă calitate ”(şi deci bine educaţi), mai degrabă decât mulţi. Aceasta se datorează parţial faptului că economia recompensează acest tip de angajat. Dar educaţia prelungită face copiii costisitori atât în termeni de timp, cât şi de bani. Mai mult, participarea femeilor în economie a crescut dramatic în secolul XX, inclusiv în cariere foarte specializate. Acest lucru a crescut „costul de oportunitate” al producerii de copii, în special pentru mame, părinţii cei mai legaţi de creşterea copiilor. Astfel, ele au copii mai târziu sau chiar deloc.

Ar trebui însă blamat acest lucru? Evident că societăţile au un interes în creşterea de copii, în vederea existenţei lor în viitor. Ajutarea oamenilor să aibă copiii pe care şi-i doresc în moduri care se potrivesc cu planurile lor ar trebui să fie un obiectiv al politicilor societăţilor moderne. Este esenţial însă ca şi aceste politici să fie în acord cu nevoile părinţilor moderni: este clar că mulţi nu vor sacrifica independenţa oferită de carieră pentru povara creşterii copiilor, oricât de mari ar fi plăcerile pe care aceştia le-ar putea aduce. Aceste schimbări demografice sunt profunde. Fie că ne plac sau nu, ele transformă lumea. Şi trebuie să răspundem în consecinţă. Şi, chiar dacă am termint cu city break-urile, e nevoie de mult mai multă susţinere pentru angajamentul pe care îl presupune creşterea unui copil.   

Ioana Matei este editor Business Magazin

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
Opinie,
city break,
copii,
natalitate,
angajament,
familie

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.