Corect? Sa spunem intai ca sfatul e urmat an de an de 2-3.000 de autori numai in Statele Unite - de departe cea mai mare piata de sfaturi de business, fie ca o privim din perspectiva cartilor publicate, fie din perspectiva aglomeratiei de ganditori de business. Si sa mai spunem ca veniturile autorilor nu dezmint nici ele promisiunea de mai sus. Doua exemple: Jack Welch, legendarul CEO al General Electric, a incasat un avans de 7 milioane de dolari in 2001 pentru cartea "Jack: Straight From the Gut". Iar fostul presedinte al Bancii Centrale Americane, Alan Greenspan, a incasat acum cateva luni 8,5 milioane de dolari pentru volumul pe care urmeaza sa-l scrie. Conform unei estimari publicate de revista The Economist, in SUA se vand anual intre 8 si10 milioane de carti ce pot fi incluse in categoria business, fie ca abordeaza managementul afacerilor, fie ca dau idei pentru gestionarea economiilor personale. Si asta in ciuda faptului ca 90% dintre cartile de tip "self-help" (ghiduri de dezvoltare personala) sau "how to..." ("cum sa...") nu sunt de calitate, atrag atentia cativa editori de carte din SUA citati de presa americana.

Nici piata conferintelor sustinute de ganditorii de business nu e de neglijat. Dimpotriva, e un instrument de propagare a ideilor din carti care aduce venituri considerabile atat celor care le sustin, cat si celor care le organizeaza sau care le intermediaza (agentiile specializate gen "International Speaker’s Bureau sau BigSpeak). Ca un exemplu, 30 de conferinte sustine anual doar Edward de Bono - cea mai recenta prezenta in Romania din randul celor mai influenti ganditori actuali, cunoscut pentru conceperea unor instrumente care sa stimuleze gandirea creativa. Daca multiplicam cifra - furnizata revistei BUSINESS Magazin de Thomas Farrell, CEO al The Edward de Bono Foundation - cu onorariul de 25.000 de euro incasat de ganditor pentru conferinta sustinuta in Romania, am putea estima ca de Bono castiga intr-un an numai din conferinte aproape un mil. euro. Cat despre organizatorii conferintei, acestia au cheltuit in jur de 30.000 de euro, conform Georgetei Dendrino, managing director al companiei de training Interact si coorganizator al conferintei, in timp ce veniturile provenind din vanzarea celor 275 de bilete cu preturi intre 325 si 390 de euro plus TVA au ajuns la circa 100.000 de euro. Desi o cifra exacta nu se cunoaste, e foarte probabil ca, din totalul de 122 de miliarde de dolari cat inseamna valoarea industriei mondiale a conferintelor, conform publicatiei americane Business 2.0, majoritatea sa provina din conferintele de business. Desi cifra nu include onorariile vorbitorilor, o idee despre valoarea pietei poate fi creionata.

Iar aceasta idee capata interes pe masura ce, in ultimii doi ani, romanii au inceput sa prinda gustul conferintelor de business. Prima conferinta de business din Romania a fost un eveniment cu totul izolat, in 1995, cand ING - una dintre primele banci straine de pe piata romaneasca - s-a hotarat sa-si consolideze imaginea de companie vizionara la un an de la intrarea pe piata invitandu-l pe futurologul Alvin Toffler - cunoscut chiar inainte de ‘89 pentru volumele sale "Socul viitorului" si "Al treilea val" - intr-o conferinta la World Trade Center si o a doua cu usile deschise in aula de la ASE (Hilton si JW Marriott nu existau inca, isi aminteste Crenguta Rosu de la DC Communications, care s-a ocupat de organizarea conferintelor cu Alvin Toffler). "M-a pus sa-l duc in piata Crangasi, care atunci arata si mai jalnic decat acum", povesteste Crenguta Rosu. Apoi s-a intalnit cu Andrei Plesu, Ion Iliescu si alti lideri de opinie. "Ion Iliescu a fost atat de impresionat de Toffler, incat 6-8 luni dupa intalnire tot cita din el cand tinea discursuri." Costurile conferintei cu Alvin Toffler s-au ridicat la circa 100.000 $ la vremea respectiva, spune Crenguta Rosu de la DC Communications.

Dar piata conferintelor de business a inceput sa faca ochi cu adevarat de abia de anul trecut, dupa ce Octavian Pantis, managing partner la TMI Training & Consulting, si sotia sa, Mihaela, au organizat prima conferinta cu intrare platita din Romania, invitandu-l la Palatul Parlamentului pe parintele marketingului, Philip Kotler. La eveniment au venit peste 1.100 de participanti platitori (nici o alta conferinta de business organizata ulterior in Romania nu a adunat atatia participanti), iar tariful a fost cat pentru o saptamana de excursie in Spania: in jur de 500 de euro. "Costurile - mari, veniturile - frumoase, profitul - rotunjel", spune, misterios, Pantis. Ideea organizarii unei conferinte de business i-a venit lui Pantis dupa ce a participat la World Business Forum in 2004 - una dintre cele mai importante conferinte anuale de business din lume, care are loc in Statele Unite si pentru care un participant plateste 2.000 de euro. La acea conferinta, care aduna zece dintre cele mai in voga personalitati precum fostul presedinte american Bill Clinton, fostul secretar de stat Colin Powell, fostul CEO al General Electric Jack Welch, fostul primar al New York-ului Rudy Giuliani - Pantis l-a cunoscut pe Philip Kotler si, in urma unor discutii cu sotia sa, s-a hotarat sa sparga gheata in Romania. Opt luni a durat organizarea, isi aminteste Pantis, dar a meritat, iar managerul spune ca, cel mai probabil in primavara anului viitor, va aduce in Romania un alt mare nume din management. Pana atunci, in septembrie 2006 se va delecta cu World Business Forum din acest an.

Pana acum, romanii au avut ocazia sa-l mai vada in carne si oase, in afara de Philip Kotler, Edward de Bono si Alvin Toffler, pe Tom Peters - ganditor si expert in practici de management, clasat intre primii cinci in topurile cu "business guru" (si Bill Clinton ar putea fi numit aici, cu mentiunea ca vizita lui de anul trecut s-a legat de lansarea in Romania a volumului sau de memorii). Pentru Tom Peters, The Economist vorbeste de un tarif de 85.000 de dolari pe zi. Alexandra Georgescu de la Human Invest, partener in organizarea conferintei cu Tom Peters din acest an, spune ca tariful lui Peters incepe de la 65.000 de dolari pe zi, dar negocierile "il pot duce in sus (rar in jos!)". Conferinta "Re-Imagine" din Romania a atras peste 300 de invitati, iar biletul a fost intre 425 si 580 de euro de participant, la care s-a adaugat TVA. Au existat si cateva invitatii gratuite, dar organizatorii spun ca majoritatea participantilor au fost platitori. Alexandra Georgescu a participat si la conferinta "Finding Inspiration!" sustinuta de Tom Peters in Londra, unde au fost peste 500 de persoane, iar biletul a costat 1.250 de euro, plus TVA.

Dar topuri internationale precum "Top 50 Business Gurus" sau "The Thinkers 50" arata ca lista "creierelor de business" e lunga si dinamica de la an la an. Numarul unu in principalele topuri de acest tip este Michael Porter, profesor la Harvard Business School, considerat "guru" al managementului strategic. Il urmeaza seful Microsoft Bill Gates, C. K. Prahalad (profesor de strategie corporatista si consultant pentru numeroase companii globale), Tom Peters, Jack Welch (fost CEO la General Electric), Jim Collins (autor al volumului "Built to Last"), Philip Kotler, profesorul de management Henry Mintzberg ori proprietarul Virgin, Richard Branson. Pentru a aduce in Europa un nume de talia celor enumerati (de regula stabiliti in SUA), un organizator trebuie sa se pregateasca la un onorariu de cel putin 150.000 de dolari, spun organizatorii. Printre cei mai scumpi - desi nu e in fruntea topurilor celor mai influenti business guru - e fostul presedinte al Bancii Centrale Americane Alan Greenspan, care are un tarif international de 200.000 de dolari, la care se adauga cheltuielile cu transportul pentru doua persoane la clasa intai si pentru o persoana la clasa business. Pentru o video-conferinta in care vorbitorul si audienta se vad si se aud reciproc, Greenspan percepe, potrivit unor surse, 100.000 de dolari. La acest cost se adauga cel de transmisie prin satelit - care se ridica la 25-50.000 de dolari - cheltuielile de transport local pentru vorbitor si cazarea la hotel. Daca organizatorul opteaza pentru conferinta clasica, iar deplasarea in tara respectiva presupune mai multe zboruri sau o combinatie intre mai multe mijloace de transport, Greenspan solicita, potrivit acelorasi surse, transport cu un avion privat.

Un onorariu comparabil cu cel al lui Greenspan are Sir Richard Branson - cel care, la numai 20 de ani (in 1970) fonda Virgin Records, pe care il vindea companiei Thorn EMI in 1992 pentru 1 miliard de dolari. Acelasi Branson fonda in ‘84 linia aeriana Virgin, apoi se extindea in retailul muzical, in editarea de carti, filme si de software, in retele de cluburi si hoteluri, totalizand peste 100 de companii in 15 tari. Sa auziti de el a fost gratis. Dar sa-l auziti pe viu o ora, o ora si jumatate in Romania ar costa 150.000 de euro sub forma de onorariu platit de organizatorii conferintei ipotetice cu el (la care se adauga transportul si celelalte costuri). "Tarifele pentru Romania sunt deseori mai mari decat pentru alte tari", spune Octavian Pantis de la TMI. "Romania nu prea este prin drumul lor, asa ca unii tarifeaza suplimentar timpul petrecut pe drum. Altii prefera sa vina cu un avion particular in loc sa tot schimbe avioane."

Cand vine vorba de Romania, nu numai costurile sunt mari, ci si programarile sunt dificile, pentru ca multi vorbitori nu au turnee in zona. Daca au, oricum programarea trebuie facuta cel putin cu o jumatate de an inainte, ideal chiar cu un an, spun organizatorii. Si nici un an nu e intotdeauna suficient. Pe langa conferinte si carti, multi dintre "business guru" mai au o sursa de venit: consultanta. Unul dintre putinii romani care au ocazia sa lucreze direct cu guru de business este Adriana Gontariu, talent development manager pe toate cele 26 de tari in care este prezent imbuteliatorul Coca-Cola Helenic Bottling Company. Adriana Gontariu lucreaza cu Stephen Drotter, o autoritate in domeniul planurilor de succesiune in organizatii globale, care percepe un tarif de 7.000 de dolari pe ziua de consultanta si 8.000 de dolari pe ziua de training. Pentru a imbunatati brandul companiei ca angajator, Adriana Gontariu lucreaza si cu Richard Mosley care, alaturi de Simon Barrow, a lansat conceptul de "brand al angajatorului" si a publicat cartea "The Employer Brand". Mosley percepe un tarif de 2.000 de lire sterline pe ziua de consultanta. Cum e sa lucrezi cu un guru, cot la cot? "Ce m-a impresionat mult de la inceput este modestia lor", spune Gontariu. "Intotdeauna cei foarte mari sunt foarte modesti. Chiar si numai sa vorbesc cu ei la telefon imi ofera multa satisfactie."

Dar de pe urma nou-descoperitului apetit pentru conferintele platite nu beneficiaza numai cei mai inovativi ganditori. Vorbitori profesionisti cu cele mai variate experiente - fie ca sunt sportivi sau antrenori si vorbesc despre succes, fie ca sunt fosti politicieni  - se inscriu in baza de date a agentiilor de intermediere specializate si asteapta sa fie contactati. Exista si un roman pe lista Premiere Speakers Bureau: Bela Karolyi, in dreptul caruia e afisat tariful de 12.000 de dolari, apoi descrierea - "cel mai de succes antrenor din istoria gimnasticii, ale carui eforturi de antrenor au adus lumii 28 de olimpici, noua campioni olimpici, 15 campioni mondiali. Antrenor al Nadiei Comaneci". O statistica realizata de National Speaker’s Association din SUA asupra a 955 de respondenti contureaza primul profil al vorbitorilor profesionisti din SUA: 50,4% sunt barbati; aproape doua-treimi au intre 36 si 55 de ani; doar 14,2% au si un doctorat. Peste 43% sunt vorbitori profesionisti de mai bine de 11 ani, peste jumatate sunt vorbitori independenti si full-time, peste 65% spun ca audienta lor este mai mare de 50 de persoane. Peste 48% incaseaza peste 3.000 de dolari pentru o prezentare si doar 3% iau peste 10.000 de dolari. Peste 36% au un venit brut de peste 100.000 de dolari pe an din aceasta activitate.

Ce satisfactii iti ofera mersul la o conferinta? Unii vorbesc de networking, altii de un pretext de a lipsi de la birou pe banii companiei care sponsorizeaza participarea angajatilor ca parte a programului de motivare. Mai sunt unii care spun ca aud lucruri pe care le stiau, dar pentru ca le aud spuse altfel, ii inspira si ii motiveaza. "Acesti guru fac din participarea la conferinte intr-o experienta relaxanta, care te indeamna la reflectie, o experienta «de salon», uneori prea scumpa, daca te astepti sa pleci cu caietul plin de notite luate din speech-urile lor", crede Viorel Panaite, partener Human Invest. "Sunt totusi indivizi care, prin inovatiile pe care le-au adus, au construit organizatiile moderne, asa cum arata ele azi."

Ne va absorbi piata sfaturilor de business cu totul? Perspectiva e hilara si ne vine dinspre SUA, cea care a dat tonul la inceputul anilor ‘80. Atat de multe conferinte au loc in SUA, incat emotia intalnirii cu un guru a fost inlocuita de rutina si chiar plictis. De aici n-a mai fost mult pana sa apara si businessurile care sa salveze de la plictis participantii la conferinte. Business 2.0 scrie intr-un articol publicat in aceasta luna despre o noua moda a "ne-conferintelor" ("unconferences") din Silicon Valley. Aceste conferinte sunt atipice atat prin faptul ca nu sponsorul e cel care stabileste tematica, cat si prin faptul ca participantii beneficiaza de intrare libera si stabilesc ei insisi agenda conferintei, pe principiul ca informatiile cumulate detinute de ei sunt oricum mai multe decat ale oricarui vorbitor. La astfel de conferinte participa executivi din companii precum Adobe, Google, Microsoft sau Yahoo!. Unele companii aleg sa-si prezinte la "ne-conferinte" chiar produse inca nelansate oficial.

Inutil sa mai spunem ca exista firme specializate in "ne-conferinte", care incep, ca satelitii, sa castige teren prin realizarea de evenimente complementare marilor conferinte realizate dupa modelul clasic. Aceeasi misiune - scoaterea conferintelor de pe lista surselor de plictis - si-a asumat-o si organizatorul de conferinte Brendan Barns, fondator al Speakers For Business, despre care The Economist scria anul trecut ca alege locatii precum ringul de box (unde l-a adus pe Tom Peters, imbracat cu o mantie de matase), terenuri de batalii istorice (unde s-a vorbit despre abilitatile de lider ale amiralului Nelson) sau cluburi. Barns a intervenit pana si asupra "networking"-ului, pe care s-a gandit sa-l inlesneasca: La London Business Forum, anul trecut, el a oferit participantilor mici aparate electronice care contineau toate contactele cu poza ale participantilor si cu ajutorul carora acestia isi puteau trimite e-mailuri si stabili contacte. Cine mai stie, poate curand conferintele vor deveni o hrana buna pentru vanatorii de liste de e-mailuri de executivi. Sa-l intrebam pe futurologul Alvin Toffler?