In Silicon Valley a fost descoperita o specie ciudata: traieste printre computere, se hraneste cu pizza  si vorbeste o limba de neinteles. Americanii ii spun "geek", insa poate fi intalnita pe toate meridianele printre informaticienii pasionati, dar cu serioase carente in privinta comunicarii.

Exista in invatamantul romanesc o lunga - si nefericita, cred - traditie a separarii disciplinelor considerate de profil "real" de cele de profil "uman". Chiar si cand nu exista o demarcatie formala intre cele doua orientari, separarea functiona in mod subinteles: elevii de liceu care vizau o cariera in domeniul ingineresc sau al stiintelor exacte neglijau cu nonsalanta disciplinele umaniste, cu acordul tacit al profesorilor. Procedeul pare la prima vedere oarecum justificat, dar efectele apar mult mai tarziu: foarte multi dintre absolventii invatamantului superior de orientare tehnica au abilitati de comunicare precare.

Am constatat acest fenomen mai ales in anii pe care i-am petrecut in redactiile catorva publicatii de specialitate IT. Desi colaboratorii erau selectati pe baza expertizei lor in domenii de interes, majoritatea textelor pe care le primeam - adesea ireprosabile sub aspect tehnic - erau lipsite de o structura clara, saracacioase in limbaj, inadecvate audientei vizate si, nu in ultimul rand, intesate de greseli de ortografie si de exprimare. O prima explicatie posibila se leaga de ceea ce se numeste "the geek syndrome". Termenul - lansat intr-un amplu articol pu-blicat de revista Wired in 2001 - desemneaza o dereglare comportamentala oarecum apropiata de autism (mai precis de sindromul Asperger), caracterizata printr-un interes aproape maniacal pentru computere, inginerie sau matematici, in conjunctie cu abilitati sociale limitate si dificultati de comunicare in medii extraprofesionale.

Cu toate ca, intr-adevar, am cunoscut multi "geeks" care prezentau clar simptomele specifice, cred ca mult mai relevant este faptul ca la recenta simulare a examenului de bacalaureat la limba si literatura romana cei mai multi elevi au avut dificultati majore la subiectul care le cerea sa elaboreze un text argumentativ.

Este interesant de remarcat ca aceasta simpla carenta in educatie este ea insasi de natura sa creeze un comportament de tipul celui asociat termenului "the geek syndrome", mai cu seama printre tinerii programatori. Spre deosebire de alte profesii tehnice, programatorii lucreaza foarte adesea in medii relativ izolate, in care relatiile cu exteriorul sunt limitate, iar orientarea spre cod este aproape exclusiva si, evident, problematica si limbajul se dezechilibreaza in consecinta. Din perspectiva unei companii de software, problema este ca adesea rolul de interfata intre echipa tehnica si exterior (de regula clienti) trebuie incredintat unui asa-numit "comunicator" (de obicei un om de marketing), care are insa o intelegere deficitara a fundamentului tehnic despre care trebuie sa vorbeasca.

Insa nici perspectiva programatorului de tip "geek" nu este comoda, deoarece carentele in comunicare il scot din cursa pentru promovare in posturi manageriale si chiar simplul interviu de angajare il poate pune intr-o situatie defavorabila in fata unui contracandidat mai putin competent, dar mai bun comunicator.

Este greu de spus a cui este vina pentru aceasta situatie. O buna parte tine de sistemul educational. Desi in ultima vreme dezvoltarea abilitatilor de comunicare este, cel putin formal, in sarcina profesorului de limba romana, acesta considera adesea ca studiul literaturii va conduce oarecum automat la acest rezultat.

In general, elevii si studentii nu sunt incurajati sa-si expuna punctul de vedere si sa-l argumenteze - spre deosebire de sistemul educational occidental (in special american), unde comunicarea este exersata cu perseverenta pe toate nivelurile. Pe de alta parte, e nevoie si de un efort personal orientat spre dezvoltarea capacitatii de a comunica si altfel decat prin jargonul profesional.

Ce se poate face? Intr-un mesaj recent postat pe blogul "Critical Thinking", gazduit de comunitatea virtuala TechRepublic, semnatarul (zis J.Ja) nu doar ca semnaleaza problema in toata diversitatea ei, dar face si o serie de recomandari interesante, bazate pe propria sa experienta. Prima este, evident, lectura din domenii cat mai diverse si fara tangenta directa cu specialitatea - beletristica fiind si ea inclusa.

La un nivel superior, abilitatile de comunicare se exerseaza in societate, iar Internetul este un vast mediu social. Un blog este un bun instrument de perfectionare, iar participarea in forumuri virtuale poate furniza un feedback in privinta progreselor. Iar cum, in cele din urma, chiar si compunerea de poeme este un exercitiu util, se vadeste ca, de fapt, cultura generala redevine un atu profesional.