Celebritatea nu avea sa se datoreze insa meritelor tehnice, ci faptului ca inventia era total triviala. E vorba despre un procedeu software care permite unui magazin virtual sa identifice (printr-un cookie) un client, astfel incat acesta sa nu mai fie nevoit sa-si introduca datele personale, ci doar sa le confirme pe cele deja existente. Odata inarmat cu brevetul in cauza, primul lucru pe care l-a facut Amazon a fost sa cheme in instanta pe principalul sau concurent, Barnes and Noble, pentru incalcarea patentului. Si astfel a izbucnit scandalul.

Numerosi programatori s-au simtit amenintati iar reactia lor - sustinuta si de Free Software Foundation - a fost sa initieze o actiune de boicotare a sitului Amazon. Potentialii clienti erau indemnati nu doar sa cumpere cartile dorite de la alte librarii virtuale (care s-au grabit sa ofere reduceri de pret), ci si sa scrie celor de la Amazon ce carti au cumparat si de unde, astfel incat pierderile sa fie clar evidentiate. Rezultatul nu s-a lasat asteptat: Amazon si-a retras plangerea si nici nu a mai atacat pe nimeni de atunci pe baza patentului "one-click".

Boicotul a incetat, dar incidentul nu a fost uitat. Dimpotriva, a iscat o discutie ampla despre utilitatea patentelor software. Miza disputei era multipla. Pe de-o parte, partizanii patentelor software afirmau ca acestea incurajeaza inovatia, pentru ca protejeaza investitiile in cercetare, in vreme ce adversarii accentuau asupra faptului ca avantajeaza doar firmele mari si descurajeaza firmele mici, care nu-si pot permite sa plateasca o armata de avocati care sa se descurce prin hatisul legislatiei.

Mai mult, au fost puse in evidenta numeroase patente software comparabile cu "one-click", care riscau oricand sa fie "re-descoperite" fara nici o intentie de frauda. In subteran insa mai functionau niste motivatii. Ofensiva miscarii open source, in frunte cu Linux, incepea sa fie resimtita de marile firme de software, iar patentele software reprezentau un mijloc de aparare redutabil. Totodata era vorba si despre Europa, o imensa piata de desfacere pe care firmele americane au incercat mereu sa o subordoneze din punct de vedere tehnologic.

De altfel, Europa este la ora actuala principalul front in disputa privind patentele software. In 1991, Comunitatea Europeana a adoptat o directiva privind protectia juridica a programelor pentru calculator (91/250/ CEE) care nu doar ca excludea brevetarea si admitea doar protectia prin copyright, ci mergea pana acolo incat admitea chiar "decompilarea" (reverse engineering) pentru obtinerea interoperabilitatii in cazurile in care producatorii nu publicau specificatiile necesare. Aceasta prevedere - care urmarea sa protejeze producatorii europeni, garantandu-le o nisa intr-un peisaj dominat sever de produse americane - i-a nemultumit pe americani, iar patentele software pot fi considerate o reactie.

In 2003, cand Uniunea Europeana a inceput procesul de armonizare a legislatiei in privinta brevetelor, povestea parea sa se repete. Propunerea initiala a Comisiei Europene era de inspiratie americana, dar Parlamentul a amendat-o drastic, limitand semnificativ posibilitatile de brevetare in domeniul software. In schimb, Consiliul European - sub influenta grupurilor de lobby ale marilor companii americane - a admis o forma mult mai laxa, ceea ce a condus la situatia ca Parlamentul sa nu o poata respinge decat cu o majoritate absoluta. Situatia a fost pe muchie de cutit si o ploaie de proteste, petitii si demonstratii ale adversarilor patentelor software au sporit suspansul.

Chestiunea a fost transata abia pe 21 decembrie 2004 prin interventia Poloniei care, in ciuda presiunilor, si-a exprimat ferm opozitia si a determinat excluderea directivei din agenda legislativa europeana. Numeroase situri ale organizatiilor de lobby anti-patente software au afisat in zilele urmatoare un banner cu inscriptia "Thank You Poland".

Insa marea surpriza avea sa vina de la IBM, care a anuntat recent ca pune gratuit la dispozitia proiectantilor de programe open source 500 dintre patentele software pe care le detine si ca acesta este doar "un prim pas" care marcheaza schimbarea politicii companiei in privinta proprietatii intelectuale. Desi cele 500 de patente reprezinta doar o picatura dintr-un ocean, semnificatia gestului Marelui Albastru nu va trece neobservata.