Nu toţi colecţionarii vor să se ştie când au ceva de vânzare, motiv pentru care aceştia încep să apeleze tot mai des la licitaţii private cu ajutorul caselor specializate, ca să se asigure că obţin un preţ bun fără a renunţa la discreţie, scrie Financial Times.

În cazul în care se alege o astfel de metodă de vânzare, se apelează la o casă de licitaţii care prezintă lucrările disponibile şi invită amatorii pe care-i ştie interesaţi să liciteze. Pe lângă discreţie, unii vânzători apelează la licitaţii private şi pentru a evita să fie percepuţi ca având probleme financiare pentru că se despart de un obiect din colecţia lor.

Cu toate că atât casele de licitaţii, cât şi galeriile de artă oferă de mult posibilitatea colecţionarilor să vândă discret lucrări, abia în ultimii câţiva ani au luat amploare licitaţiile private, unde potenţialii cumpărători văd produsul, de regulă la un depozit specializat, după care li se comunică un interval în care pot face o ofertă pentru el.

Printre motivele care au dus la creşterea interesului pentru licitaţii private de artă, afirmă specialiştii din domeniu, se numără scăderea numărului de persoane care participă la licitaţii publice cu lucrări foarte scumpe, precum şi pandemia de Covid, care a avut drept consecinţă reducerea apetitului pentru călătorit al celor care altădată ar fi participat la licitaţiile obişnuite.

Licitaţiile de artă private care se desfăşoară pe bază de invitaţie nu se organizează, spun specialiştii, pentru opere evaluate la sume „mici” de genul a 10 milioane de dolari, ci pentru unele mult mai scumpe, un miliardar vânzând anul trecut o lucrare a artistului Mark Rothko pentru suma de aproximativ 195 de milioane de dolari, de exemplu.