Născut din nisipuri şi strategii militare, Sharm El-Sheikh s-a transformat într-un refugiu pentru cei care vor să se scufunde în ape limpezi, să fugă de zgomotul cotidian şi, uneori, să se regăsească. Nu are istoria tumultuoasă a marilor capitale, dar are un alt fel de poveste: una despre soare blând încă din februarie, oraşe fără claxoane şi evadări care îţi dau senzaţia că ai fugit de lume, dar ai ajuns mai aproape de tine.

În deşertul Sinai există o stâncă. (Bine, există mai multe, dar doar aceasta este celebră.) Se spune că dacă o urci, o treci şi îţi pui o dorinţă, ea se îndeplineşte. Nu ştim dacă e doar legendă sau e ceva în aerul uscat şi tăcut al locului, dar Sharm El-Sheikh are exact genul acela de energie care te face să crezi. Şi să escaladezi stânca în râsetele fotografilor aproape personali, ce te însoţesc, vrând-nevrând, într-un safari în deşert. Aici, la doar câteva ore de zbor de România, soarele e blând şi constant chiar şi în februarie, iar liniştea nu e o promisiune de marketing, ci o realitate zilnică. Un oraş tânăr, născut pe nisipul unei foste baze militare, devenit un refugiu modern – cu recifuri de corali, excursii spre Cairo şi seri fără claxoane. Uneori, asta e tot ce îţi trebuie: un drum simplu, o dorinţă şi câţiva paşi dincolo de stâncă.

În arabă, „Sharm El-Sheikh” înseamnă „Golful Şeicului”. Un nume care, cu timpul, a căpătat şi el un soi de poezie turistică: evocă liniştea unui golf adăpostit, aflat sub protecţia unui lider, dar şi un loc de refugiu, de tihnă, de lumină. Ceea ce, de fapt, este. Oraşul s-a născut relativ recent, în anii ’80, ca parte a unei strategii turistice naţionale a guvernului egiptean. Aflat în sudul Peninsulei Sinai, pe malul Mării Roşii, între munţi arizi şi ape cristaline, Sharm El-Sheikh a fost iniţial o bază militară. Rămăşiţele acelui trecut se mai simt şi azi – la aterizare, turiştii sunt escortaţi de militari de la aeroport către ieşire, iar în unele zone ale oraşului prezenţa armatei este încă vizibilă, chiar dacă discretă.

Dezvoltat ulterior ca staţiune turistică, Sharm a fost gândit de la început pentru relaxare – cu complexe turistice generoase, infrastructură modernă şi acces facil către cele mai spectaculoase recife de corali din zonă. Faima lui a crescut rapid. În anii ’90, a devenit o destinaţie favorită pentru turiştii europeni în căutarea soarelui în extrasezon. Apoi, un centru regional pentru conferinţe internaţionale, summituri diplomatice şi turism de lux. Astăzi, Sharm e unul dintre cele mai bine organizate oraşe turistice din Egipt – poate chiar cel mai modern – şi, totodată, unul dintre puţinele locuri în care poţi face snorkeling dimineaţa şi explora deşertul după-amiaza.

Piramidele nu se arată treptat – te izbesc. Acolo, între apartamente şi câmpuri cu cămile, se ridică netulburate, ca şi cum nimic nu le poate atinge. În minte îţi vin toate filmele despre Egiptul Antic – cu hieroglife, faraoni, ritualuri, mistere. Şi, pentru o clipă, ai senzaţia că intri într-un portal.

Între aburii hammamului şi luminile din Soho

O călătorie ideală, la ieşirea din iarnă sau la începutul unei primăveri blânde, poate să înceapă cu diverse forme de relaxare – o experienţă de hammam, urmată de o plimbare în Soho Square. Şi poate nicio zi nu e mai potrivită pentru asta decât cea de după sosire, când corpul încă nu s-a adaptat la lumină, pielea la temperatură, mintea la pauză. Hammamul tradiţional, oferit în majoritatea hotelurilor din Sharm El-Sheikh, este mai mult decât un răsfăţ: e o formă de purificare fizică şi mentală. Aburii groşi, calzi, exfolierea atentă, masajul cu uleiuri aromatice – totul pare un ritual de desprindere de lumea din care ai venit. Timpul încetineşte. Se dizolvă. Iar când ieşi de acolo, cu pielea moale şi un fel de tăcere în gânduri, parcă îţi vine să nu mai spui nimic. Doar să mergi. Soho Square, aflat în apropiere de hotelurile mari, este locul perfect pentru asta – o plimbare lentă, printre lumini colorate, restaurante cu meniuri internaţionale, cafenele şi fântâni muzicale. Poate fi kitsch, poate fi reconfortant, poate fi amuzant – depinde cum vrei să îl vezi. Dar e şi o bucată vie din Sharm, cu turişti de toate vârstele, copii care aleargă, adolescenţi care fac poze, cupluri care se ţin de mână. Un fel de „oraş în oraş”, unde se amestecă parfumul Orientului cu un aer vag britanic. De altfel, hotelul în care am stat – Savoy 5* – se află chiar aici, la doi paşi de tot ce îţi poate oferi o seară relaxată: de la lounge baruri liniştite până la magazine cu suveniruri sau spectacole de muzică live. Totul se simte ca o tranziţie uşoară între iarnă şi vară, între viaţa de acasă şi viaţa „de vacanţă”. O trecere lentă, dar asumată. Şi uneori, asta e exact ce ai nevoie: să nu înceapă totul brusc. Să ai timp să simţi că eşti departe, dar că te întorci, cumva, mai aproape de tine. Iar asta a continuat, în cazul meu, şi a doua zi: am vizitat Parcul Naţional Ras Mohammed – o rezervaţie marină de renume mondial, situată la doar câţiva kilometri sud de Sharm El-Sheikh. Aici, la întâlnirea dintre Golful Suez şi Golful Aqaba, recifele de corali se întind ca nişte grădini suspendate sub apă, iar biodiversitatea este uluitoare. Îţi pui masca, te scufunzi şi, dintr-odată, intri într-o lume tăcută, intens colorată, în care plutesc pe lângă tine peşti-fluture, peşti-clovn, Napoleon wrasse, murene, peşti-leu.  Reciful este viu, în continuă mişcare, şi pare că are propria lui respiraţie – una lentă, profundă, liniştitoare. Nu ai nevoie de echipament sofisticat sau antrenament – snorkelingul e suficient pentru a te simţi parte din acest univers paralel. Pentru cei mai curajoşi, sunt disponibile însă şi sesiuni de scufundări asistate.

Cairo şi piramidele: o zi într-o altă lume

Sunt locuri în care ajungi şi simţi imediat că nu aparţii prezentului. Cairo e unul dintre ele – haotic, zgomotos, viu până la epuizare. Şi tocmai agitaţia oraşului face, paradoxal, ca tăcerea piramidelor să pară şi mai ireală. Dimineaţa începe devreme, cu un zbor scurt din Sharm El-Sheikh. În mai puţin de o oră, eşti într-un alt Egipt. Unul urban, dens, copleşitor. Drumul de la aeroport e o trecere printre straturi de timp – blocuri prăfuite, claxoane neîncetate, poduri care se unduiesc peste Nil. Prima oprire e chiar pe Nil – o croazieră scurtă, dar suficientă cât să simţi ritmul lent şi solemn al fluviului. Te laşi purtat de valuri şi de gânduri, cu mintea întoarsă la toate cărţile despre croaziere pe Nil, la poveşti de dragoste, spionaj şi mister. La Agatha Christie şi eleganţa decadentă a altor vremuri. Nimic nu e grăbit aici, şi totuşi, totul curge. Apoi urmează Muzeul de Egiptologie. O clădire veche, cu miros de timp. Şi cu o energie grea, tăcută. Aici vezi masca şi sarcofagul lui Tutankhamon – poate cele mai celebre relicve din lume. Strălucesc sub lumina galbenă a vitrinelor, într-o sală în care lumea merge mai încet, parcă pentru a nu deranja. E un moment de fascinaţie, dar şi de reverenţă. Istoria nu doar că se simte, ci te priveşte înapoi. Apoi, vine întâlnirea. Piramidele nu se arată treptat – te izbesc. Acolo, între apartamente şi câmpuri cu cămile, se ridică netulburate, ca şi cum nimic nu le poate atinge. În minte îţi vin toate filmele despre Egiptul Antic – cu hieroglife, faraoni, ritualuri, mistere. Şi, pentru o clipă, ai senzaţia că intri într-un portal. Timpul se dilată, soarele devine altfel şi chiar dacă în jur sunt turişti, selfie stickuri şi vânzători insistenţi, Piramida lui Keops îşi păstrează tăcerea şi măreţia. Te întrebi, inevitabil, cum s-a putut construi aşa ceva. Cu ce ştiinţă, cu ce forţă, cu ce credinţă? Şi mai ales, ce s-a întâmplat între acel moment de glorie şi prezentul de azi? Unde s-au dus misterele egiptenilor? Ce a rămas? Poate doar sentimentul că te afli într-un punct fix al istoriei. Şi că, pentru câteva ore, ai acces la el. Vizita include şi Sfinxul – enigmatic, obosit parcă, dar tot acolo. Te priveşte fără să-ţi răspundă, cu aceeaşi expresie de mii de ani. E o întâlnire care nu se uită uşor. Ziua în Cairo e epuizantă. Dar într-un mod bun. Te încarcă cu o energie diferită, una care vine din profunzimea unei civilizaţii care a construit pentru eternitate. Şi chiar dacă te întorci seara în Sharm El-Sheikh, la liniştea lui, ştii că o parte din tine a rămas acolo, între blocurile din Giza, vitrinele muzeului şi apele Nilului. Ai vizitat un miracol. Sau poate un memento. Un memento că omul poate crea lucruri care dăinuie. 

1.001 de nopţi şi 1.0001 de influenceri

Un alt fel de memento – culinar am experimentat în toate zilele petrecute în Sharm. Deşi multe resorturi din Sharm El-Sheikh oferă regim all inclusive, oraşul merită explorat şi dincolo de graniţele hotelului – mai ales când vine vorba de restaurante. De la cele pe plajă la localuri suspendate pe stâncă, Sharmul oferă o varietate de gusturi şi influenţe: egipteană, mediteraneană, libaneză, indiană, italiană sau chiar asiatică, într-o combinaţie perfectă pentru turiştii curioşi. În zona Naama Bay, poţi lua masa la Tam Tam, un restaurant egiptean clasic, cu preparate tradiţionale precum molokhia, kofta şi mix grill servite pe terasă cu vedere spre promenadă. Dacă eşti în căutare de fine dining, Rangoli – situat în incinta hotelului Movenpick – aduce savoarea bucătăriei indiene într-un decor elegant, cu vedere panoramică spre mare. Pentru sushi şi preparate japoneze rafinate, Sushi Lounge din Soho Square e o alegere populară printre turiştii tineri şi familiile cu copii. Dacă vrei ceva mai relaxat, dar totuşi autentic, încearcă El Masrien din Old Market – un restaurant simplu, frecventat şi de localnici, cu porţii generoase şi gust autentic. Iar pentru deserturi orientale – baklava, basbousa sau kunafa cu brânză – opreşte-te la Alaa El Din, o patiserie artizanală aproape de centrul vechi. Dar poate cel mai cunoscut loc – şi cu siguranţă cel mai fotografiat – rămâne Farsha Cafe. Aşezată pe o stâncă, cu vedere directă spre Marea Roşie, cafeneaua nu are nevoie de reclame – e suficient să urci în trepte printre lămpi orientale, baldachine, perne, covoare şi felinare aprinse ca-ntr-un bazar suspendat. Aici, fiecare colţ pare pregătit pentru o fotografie, iar influenceri din toată lumea vin special să surprindă apusul de pe terasa cu vedere la mare şi rămân cu multă după scufundarea soarelui în mare. Povestea locului e simplă şi poetică: un antreprenor local a construit spaţiul inspirându-se din decorurile orientale şi din filmele copilăriei – Aladdin e adesea pomenit ca reper vizual. Nimeni nu se grăbeşte, iar personalul te lasă să rămâi cât vrei, fără să simţi presiunea timpului – deşi ar avea toate motivele să o facă. La Farsha sunt cozi la intrare aproape tot timpul, turişti care vin cu ore înainte de apus, doar pentru a prinde un loc bun printre perne şi felinare.

O reprezentare a zeiţei egiptene Sekhmet, una dintre cele mai puternice figuri din mitologia Egiptului antic.

Scribul egiptean şezând - o figură celebră din Arta Egiptului Antic, care apare şi pe bancnota de 10 lire egiptene. 
 

Ce rămâne la finalul excursiei? O combinaţie neaşteptată de confort, simplitate şi descoperire – într-un oraş de doar 40 de ani, dar care pare că a învăţat deja ce înseamnă răgazul. Sharm El-Sheikh nu promite revelaţii spectaculoase, ci altceva mai subtil: senzaţia că, departe de lume, ai ajuns – poate pentru prima oară în mult timp – mai aproape de tine.  

Întrebări frecvente şi curiozităţi utile despre Sharm El-Sheikh

Cum ajungi cel mai uşor în Sharm El-Sheikh?

Sharm El-Sheikh este genul de destinaţie unde, fără escale, ai deocamdată posibilitatea să ajungi doar prin intermediul unui tour operator (eu am ajuns acolo cu tour operatorul ucrainean Join UP!, care operează zboruri directe către Sharm El-Sheikh din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara şi, începând din acest an, Oradea. Dacă preferi să-ţi organizezi vacanţa pe cont propriu, poţi ajunge în Sharm şi prin zboruri de linie cu escală, de obicei prin Istanbul (Turkish Airlines), Viena (Austrian Airlines) sau Cairo (EgyptAir). E o opţiune utilă dacă vrei mai multă flexibilitate, dar poate implica timpi de călătorie mai lungi şi costuri mai mari decât pachetele oferite de tour operatori.

Ce hoteluri găseşti în staţiune?

Sharm El-Sheikh are un portofoliu diversificat de hoteluri: de la resorturi de lux (precum Savoy 5* sau Parrotel Beach Resort 5*) la hoteluri cu aqua park, destinate mai ales familiilor cu copii sau pentru tineri dornici de distracţie.

Când e cea mai bună perioadă să vizitezi Sharm El-Sheikh?

Clima este caldă şi uscată tot anul. Iarna (decembrie–martie) e ideală pentru o vacanţă cu soare fără temperaturi extreme. Vara este fierbinte, dar briza mării face căldura mai suportabilă.

Ai nevoie de viză pentru a intra în Egipt?

Da, dar e simplu. Dacă stai doar în Sharm El-Sheikh, primeşti o viză gratuită „Sinai Only”, valabilă 15 zile. Pentru excursii în afara peninsulei, cum ar fi spre Cairo sau Luxor, ai nevoie de viză turistică – se cumpără direct la aeroport, costă 25 USD şi se plăteşte cash.

Ştiaţi că un blister de ibuprofen costă doar 5–7 lire egiptene?

Adică aproximativ 1 leu. Farmaciile sunt bine aprovizionate şi multe medicamente comune se pot lua fără reţetă. Totuşi, e bine să cunoşti denumirea internaţională a substanţei active.

Ce monedă se foloseşte şi cum e mai bine să plăteşti?

Lira egipteană (EGP). Poţi schimba euro sau dolari la faţa locului. E bine să ai numerar pentru cheltuieli mici şi bacşişuri, dar poţi plăti şi cu cardul în multe hoteluri şi magazine, deşi cursul valutar nu e întotdeauna avantajos.

Se mănâncă bine în Egipt?

Da. În resorturi vei găsi preparate internaţionale, dar merită să încerci şi mâncăruri locale: koshari, shawarma, falafel, humus, dulciuri arabe şi fructe proaspete. 

Se organizează safari în deşert?

Da, este una dintre cele mai populare excursii opţionale. Include plimbare cu ATV-ul, vizită la un sat beduin, cină în deşert şi spectacol tradiţional. Costă în jur de 30–50 de euro de persoană.

Pot vizita piramidele dacă sunt cazat în Sharm?

Da. Se organizează excursii de o zi spre Cairo, cu avionul. Sunt mai scumpe (circa 200–250 euro de persoană), dar includ zbor, ghid, intrare la piramide şi prânz. 

Este Sharm El-Sheikh o destinaţie sigură?

Aşa pare. Zona turistică este bine păzită, iar hotelurile au propriile sisteme de securitate. Excursiile se fac cu ghizi autorizaţi. Respectând regulile locale, poţi să ai parte de o vacanţă relaxată şi în siguranţă.