Yasser El-Gammal, noul country manager al Băncii Mondiale în România, dar şi Ungaria,  a ajuns la Bucureşti după o carieră de peste două decenii pe mai multe continente, din Africa şi Orientul Mijlociu până în Asia de Est. Spune că a venit aici pentru că programul Băncii Mondiale din România este unul dintre cele mai ample şi complexe din regiune – iar acest lucru l-a atras. Experienţa de până acum i-a confirmat aşteptările.

„Am lucrat mult timp în cadrul Băncii Mondiale, în domeniul dezvoltării, şi sunt aici pentru că eu cred cu tărie în dezvoltare”, îşi rezumă, pe scurt, parcursul, Yasser El-Gammal, executivul cu origini egiptene, sosit în rolul de e country manager al instituţiei la Bucureşti din toamna anului trecut. Poveşteşte apoi că a văzut, de-a lungul carierei, cum viaţa oamenilor se poate schimba în bine prin intervenţii bine gândite, chiar dacă rolul fiecăruia în acest proces este, uneori, doar o piesă mică dintr-un mecanism mult mai amplu. Yasser El-Gammal a fost implicat în proiecte în numeroase regiuni ale lumii, însă până să ajungă la Bucureşti nu lucrase niciodată în Europa. Tocmai acest lucru a fost o motivaţie în plus. „Când am început să mă documentez despre România şi despre programul Băncii Mondiale în ţară, am realizat că cel de aici este unul dintre cele mai extinse programe ca volum şi acoperire sectorială pe care Banca Mondială le are în regiune.

Acest lucru mi s-a părut foarte interesant.” Primele impresii după sosire au fost pozitive – ba chiar peste aşteptări. „Nu m-a dezamăgit. De fapt, mi-a depăşit aşteptările.” În centrul acestei experienţe se află, în opinia lui, calitatea parteneriatului dintre Banca Mondială şi statul român. Colaborarea se bazează, spune el, pe încredere şi pe un obiectiv clar: acela de a îmbunătăţi viaţa oamenilor. E o colaborare care se întinde de la nivel tehnic, în relaţia cu ministerele de linie, până la interacţiuni cu societatea civilă şi mediul academic. „Capacitatea noastră de a contribui pe o arie largă de domenii este foarte importantă”, subliniază El-Gammal.

„Nu aş spune că mi-am dorit mereu o carieră internaţională. Conţinutul muncii este ceea ce mă atrage, nu neapărat locul.”

Yasser El-GamMal

Programele active ale Băncii Mondiale în România se concentrează pe trei direcţii principale: dezvoltarea capitalului uman şi a societăţii, crearea unei economii mai competitive prin locuri de muncă mai bune, dar şi creşterea rezilienţei economice în faţa dezastrelor şi tranziţia verde. Sunt domenii care vizează în mod direct calitatea vieţii, mai ales în zonele defavorizate. „Mai ales a celor mai puţin avantajaţi – nu doar din marile centre urbane, ci şi din zonele rurale izolate. De aceea consider colaborarea noastră excelentă.” Instrumentele prin care Banca Mondială se implică sunt diverse, fie că vorbim despre asistenţă tehnică pentru proiectarea reformelor până la finanţări directe în sectoare strategice. „Acestea sunt principalele două instrumente cu care Banca Mondială operează”, explică El-Gammal. Pe lângă acestea, instituţia colaborează şi cu alţi actori internaţionali. „Unul dintre partenerii cei mai importanţi este Comisia Europeană. O parte din acest sprijin se acordă sub forma unor fonduri fiduciare oferite Băncii pentru a sprijini un anumit sector sau un minister din România, în colaborare cu un anumit minister.” Întrebat în ce direcţie ajung cei mulţi bani, El-Gammal precizează că, în prezent, cea mai mare parte a portofoliului – peste 1 miliard de dolari – este direcţionată către sectorul sănătăţii. Restul este distribuit în domenii precum guvernanţă şi justiţie, unde Banca a sprijinit, de exemplu, construcţia de instanţe de judecată pentru a îmbunătăţi accesul cetăţenilor la sistemul juridic. „Ne implicăm nu doar în infrastructură, ci şi în modernizarea instituţională pentru a face ca serviciile de justiţie să fie mai orientate către oameni”, spune el. De asemenea, banca este activă şi în domeniul mediului, însă aici gradul de implicare financiară este mai mic, deocamdată. Din 1972, anul în care România a devenit membră a Băncii Mondiale, instituţia a finanţat proiecte în valoare totală de aproximativ 16 miliarde de dolari. Portofoliul actual, activ, însumează 3,25 miliarde de dolari. „Nu suma e cea mai relevantă, ci efectul de demonstraţie pe care aceste proiecte l-au demonstrat.”

Cu încredere, dar şi realism în faţa provocărilor fiscale

Întrebat dacă situaţia fiscală actuală influenţează proiectele Băncii Mondiale în România, răspunde clar: „Finanţările noastre sunt pe termen determinat, prin acorduri semnate între Guvernul României şi Banca Mondială, ratificate de Parlament, cu valoare de lege”. Asta înseamnă că, indiferent de turbulenţele economice, proiectele deja angajate îşi continuă parcursul. Sigur, spune el, orice investiţie presupune riscuri, dar „acest risc nu are legătură directă cu situaţia fiscală dificilă a României”. Unele proiecte progresează mai rapid, altele întâmpină obstacole – însă aceasta este o realitate prezentă în toate ţările. În ceea ce priveşte ratingul de ţară, un subiect frecvent dezbătut în spaţiul public, El-Gammal nu dă un verdict, dar subliniază că „nu Banca Mondială este cea care face aceste evaluări, ci agenţii de rating independente”. Acestea analizează coerenţa politicilor, stabilitatea politică şi credibilitatea planurilor guvernamentale. „Ştiu că România se confruntă cu o situaţie fiscală dificilă, dar important este cât de credibil este planul de redresare.”

„Culturile sunt diferite, limbile sunt diferite, dar cu toţii ne dorim o educaţie bună pentru copiii noştri, servicii medicale decente şi sprijin în momente de criză. Aceste lucruri sunt universale.”

Yasser El-GamMal

El-Gammal recunoaşte că România nu este o excepţie. „Multe ţări se confruntă cu deficite fiscale. Unele reuşesc să le corecteze, altele nu.” În cazul României, deficitul este cronic şi are cauze structurale. Ce e încurajator, în opinia sa, este că programul guvernamental actual încearcă tocmai să abordeze aceste cauze. Îşi ilustrează punctul de vedere cu o comparaţie simplă, dar elocventă: „Dacă tu sau eu cheltuim mai mult decât câştigăm, avem o problemă – şi trebuie să o rezolvăm fie prin creşterea veniturilor, fie prin reducerea cheltuielilor – sau ambele”. Totuşi, El-Gammal avertizează că în această corecţie bugetară, România trebuie să aibă grijă să nu compromită progresul făcut în ultimii 15 ani. „S-a înregistrat creştere economică, s-au făcut progrese în reducerea sărăciei, în îmbunătăţirea nivelului de trai.” Iar orice măsură trebuie calibrată cu grijă, astfel încât să nu îi afecteze pe cei mai vulnerabili. „Sunt oameni care nu au capacitatea de a fi parte a soluţiei – şi este responsabilitatea societăţii să îi protejeze.” Chiar dacă principiile enunţate în programul de guvernare sunt corecte, cheia, spune el, „este implementarea”. Întrebat dacă există măsuri cu care Banca Mondială nu este de acord, răspunde diplomat: „Nu neapărat. Toate par să meargă în direcţia corectă”. Dar există probleme cronice care trebuie abordate. Una dintre ele este nivelul foarte scăzut de colectare a taxelor. „În actuala politică fiscală, chiar şi fără schimbări, România colectează mult mai puţin din taxe decât ar trebui.” Vorbeşte despre „gapul de TVA”, adică diferenţa dintre TVA-ul care ar trebui colectat şi cel colectat în realitate. „Este un decalaj foarte mare.” România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană la acest capitol. Situaţia nu este fără ieşire – alte ţări au făcut progrese. Soluţia nu este una rapidă, ci graduală, şi s-ar putea să implice reforme instituţionale. „Nu cred că există ceva care merge într-o direcţie greşită, ci doar că unele măsuri trebuie calibrate pentru a nu afecta segmentele mai sărace ale societăţii. Asta ne dorim să vedem şi să sprijinim.” Întrebat direct de ce România a ajuns în această situaţie, El-Gammal nu ocoleşte răspunsul: „Are legătură cu ceva ce România trebuie, în opinia mea, să facă: reforma instituţională. Şi nu doar în domeniul fiscal.” Progresul economic rapid, în special după aderarea la Uniunea Europeană, nu a fost însoţit de o dezvoltare echivalentă a capacităţii administrative. „Este nevoie de mult sprijin aici, şi face parte integrantă din ceea ce Banca Mondială încearcă să facă în parteneriat cu România.” Chiar dacă evită orice comentariu politic, El-Gammal nu ignoră importanţa stabilităţii şi legitimităţii democratice. Despre alegerile recente din România spune doar că „a fost un proces bine organizat şi corect. Nu am auzit de încălcări”. Iar asta contează, mai ales din perspectiva unei instituţii apolitice, cum este Banca Mondială. La finalul zilei, subliniază el, „românii decid cine le conduce ţara”.

De la Cairo La Bucureşti, via SUA şi Africa. Cum a ajuns însă Yasser El-Gammal în România?

A recunoscut zâmbind că parcursul profesional nu a fost unul clasic. „Am o carieră puţin atipică. Prima mea diplomă e în contabilitate”, a spus. Nu a practicat niciodată efectiv ca contabil, dar recunoaşte că abilităţile cu cifrele i-au fost de folos. Ca mulţi la început de drum, a avut diverse slujbe, însă momentul de cotitură s-a produs în Egipt, ţara natală, când a lucrat pentru un ONG internaţional.
„Mi-am dat seama imediat că îmi place domeniul dezvoltării. Că îmi place să lucrez cu oamenii, să sprijin comunităţile să se ajute singure.” Această descoperire l-a determinat să îşi continue studiile – a urmat un masterat în Marea Britanie, în management macroeconomic şi planificarea proiectelor. De acolo, drumul profesional s-a legat tot mai strâns de Banca Mondială. Primul contact direct cu instituţia a fost în cadrul unui proiect din Egipt, unde făcea parte din echipa de management local. Au urmat trei ani în Yemen, într-un rol de consultant pentru Banca Mondială, apoi mutarea la Washington, de unde a coordonat proiecte în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord – din Egipt, Maroc şi Tunisia, până în Nigeria şi Liban. Mai târziu, experienţa s-a extins în Africa de Est: Etiopia, Kenya, Uganda, Rwanda. În 2011 a preluat primul rol managerial important, coordonând echipa de protecţie socială şi muncă pentru întreaga regiune MENA – de la Maroc până în Iran. Apoi, în 2016, a devenit director de ţară pentru Rwanda, o poziţie similară celei pe care o ocupă acum în România. Patru ani mai târziu, în 2020, s-a întors la specializarea iniţială şi a preluat coordonarea programelor de protecţie socială pentru Asia de Est, cu sediul la Bangkok. Regiunea acoperită era vastă: „de la China până la insule mici, ca Vanuatu sau Palau, care au o populaţie de aproximativ 15.000 de locuitori”. Un teritoriu divers, din care spune că a învăţat enorm. După Bangkok, următoarea destinaţie a fost Bucureştiul. A fost o alegere asumată, nu o delegare. „Nu suntem trimişi nicăieri. Trebuie să aplicăm”, a explicat. A existat competiţie pentru acest post, fiindcă România e considerată o ţară importantă în portofoliul Băncii Mondiale. „Este un post foarte dorit – tocmai pentru că banca are o relaţie solidă cu România.”

„Când am început să mă documentez despre România şi despre programul Băncii Mondiale în ţară, am realizat că cel de aici este unul dintre cele mai extinse programe ca volum şi acoperire sectorială pe care Banca Mondială le are în regiune. Acest lucru mi s-a părut foarte interesant.”

Yasser El-GamMal

Ce atrage nu este atât componenta internaţională, cât conţinutul muncii. „Nu aş spune că mi-am dorit mereu o carieră internaţională. Conţinutul muncii este ceea ce mă atrage, nu neapărat locul.” Experienţa în atâtea colţuri ale lumii i-a arătat cât de multe lucruri ne unesc: „Sigur, culturile sunt diferite, limbile sunt diferite, dar cu toţii ne dorim o educaţie bună pentru copiii noştri, servicii medicale decente şi sprijin în momente de criză. Aceste lucruri sunt universale.” A povestit şi despre momente memorabile din teren. De la reforme sistemice în domeniul sănătăţii şi eficientizarea ajutoarelor sociale, până la vizite în ferme unde a putut vedea direct cum sprijinul oferit a ajutat familii să îşi construiască o viaţă mai stabilă – fie prin achiziţia unui animal, fie prin obţinerea unui venit constant. „Nu pentru că am făcut eu lucruri extraordinare, ci pentru că a existat un efort colectiv, atât din partea clientului, cât şi a echipei Băncii Mondiale.” Şi totuşi, dezvoltarea nu este niciodată un proces liniar. „Planifici ceva, dar rareori lucrurile evoluează de la rău la bine fără sincope. Există coborâşuri, apoi din nou urcuşuri. Dacă eşti prins în momentul coborârii, poate fi frustrant, dar e important să păstrezi perspectiva de ansamblu.” În ceea ce priveşte diferenţele culturale, le consideră mai degrabă contexte de adaptare decât obstacole. „Un ingredient esenţial pentru a avea succes într-o ţară este să înţelegi foarte bine contextul în care lucrezi: social, cultural sau politic.” Când a fost desemnat pentru postul din România, a avut o întâlnire cu echipa locală şi nu a cerut detalii tehnice sau statistici. A cerut, în schimb, recomandări de cărţi şi filme româneşti. „Am vrut să înţeleg mai bine contextul cultural şi social.” Există, desigur, şi diferenţe culturale subtile. În unele părţi ale lumii, spune el, oamenii nu spun niciodată „nu” în mod direct. „Ai o întâlnire, ţi se zâmbeşte, ai impresia că aţi căzut de acord, dar în realitate nu e aşa.” În astfel de situaţii, limbajul nonverbal devine esenţial, pentru că în unele culturi nu este politicos să exprimi dezacordul deschis. A adăugat zâmbind că, uneori, şi în România se întâmplă la fel. Dar a ales să vină aici. A citit mult, s-a documentat, şi a decis să aplice. România nu este doar o nouă destinaţie pe hartă, ci o ţară cu un portofoliu amplu de proiecte şi o relaţie consolidată cu Banca Mondială. Este o nouă etapă în cariera sa globală – una în care înţelegerea profundă a contextului local este la fel de importantă ca expertiza tehnică.

„România are tot ce-i trebuie pentru a reuşi. Eu vreau să fiu o mică parte din această evoluţie”

 Când a ajuns pentru prima dată în România, Yasser El-Gammal nu s-a bazat doar pe documentele oficiale sau cifrele economice. A venit cu imaginea formată din poveştile altora, filme şi istoria recentă, dar realitatea de pe teren l-a surprins. „Dacă mă uit la ce am în jur şi compar cu ce am citit sau văzut în documentare, e clar că România a progresat mult într-un timp relativ scurt – chiar sub două decenii. Aceasta a fost prima impresie – una foarte pozitivă.” Odată ce a început să cunoască mai bine România, a văzut nu doar realizările, ci şi potenţialul uriaş. „Desigur, aspiraţiile oamenilor sunt mereu mai mari decât realitatea – ceea ce e normal. Dar cred că aceste aspiraţii sunt perfect justificate, pentru că România are ce îi trebuie ca să continue să se dezvolte.” Întrebat dacă a reuşit să viziteze mai mult decât Capitala, El-Gammal recunoaşte că diferenţele dintre Bucureşti şi restul ţării sunt reale – dar ele reflectă o dinamică mai amplă. „Există o diferenţă clară între marile centre urbane şi zonele rurale. În rapoartele noastre folosim adesea expresia cele două Românii. E vorba despre discrepanţe în accesul la infrastructură, servicii, venituri şi oportunităţi economice. Acest decalaj este o provocare, dar şi o prioritate majoră în colaborarea noastră cu România.” De altfel, spune că această realitate nu este unică: „Prosperitatea tinde să se concentreze în marile oraşe, iar acest fenomen este valabil peste tot în lume.” El-Gammal recunoaşte că a fost cucerit de România nu doar profesional, ci şi cultural. „Oriunde am fost, am simţit că vreau să mă întorc. Îmi plac în mod special zonele montane – sunt superbe. Iar gastronomia românească are multe asemănări cu bucătăria din Egipt, datorită influenţelor turceşti. Sunt multe de descoperit, dacă ai timp.” Şi, chiar dacă timpul e tot mai puţin, tehnologia avansează şi ritmul vieţii se accelerează, crede că e important să ne păstrăm rădăcinile umane şi respectul pentru ceilalţi. După o carieră internaţională vastă, El-Gammal spune că a învăţat multe despre cum să fii un lider eficient, mai ales în contexte complexe. „Una dintre lecţiile esenţiale este să asculţi şi să observi înainte de a lua decizii. Îmi place să iau decizii informate – poate nu toate vor fi de succes, dar vreau să fiu sigur că nu decid fără să cunosc toate datele relevante.” Spune că nu crede într-un leadership bazat pe autoritate, ci într-un stil participativ: „Îmi doresc o cultură în care avem un obiectiv comun şi îl urmărim împreună, nu una în care eu stabilesc direcţia şi ceilalţi o execută”. Mai adaugă şi o valoare esenţială pentru el: respectul faţă de toţi membrii echipei, indiferent de rol sau statut. „Fiecare contribuţie contează. Chiar dacă un rol pare mic, el poate fi esenţial în atingerea obiectivului comun.” Întrebat dacă se gândeşte deja la o altă ţară sau la o nouă misiune, El-Gammal spune clar: „Sunt la începutul mandatului meu aici şi vreau să dau tot ce pot în România. Cred că ţara are un potenţial enorm şi multe oportunităţi de valorificat – iar eu vreau să fiu o mică parte din această evoluţie.” Dacă ar fi să rezume într-o frază obiectivul personal, acesta ar fi legat de calitatea vieţii oamenilor: „Ţinta finală este îmbunătăţirea vieţii românilor – prin educaţie mai bună, servicii de sănătate mai bune, servicii publice mai bune. Asta este ceea ce mă motivează”. 

3 întrebări şi răspunsuri din interviul cu Yasser El-Gammal, country manager al Băncii Mondiale

1. Ai vizitat şi alte oraşe în afară de Bucureşti? Simţi că este o diferenţă mare între Capitală şi restul ţării?

Da, cu siguranţă există o diferenţă – dar nu doar între Bucureşti şi restul ţării, ci între marile centre urbane şi zonele rurale. În rapoartele noastre, folosim adesea expresia „cele două Românii”. Diferenţele sunt evidente în accesul la infrastructură, servicii sociale şi economice, niveluri de venit şi oportunităţi economice. Acest decalaj este un obiectiv major al colaborării noastre cu România: vrem să contribuim activ la reducerea lui.

2. Ce îţi place cel mai mult în România – din punctul de vedere al culturii, gastronomiei sau al locurilor de vacanţă?

Sunt multe lucruri care îmi plac, dar în primul rând – oamenii. Sunt prietenoşi, ospitalieri şi autentici. Îmi plac în mod special zonele montane – sunt superbe. Iar gastronomia românească are multe asemănări cu cultura mea, inclusiv influenţe turceşti. Oriunde am fost, am simţit că vreau să mă întorc. România e o ţară frumoasă, cu mult potenţial de descoperit.

3. Care este cea mai importantă lecţie de leadership pe care ai învăţat-o în cariera ta internaţională?

Una dintre cele mai importante este să asculţi şi să observi înainte de a lua decizii. Îmi place să iau decizii informate, chiar dacă nu toate vor avea succes. A doua lecţie ţine de stilul de leadership: nu-mi place să conduc prin autoritate, ci prin consens. Îmi doresc o cultură organizaţională bazată pe obiective comune, nu pe executarea unilaterală a deciziilor. Şi, poate cea mai importantă valoare pentru mine, este respectul faţă de toţi membrii echipei – fiecare are un rol esenţial, indiferent de funcţie sau statut.