Legea stabileşte că un român va primi la deschiderea dreptului la pensie privată CEL PUŢIN economiile pe care le-a trimis de-a lungul vieţii. Banii acestuia sunt ţinuţi pentru păstrare la băncile depozitare, şi nu la administrator. Ceea ce ar trebui să intereseze pe fiecare român care virează la un fond de pensii Pilon II este randamentul acestui fond, mai ales ÎN CONDIŢIILE în care anul trecut randamentele fondurilor de pensii private au fost SUB rata inflaţiei.

Falimentul este parte din capitalism, este parte dintr-o economie de piaţă. Trebuie să ne obişnuim ca în economiile de piaţă să dea şi companiile faliment”, spunea în toamna lui 2021 Florin Cîţu, pe atunci premier, ca reacţie la falimentul celui mai mare asigurător de RCA din România. Şi bineînţeles că prin trei mari exemple capitalismul din România nu are cum să fie diferit faţă de capitalismul lui Cîţu: City Insurance s-a prăbuşit în 2021, Carpatica în 2016, iar Astra în 2015.

Acestea sunt cele mai recente trei falimente din sectorul de asigurări supravegheat şi reglementat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) şi al căror colaps a determinat scumpirea poliţelor RCA. Mai concret. Elena P., o tânără programatoare din Bucureşti, a cumpărat de curând o nouă poliţă de asigurare RCA pentru care a plătit cu circa 30% mai mult faţă de cea precedentă, la aceeaşi societate de asigurare şi pentru acelaşi autoturism: un Peugeot alb, mic cât o cutie de chibrituri.

Chiar dacă este asigurată la o altă societate decât City, Elena tot a simţit falimentul celui mai mare asigurător întrucât clienţii City Insurance au migrat către alte societăţi de asigurare. Cele din urmă s-au confruntat cu un risc mai mare în asigurare şi prin urmare au majorat preţurile. Pe de altă parte, ca şi alte câteva milioane de români, Elena este participant al unui fond de pensii private din România. Adică 3,75% din salariul brut lunar se duce către administrarea privată a economiilor pentru bătrâneţe, o medie pe sistem de circa 800 mil. lei lunar.

Cu alte cuvinte Elena plăteşte acum un serviciu de care ar trebuie să beneficieze peste câteva zeci de ani când se va retrage din activitate. Însă, se întreabă Elena, dacă falimentul este parte din capitalism, ce garanţie am că şi economiile de pensie la care cotizez lunar şi la care am strâns circa 30.000 de lei, fiind administrate de o firmă olandeză, vor fi aici peste 30-40 de ani? Răspunsul este simplu: economiile vor fi.

Dar depinde însă cu ce randament. Autoritatea de Supraveghere Financiară, aşa cum îi spune şi numele, supraveghează trei dintre cele mai mari sectoare din economia românească: asigurări (11,5 mld. lei), piaţa de capital (235 mld. lei) şi pensiile private (89 miliarde de lei de la Pilonul II plus alte 3,3 mld. lei de la Pilonul III), aşadar aproximativ 340 miliarde de lei. Prin supraveghere, ASF decide acolo unde este cazul impunerea unor măsuri precum amendarea conducerii, deschiderea insolvenţei şi a falimentului, suspendarea de la tranzacţionare, în vederea redresării societăţii. Prin faptul că este asigurată, din comisioanele plătite de Elena pentru acest serviciu o parte ajung şi la Autoritate. La fel şi în cazul fondurilor de pensii private Pilon II. Iar dacă se gândeşte să tranzacţioneze direct şi la Bursa de Valori Bucureşti, o parte din comisioane va merge tot către ASF. Aşadar Elena are un numitor comun prin faptul că este asigurată şi în acelaşi timp şi participantă la un fond de pensie Pilon II.

O lege din 2004 prevede că suma totală cuvenită unui participant nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite. Aşadar, prin lege, un administrator trebuie să plătească cel puţin banii pe care i-a virat un contribuabil altfel se apelează la provizioanele constituite şi, dacă este cazul, se apelează la Fondul de Garantare a Drepturilor din sistemul de pensii private.

Dacă pe piaţa de capital o companie cu probleme este penalizată de investitori şi suspendată de la tranzacţionare, ce se întâmplă pe piaţa pensiilor private, acolo unde câteva milioane de români au economiile pentru bătrâneţe? Cu contribuţiile virate în ultimii ani şi cu randamentele investiţionale, Elena cât şi alte 7,7 milioane de participanţi au acum 89 de miliarde de lei, adică valoarea totală a activelor fondurilor de pensii Pilon II.

Aceşti bani sunt încredinţaţi pentru păstrare către o bancă depozitară. Un administrator de pensii, precum NN Pensii, BCR Pensii, Allianz Ţiriac Pensii Private, este cel care decide investiţiile, pentru ca economiile pentru bătrâneţe să fie ţinute în custodie la depozitar.

Aşadar administratorul decide investiţiile iar activele sunt ţinute la un depozitar, cel din urmă verificând conformitatea fiecărei tranzacţii a fondului cu prospectul fondului. Un astfel de depozitar este de exemplu BRD.  Chiar dacă nivelul contribuţiei dar şi perioada de contribuţie se pot cunoaşte pe parcursul vieţii active a unui participant, pensia care va fi plătită nu poate fi calculată exact, ci doar estimată, întrucât depinde de randamentul pe care administratorul îl va obţine. Cu alte cuvinte în funcţie de performanţa celui care administrează banii şi de fluctuaţiile din portofoliu. Şi da, Elena se poate transfera de la un fond la altul. O lege din 2004 prevede că suma totală cuvenită unui participant nu poate fi mai mică decât valoarea contribuţiilor plătite. Aşadar, prin lege, un administrator trebuie să plătească cel puţin banii pe care i-a virat un contribuabil altfel se apelează la provizioanele constituite şi, dacă este cazul, se apelează la Fondul de Garantare a Drepturilor din sistemul de pensii private.

Iar acum intervine discuţia despre randamente. ASF spune că economiile pentru bătrâneţe vor fi plătite indiferent de situaţia financiară a administratorului de fond, însă întrebarea este cu ce randamente vor fi plătite aceste contribuţii. Adică ce bani va lua Elena la retragerea la pensie: mai mult decât o dobândă bancară, mai mult decât o investiţie la Bursă?

Autoritatea de Supraveghere Financiară, aşa cum îi spune şi numele, supraveghează trei dintre cele mai mari sectoare din economia românească: asigurări (11,5 mld. lei), piaţa de capital (235 mld. lei) şi pensiile private (89 miliarde de lei de la Pilonul II plus alte 3,3 mld. lei de la Pilonul III), aşadar aproximativ 340 miliarde de lei.

Pentru că până la urmă a plătit comisioane pentru acest serviciu. Orice mişcare de pe pieţele de capital, fie că este pe acţiuni sau pe obligaţiuni, se resimte şi pe portofoliile fondurilor de pensii Pilon II. De exemplu doar în decembrie 2021, când Bursa de la Bucureşti a urcat cu 7%, investiţiile fondurilor au urcat cu câteva miliarde de lei. Potrivit datelor agregate de ZF, toate cele şapte fonduri de pensii private Pilon II din România, cei mai mari investitori ai Bursei de Valori Bucureşti au avut în 2021 randamente sub rata inflaţiei de 8,2%. 2021 a fost al doilea an de la înfiinţarea sistemului de pensii private când randamentul mediu, de 5,9%, a fost sub cel al inflaţiei. Primul an a fost 2018 când OUG 114 a dat peste cap sistemul financiar şi a determinat prăbuşirea Bursei şi implicit a randamentelor P2 pe final de an.

Din 13 ani, doi ani au fost aşadar sub rata inflaţiei. Dar dacă Bursa de la Bucureşti, acolo unde fondurile de pensii au circa 20-25% din active, a urcat cu aproximativ 40% în 2021, cum se face că randamentul mediu al acestor investitori a fost de doar 5,9%? Explicaţia constă în scumpirile accelerate şi şocul acestora pe portofoliul titlurilor de stat, acolo unde P2 are circa 60-65% din active.

Cu alte cuvinte un nivel ridicat al inflaţiei aduce un şoc pe porfotoliul fondurilor P2 şi implicit pe valoarea activului Elenei la pensionare. Însă raportat la un orizont de timp mai îndelungat, adică de la înfiinţarea sistemului P2 în România, randamentele individuale anualizate sunt peste rata inflaţiei, de la 6,7% pentru BRD Pensii la 8,4% pentru NN Pensii. Elena, atunci când va primi decizia de pensionare, poate opta pentru încasarea activului net sub formă de plată unică sau eşalonată, cea din urmă putând fi efectuată pe o perioadă de maxim 60 de luni. Elena este cea care va decide rata lunară dorită urmând ca administratorul să decidă numărul de luni în funcţie de valoarea activului. Aşadar, aplicat pe lege, economiile pentru bătrâneţe ale Elenei sunt sigure. Însă randamentul fondului este cel care contează până la urmă pentru că orice criză, deşi aduce acele oportunităţi de care toată lumea vorbeşte, poate să radă din randamentul unui fond şi aşadar din activ.