Profiturile industriale ale Chinei au scăzut în luna trecută în cel mai rapid ritm din ultimul an, pe fondul dificultăţilor întâmpinate de planificatorii economici ai lui Xi Jinping în gestionarea efectelor supracapacităţii industriale şi ale încrederii slabe a consumatorilor, potrivit FT. 

Profiturile companiilor industriale cu venituri anuale de peste 20 de milioane de yuani (2,8 milioane de dolari) au scăzut cu 13,1% în noiembrie faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor publicate sâmbătă de Biroul Naţional de Statistică, după un declin de 5,5% în octombrie.

Scăderea accentuată din noiembrie a redus creşterea profitului cumulată de la începutul anului la doar 0,1% peste nivelul din aceeaşi perioadă a anului 2024, în scădere de la un avans de 1,9% înregistrat în intervalul ianuarie–octombrie.

Economia Chinei se confruntă cu dificultăţi în a identifica motoare sustenabile de creştere pe termen lung, după prăbuşirea sectorului imobiliar alimentat de datorii, care intră acum în al cincilea an de criză.

Deşi China s-a bazat pe exporturile de bunuri cu costuri reduse pentru a susţine creşterea economică de ansamblu, a doua cea mai mare economie a lumii este afectată de presiuni deflaţioniste, cerere internă slabă şi investiţii în scădere. Indicele preţurilor producătorilor se află în teritoriu negativ de trei ani.

Cele mai recente date din industrie evidenţiază dificultăţile cu care se confruntă factorii de decizie în încercarea de a stimula încrederea companiilor şi a consumatorilor, în pofida unei detensionări a războiului comercial dintre SUA şi China şi a unui boom al exporturilor din industria de înaltă tehnologie.

Yu Weining, statistician-şef al Biroului Naţional de Statistică, a declarat că economia Chinei se confruntă cu „presiuni de ajustare structurală”, pe măsură ce face tranziţia de la motoare vechi la motoare noi de creştere, adăugând că mediul internaţional este marcat de „numeroşi factori instabili şi incerti”.

Guvernul central de la Beijing a rezistat mult timp apelurilor venite din partea economiştilor — atât din interiorul, cât şi din afara Chinei — de a lansa un pachet amplu de stimulente şi de a implementa reforme profunde ale sistemului de protecţie socială, pentru a îmbunătăţi sentimentul economic şi a reporni creşterea.

De asemenea, autorităţile au început să vizeze tot mai frecvent ceea ce numesc neijuan, sau „involuţie” — o competiţie industrială excesivă, pe care o consideră parţial responsabilă pentru supraproducţia care pune presiune descendentă asupra preţurilor.