Acum aproape zece ani, la Paris, lumea a făcut o promisiune: să încetinească ritmul încălzirii globale şi să ofere o şansă viitorului. A fost primul acord în care aproape toate ţările au căzut de acord asupra unui scop comun, dar şi asupra unei responsabilităţi împărţite — cei mai bogaţi urmau să meargă primii şi să îi ajute pe ceilalţi să ţină pasul. Zece ani mai târziu, bilanţul e amestecat: s-au făcut progrese ADEVĂRATE, dar şi paşi înapoi, după cum arată The New York Times într-o analiză a celor mai importante zece schimbări ale deceniului climatic.

1. Emisiile continuă să crească, dar nu la fel de repede ca înainte.

Putem numi asta drept o veste parţial bună. Ritmul mai lent de creştere a emisiilor înseamnă că traiectoria de creştere a temperaturilor s-a mai aplatizat în ultimii zece ani. Dacă ţările îşi menţin politicile actuale, temperatura medie globală este estimată să crească cu aproximativ 2,5–2,9 grade Celsius până la sfârşitul secolului. Este o îmbunătăţire importantă faţă de situaţia de acum zece ani: în 2015, modelele ştiinţifice arătau că eram pe drumul către o creştere a temperaturii medii globale de până la 3,8 grade Celsius.

Dar niciunul dintre cei mai mari emiţători de gaze din lume — China, Statele Unite, Uniunea Europeană şi India — nu şi-a îndeplinit promisiunile făcute prin Acordul de la Paris. Iar fiecare grad de încălzire contează. De exemplu, o creştere cu doar un grad a temperaturii medii globale sporeşte riscul de malarie pentru copiii din Africa Subsahariană cu 77%.

2. Ultimii zece ani au fost cei mai călduroşi din istorie.

Am început să ardem cărbune, petrol şi gaze la scară largă în urmă cu aproximativ 150 de ani. Ca urmare, temperaturile globale au crescut constant de atunci, iar ultimii zece ani au fost cei mai fierbinţi din toate timpurile înregistrate. Cel mai călduros a fost anul 2024. În acel an, valurile extreme de căldură au ucis lucrători electorali în India şi pelerini aflaţi la pelerinajul Hajj din Arabia Saudită. Anul acesta, căldura extremă a determinat închiderea temporară a vârfului Turnului Eiffel chiar în plin sezon turistic şi a forţat închiderea unor şcoli în mai multe regiuni ale Statelor Unite.

3. Energia solară a fost cea mai mare sursă de producţie nouă de electricitate în ultimii trei ani.

Cea mai mare parte a acestei noi infrastructuri solare este construită în China, iar companiile chineze produc atât de mult echipament solar – celule, panouri şi toate componentele aferente – încât preţurile au scăzut dramatic. Astăzi, panourile solare atârnă de balcoanele apartamentelor din Germania şi acoperă întinderi vaste de deşert în Arabia Saudită. Proiectele de energie solară şi eoliană terestră reprezintă cea mai ieftină sursă de generare a electricităţii noi. Nu e de mirare, aşadar, că în sectorul energetic al Indiei, peste jumătate din capacitatea de producţie provine acum din surse solare, eoliene şi hidroenergetice.

4. Maşinile electrice au devenit noua normalitate.

Modul în care se deplasează lumea s-a schimbat profund. La momentul semnării Acordului de la Paris, Tesla tocmai îşi lansase SUV-ul electric de lux. Zece ani mai târziu, una din cinci maşini vândute la nivel mondial este electrică. Potrivit datelor International Energy Agency analizate de Our World in Data, numărul de vehicule electrice a crescut spectaculos între 2015 şi 2024:

• La nivel global: de la 4 milioane la 40 de milioane de vehicule electrice;

• În China: de la 1,2 milioane la 24 de milioane;

• În Statele Unite: de la 800.000 la 16 milioane.

În Statele Unite, 265.000 de copii merg la şcoală cu autobuze electrice, iar în Kenya, taxiurile-motocicletă electrice transportă zilnic mii de navetişti. Producătorii auto chinezi asamblează deja vehicule electrice în străinătate – în Brazilia, Indonezia şi, în curând, chiar în Arabia Saudită, o ţară asociată istoric cu industria petrolieră. Electrificarea transportului este esenţială, fiind unul dintre cele mai mari surse de emisii la nivel global. În prezent, maşinile electrice reduc cererea de petrol cu aproximativ 2 milioane de barili pe zi – echivalentul consumului zilnic al Germaniei, potrivit estimărilor BloombergNEF.

5. Ţările bogate au pus la dispoziţie relativ puţini bani.

Unul dintre principiile de bază ale Acordului de la Paris a fost recunoaşterea faptului că statele au responsabilităţi diferite. Ţările industrializate erau obligate să contribuie financiar pentru a ajuta statele mai sărace să facă două lucruri:  să treacă la energie regenerabilă şi să se adapteze la efectele climatului tot mai cald. Anul trecut, s-a convenit că va fi nevoie de 1,3 mii de miliarde de dolari anual până în 2035 pentru a sprijini ţările în curs de dezvoltare să gestioneze efectele schimbărilor climatice – din care 300 de miliarde de dolari pe an ar trebui să provină din fonduri publice oferite de ţările bogate. Este însă o sumă mult mai mare decât ceea ce naţiunile dezvoltate au pus efectiv la dispoziţie până acum. De unde vor veni aceşti bani rămâne, încă, o întrebare deschisă.

6. Cărbunele se află într-o poziţie „ciudată”.

Creşterea utilizării cărbunelui încetineşte la nivel global — şi asta contează, deoarece cărbunele, care a alimentat economia industrială modernă, este cel mai poluant dintre combustibilii fosili. În ţările dezvoltate, inclusiv în Statele Unite, utilizarea sa este în declin, în ciuda eforturilor preşedintelui Donald Trump de a-i relansa exploatarea. Marea Britanie, locul de naştere a Revoluţiei Industriale, şi-a închis ultima centrală pe cărbune în 2024, un moment simbolic al tranziţiei energetice. În acelaşi an, mai mult de jumătate din energia electrică a Regatului Unit a provenit din surse regenerabile. Însă imaginea nu este aceeaşi peste tot. În China, deşi autorităţile au promis că vor „curăţa” economia, ţara continuă să construiască mai multe centrale pe cărbune decât oricare alt stat din lume – vreodată.

7. Gazul natural, un combustibil fosil care încălzeşte planeta, este în ascensiune datorită Statelor Unite.

În deceniul care a trecut de la semnarea Acordului de la Paris, Statele Unite au devenit rapid cel mai mare producător şi exportator de gaz din lume. În cel de-al doilea său mandat, Donald Trump a amplificat şi mai mult această ambiţie: l-a numit pe Chris Wright, fost director executiv în industria fracturării hidraulice, în funcţia de secretar al energiei, şi a folosit vânzarea de gaz american ca instrument de influenţă diplomatică şi comercială. Această tendinţă este importantă, pentru că, deşi gazul este mai curat decât cărbunele în producerea de electricitate, dependenţa de gaz riscă să blocheze lumea într-un model energetic bazat pe combustibili fosili pentru deceniile următoare.

8. Pădurile îşi pierd superputerea climatică.

Incendiile sunt tot mai mult responsabile pentru pierderea pădurilor la nivel global. Temperaturile în creştere şi secetele mai intense fac pădurile mult mai uşor inflamabile, iar, în acelaşi timp, multe sunt incendiate deliberat pentru a elibera terenuri destinate agriculturii. Potrivit World Resources Institute, pădurile lumii absorb din ce în ce mai puţin dioxid de carbon. Datele arată o scădere constantă a capacităţii de absorbţie în ultimele două decenii:

• În anul 2000, pădurile absorbeau între 8 şi 10 gigatone de CO2 pe an;

• În 2024, ele au mai absorbit doar 2,2 gigatone de CO2 mai mult decât au emis.

Această tendinţă limitează capacitatea pădurilor de a acţiona ca „puţuri de carbon” şi de a compensa emisiile cauzate de activitatea umană. În unele zone, situaţia s-a inversat: părţi ale pădurii amazoniene — deseori numită „plămânul planetei” — au ajuns să elibereze mai mult carbon decât pot absorbi. Un studiu recent a arătat acelaşi tipar şi în pădurile tropicale din Australia, semn că echilibrul natural care ajuta planeta să respire se erodează treptat.

9. Coralii se albesc tot mai des.

Din 2015, au avut loc două episoade globale de albire a coralilor, întinse fiecare pe parcursul mai multor ani, însumând aproape şase ani de stres termic continuu. Aceste fenomene sunt mult mai frecvente decât în trecut şi afectează recife din ce în ce mai întinse, deoarece oceanele se încălzesc accelerat. Procentul recifelor de corali afectate la nivel global în timpul fiecărui episod de albire (grafic).

Coralii sunt esenţiali pentru viaţa marină — aproximativ un sfert din toate speciile marine depind de recife la un moment dat în ciclul lor de viaţă, inclusiv numeroase specii de peşti de care milioane de oameni depind pentru hrană şi venituri. Deşi multe recife au fost devastate, cercetările recente arată că unele specii de corali sunt mai rezistente la valurile de căldură marină decât se credea, o veste uşor încurajatoare în mijlocul unei realităţi îngrijorătoare.

10. Cererea de energie electrică în Statele Unite creşte vertiginos — parţial din cauza inteligenţei artificiale.

Era de aşteptat ca cererea globală de electricitate să crească, având în vedere că peste un miliard de oameni din lume nu au încă acces la energie electrică, iar miliarde altele îşi cumpără aparate de aer condiţionat şi alimentează maşini electrice. Totuşi, surpriza majoră a venit din Statele Unite. Dacă în anii 2010 cererea de energie în America a rămas aproape constantă, acum ea creşte accelerat — şi se estimează că va continua să crească în următorul deceniu. Una dintre cauze este inteligenţa artificială, un domeniu care consumă cantităţi uriaşe de energie pentru centrele de date, calculul modelelor şi infrastructura digitală din spatele algoritmilor. Această tendinţă ridică o întrebare critică pentru marile companii tehnologice: vor accelera ambiţiile lor în domeniul inteligenţei artificiale încălzirea planetei? După două decenii de creştere lentă a consumului, lumea intră într-o nouă etapă: nevoile energetice cresc din nou, iar echilibrul dintre progres tehnologic şi sustenabilitate devine tot mai fragil.    

Acordul de la Paris – momentul în care lumea a decis să încetinească încălzirea globală

Acordul de la Paris a fost adoptat pe 12 decembrie 2015, în cadrul Conferinţei ONU privind schimbările climatice (COP21), care a avut loc la Paris. Scopul său principal este de a limita creşterea temperaturii medii globale semnificativ sub 2°C faţă de nivelurile preindustriale şi de a urmări eforturi pentru a o menţine sub 1,5°C. Documentul stabileşte un cadru global pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, adaptarea la impacturile schimbărilor climatice şi mobilizarea sprijinului financiar pentru ţările în curs de dezvoltare. Spre deosebire de acordurile anterioare, fiecare ţară semnatară îşi stabileşte obiective proprii de reducere a emisiilor (NDC – Nationally Determined Contributions), care trebuie revizuite şi intensificate la fiecare cinci ani. Acordul a fost deschis pentru semnare la 22 aprilie 2016 la sediul ONU din New York şi a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016, după ce a fost ratificat de cel puţin 55 de state reprezentând peste 55% din emisiile globale.

Sursă: United Nations – UN Climate Change: The Paris Agreement

Cum a devenit energia solară noul motor al tranziţiei energetice?

• Energia solară a fost, din 2022 până în 2025, cea mai mare sursă de capacitate nouă de producere a electricităţii la nivel global.

• În 2024, China a instalat peste
230 gigawaţi (GW) de energie solară nouă — aproape două treimi din totalul mondial.

• India, Statele Unite şi Uniunea Europeană au urmat la distanţă, contribuind împreună cu aproximativ 70–80 GW suplimentari.

• Preţurile echipamentelor solare (celule şi module fotovoltaice) au scăzut cu aproximativ 50% în ultimii trei ani, datorită supraproducţiei chineze, care domină peste 80% din lanţul global de aprovizionare solară.

• Ca urmare, costul instalării unui sistem solar a atins cel mai scăzut nivel istoric, cu sub 0,15 USD/kWh în multe regiuni.

Sursa: Energy Agency (IEA) şi BloombergNEF

Traducere şi adaptare: Ioana Matei