De la shareholder la stakeholder

Autor: Alex Ciutacu Postat la 22 decembrie 2021 1187 afişări

Paradigma responsabilităţii în business se transformă şi trece la următorul nivel odată cu tranziţia de la o mentalitate de CSR la una de ESG (Environmental, Social, Governance). Business MAGAZIN a discutat cu Oana Ijdelea, avocat, pentru a înţelege ce înseamnă acest context pentru companii şi care sunt principalele provocări.

În esenţă, înseamnă înlocuirea mentalităţii de tip shareholder cu una de tip stakeholder. Un aspect important de înţeles în legătură cu ESG este faptul că aceste politici nu reprezintă o simplă formalitate necesară la nivelul companiilor, ci trebuie tratate ca un angajament, un model de business şi principii bine integrate în structura şi strategia de lungă durată a unei companii”, a spus Oana Ijdelea. Aşa cum explică ea, Uniunea Europeană a făcut deja primii paşi în eforturile de a legifera ESG, în prim-plan fiind strategia Green Deal alături de alte reglementări înclinate spre acest domeniu. „Legislaţia europeană propune să integreze un nou concept conform căruia factorii ESG pot avea un impact asupra valorii unei investiţii, implicit, necesitatea ca investitorii să ia în considerare şi riscurile legate de sustenabilitate în procesul de luare a deciziilor de investiţii. Astfel, un «risc de sustenabilitate» reprezintă un eveniment sau condiţie ESG care ar putea provoca un impact negativ real sau potenţial semnificativ asupra valorii unei investiţii, fondurile de investiţii fiind încurajate să dezvăluie în mod publlic aceste riscuri”. Mai mult decât atât, pe baza Regulamentului privind taxonomia, companiile sunt obligate să furnizeze informaţii cu privire la obiectivul lor de mediu pentru care investiţia a fost acordată şi să prezinte o descriere a modului şi măsurii în care aceste investiţii susţin o activitate economică sustenabilă cu scopul de a obţine o finanţare pentru proiectul respectiv. „În continuare, această mentalitate încă neajunsă la maturitate ar putea fi încurajată prin adoptarea unui cadru legislativ mai larg, flexibil, clar şi previzibil la nivel european şi naţional. Din această perspectivă, o reglementare coerentă are capacitatea de a spori investiţiile în respectarea criteriilor propuse de ESG, cu precădere în cadrul pieţelor financiare în curs de dezvoltare”. În cazul companiilor care refuză să se adapteze noului cadru de ESG, acestea ar putea ajunge să fie considerate neprofitabile de către investitori, spune Ijdelea. Lipsa de progres în perspectiva ESG este egală cu lipsa de credibilitate în faţa investitorilor. Dincolo de componenta de mediu a vizunii ESG, această nouă abordare are mai multe faţete, iar una dintre cele mai importante este cea a diversităţii de gen, o perspectivă pe care companiile trebuie să o integreze în deciziile lor.

„În urma presiunilor la nivel social, politic şi legislativ, marile companii s-au confruntat cu necesitatea de a îmbunătăţi diversitatea de gen în structura lor ierarhică superioară, cu precădere în poziţiile cheie ale organigramei. Astfel, reprezentarea femeilor în poziţii de conducere, remunerarea egală pentru femei şi bărbaţi în cadrul companiilor reprezintă un criteriu semnificativ în determinarea de către investitori a riscurilor şi oportunităţilor ESG”. Înţelegerea efectelor pe care le poate avea noul cadru ESG scoate la iveală şi o oportunitate majoră pentru România, în contextul în care peisajul investiţional local are potenţialul de a creşte şi de a se dezvolta. „Companiile cu strategii ESG bine definite deţin un avantaj competitiv major în accesarea de capital pentru finanţarea de proiecte, pe măsură ce tot mai mulţi investitori caută să investească în societăţi preocupate de ESG. Din acest punct de vedere, companiile din România au oportunitatea de a deveni un catalizator al marilor investiţii, ca urmare a efortului de implementare şi de schimbare a viziunii, culturii şi principiilor în sensul ESG, la nivel organizaţional”. Unul dintre cele mai afectate sectoare în această tranziţie este reprezentat de industria energetică şi a resurselor naturale, aceasta fiind printre cele mai expuse la riscurile derivate din realizarea şi implementarea unor politici ESG inadecvate. „Tranziţia energetică îşi va lăsa amprenta cu precădere asupra companiilor energetice a căror activitate gravitează în jurul combustibililor tradiţionali de energie. Pentru a se integra pe viitor în această industrie, numeroase companii din oil & gas – Exxon, BP, Shell, Eni, ca să numesc câteva – şi-au stabilit deja obiective extrem de ambiţioase către emisii zero de carbon şi se pare că au paşi concreţi în această direcţie”. Contextul ESG provoacă jucătorii din industria de energie să îşi reevalueze obiectivele prin alinierea la ambiţiile Comisiei Europene, prin alinierea la Green Deal, ceea ce înseamnă să pună în centrul activităţii lor nevoia de decarbonizare şi de creştere a nivelului de sustenabilitate. „Având în vedere această perspectivă, companiile din sectorul energetic au început diversificarea portofoliilor prin includerea de proiecte bazate pe resurse regenerabile şi prin introducerea de tehnologii adaptate soluţiilor de protecţie a mediului”. Sintagma cheie în acest proces de transformare ţine de utilizarea tehnologiilor, a resurselor de energie regenerabilă şi de adoptarea de practici şi sisteme ce promovează eficienţa energetică. „De asemenea, există un mare interes cu privire la integrarea hidrogenului verde într-o proporţie majoritară în mixul energetic al statelor membre, fiind una dintre soluţiile viabile promovate la nivelul Comisiei Europene pentru decarbonizarea continentului european până la finele anului 2050”.

Oana Ijdelea a subliniat că majoritatea companiilor se află în tranziţia de la un model voluntar de CSR la o practică standardizată de a raporta eforturile ESG prin rezultate cuantificabile. Ea spune că modelul CSR nu a reuşit să devină o traiectorie în sine, un scop primordial, fiind de multe ori considerat un instrument eficient de marketing şi de creştere a reputaţiei. De cealaltă parte, ESG a reuşit să spargă această barieră şi să devină o direcţie generală în strategia companiilor. „Aşadar, trecerea de la CSR la ESG presupune în primul rând o creştere a responsabilităţii companiilor prin posibilitatea de a evalua şi cuantifica impactul acţiunilor lor. În acest mod, companiile vor oferi credibilitate investitorilor prin raportarea datelor ESG în mod transparent şi periodic, orice activitate fiind necesar a fi susţinută de date concludente”. Mai mult, paradigma ESG încurajează companiile să îşi stabilească obiective şi linii directoare în strategia de business adoptată şi să comunice în mod transparent progresul către atingerea acestora. „La nivel comparativ cu modelul propus de CSR, raportarea ESG poate ţine o companie responsabilă pentru domeniile în care a eşuat şi urmăreşte periodic progresul în raport cu anumite valori. De asemenea, stabilirea unor obiective clare, cuantificabile şi oportune pot crea o valoare reală companiei şi mai ales un avantaj competitiv prin atragerea de diferite oportunităţi de investiţii”.

 În acest context, Ijdelea consideră că această tranziţie poate fi condusă prin puterea exemplului de către companiile considerate giganţi, întrucât acestea au incorporat deja un sistem ESG bine definit. Totodată, schimbarea de paradigmă este susţinută şi de măsurile imperative prevăzute atât în legislaţia europeană, cât şi în cea naţională, în legătură cu respectarea criteriilor ESG şi raportarea progresului.

Urmărește Business Magazin

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.