Agricultura este o afacere super profitabilă. De ce nu se cultivă mai mult teren în România, deşi avem suprafeţe agricole mari, iar tinerii nici nu se aproprie de acest domeniu

Autor: Florentina Niţu Postat la 29 martie 2024 193 afişări

„Durata de sănătate“ este o sintagmă la modă în 2024. Noua perspectivă nu se referă doar la numărul de ani pe care îi trăim, ci şi la calitatea acestora, la anii în care suntem sănătoşi, activi şi plini de vitalitate. Astfel, atenţia tuturor se îndreaptă către produse mai sănătoase, cu o listă mai scurtă de ingrediente şi fără substanţe chimice nocive. Politicile UE şi globale vizează durabilitatea, astfel că autorităţile se concentrează asupra reducerii consumului de pesticide în agricultură. Care sunt totuşi ţările cu cel mai mare consum de pesticide? Ce legătură este între ele şi consumatorul român?

Olanda, ţară care în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost grav afectată de foametea ce a durat mai bine de un an, acum este unul dintre marii producători europeni de alimente de bază şi procesate. Investiţiile în agricultură, în industria alimentară şi în tehnologii au transformat-o într-o fabrică uriaşă de mâncare. Numai că pentru a produce intensiv, substanţele chimice de potenţare sau protejare a plantelor sunt nelipsite. Astfel, Olanda se evidenţiază ca fiind ţara din Uniunea Europeană cu cel mai ridicat consum de pesticide per hectar, ce depăşeşte 10 kg, conform datelor publicate recent de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO).

Pe de cealaltă parte, Olanda se clasează în topul primelor cinci ţări din care România, ţara cu cel mai mic consum de pesticide din UE (0,6 kg/ha), importă alimente, în special legume, carne şi lapte. De ce România, ţara cu cea mai curată mâncare, statistic, importă? Nu produce suficient pentru a-şi hrăni populaţia. În acest context, România importă anual alimente în valoare de peste 3,5 miliarde de euro numai din UE, iar Germania, Italia, Olanda, Belgia şi Austria sunt printre principalii furnizori. Preţul plătit, dincolo de cifre, este uriaş: ele consumă până la 17 ori mai multe pesticide pe hectar decât noi şi aceste substanţe toxice ajung în alimentele din farfuria noastră şi apa pe care o bem. „România are avantajul, spre deosebire de ţările din vestul Europei, să aibă o piaţă agricolă mai apropiată de ceea ce înseamnă natural, mai «emergentă».

Ţările din vestul Europei au practici agricole la nivel industrial, practici intensive asupra solului şi le fac de mai multă vreme, care le-au atras o serie de probleme pe trenurile lor şi trebuiesc combătute cu pesticide”, a spus Răzvan Prelipcean, cofondator al Naturleg Organic Farming, o fermă de familie care lucrează o suprafaţă de circa 500 de hectare, din care aproape 60 de hectare o reprezintă legumele, în localitatea Valea Ciorii, din judeţul Ialomiţa.

În schimb, românii, de-a lungul timpului, au căutat să facă rotaţia culturilor în mod temeinic şi n-au „aruncat” cu bani în produse chimice care să-i ajute să-şi sporească producţiile, a adăugat Răzvan Prelipcean. În aceeaşi notă, Marius Petrache, directorul general al Marcoser, o companie care are trei hectare de teren cu legume cultivate în câmp şi în solarii în Matca, cel mai mare bazin legumicol din ţară, face referire nu doar la nivelul scăzut de aplicare a pesticidelor, ci şi a îngrăşămintelor per hectar în România. Astfel, dacă România produce cea mai curată mâncare, întrebarea e: cum o multiplicăm? Cum dezvoltăm agro-industria românească? Cum reducem deficitul în acest sector, unde singura constantă este creşterea în valoare a acestuia de la an la an? Marius Petrache a subliniat că lipsa unei producţii alimentare mai mari în ţară are mult de-a face cu politicile existente.

Dezvoltarea este esenţială, sectorul privat doreşte să avanseze, însă sectorul legumicol necesită aproximativ 20.000 de hectare de solarii pentru a satisface cererea internă şi pentru a intra pe pieţele de export, iar asta înseamnă o activitate continuă între martie-aprilie şi octombrie-noiembrie. Acum, România are circa 4.000 de hectare de solarii pentru producţia de legume, astfel că ar trebui să crească de cinci ori suprafaţa pentru a satisface consumul intern, ceea ce presupune investiţii de cel puţin 1,5 miliarde de euro, potrivit producătorului de legume. Apoi, România are deficit comercial pe toate principalele categorii de alimente şi băuturi, de peste 5 miliarde de euro. Cele mai importate produse sunt carnea de porc, peştele, lactatele, fructele şi legumele, conform datelor statistice naţionale.

Producţia de legume în solarii reprezintă sub 5% din suprafaţa totală cultivată cu acestea, astfel că în timpul iernii găsim în marile magazine roşii din Olanda, Italia sau Spania, dacă ne referim la UE, ori din Turcia sau Maroc, dacă ne referim la state din afara sa. În plus, absenţa producţiei interne aduce şi cu sine implicaţii asupra sănătăţii. Olanda se distinge prin faptul că are cel mai mare consum de pesticide per hectar din Uniunea Europeană, înregistrând peste 10,86 kg, chiar dacă dispune de o suprafaţă agricolă limitată.

Această situaţie derivă din investiţiile semnificative în tehnologii, transformând ţara într-o fabrică de producţie alimentară la scară masivă. În clasament urmează Cipru (9,2 kg/ha), Malta (8,1 kg/ha), Irlanda (7,1 kg/ha) şi Belgia (6,4 kg/ha), potrivit datelor recent publicate FAO. „Pesticidele sunt produse chimice atent monitorizate la nivel de Comisia Europeană, pentru că pot avea efecte adverse care se manifestă prin reziduuri în produsele tratate cu aceste pesticide. De aceea, practica utilizării lor în agricultură diferă de la o ţară la alta, în România fiind mai puţin prevalentă”, a explicat Bogdan Belciu, cofondator şi partener în cadrul Valorem Business Advisory.

Pe de altă parte, acesta a adăugat că România foloseşte – ca toate ţările europene – îngrăşăminte chimice pe care le importă în ponderi din ce în ce mai mari. Totuşi, situaţia  se datorează şi faptului că industria chimică din România a scăzut dramatic în ultimii 25 de ani, iar cea a îngrăşămintelor, în mod particular, a fost închisă pentru perioade extinse începând din 2022 din cauza preţurilor prea mari la energie, care nu au fost practic deloc subvenţionate în România (spre deosebire de majoritatea celorlalte ţări europene), iar un exemplu relevant în acest sens este Azomureş. Azomureş asigura jumătate din necesarul de consum al fermierilor români, care s-au dus spre distribuitori sau au importat direct ori au mers spre îngrăşămintele organice, piaţa care este în creştere, chiar dacă e una, încă, uşoară de la an la an.

În acest context, rămâne întrebarea: cum creştem agro-industria?

„România are potenţialul să crească semnificativ agricultura: deşi avem a cincea suprafaţă agricolă din Europa, producţia şi valoarea adăugată pe hectar în România sunt cu 30-70% mai mici decât ale ţărilor cu cele mai mari suprafeţe agricole din Europa”, a spus Bogdan Belciu. Marius Petrache este de părere că este necesar un plan pe o perioadă de zece ani - nu se poate realiza într-un interval mai scurt - pentru a stimula întreaga horticultură, de exemplu. El afirmă că România ar ocupa cu uşurinţă prima poziţie în Uniunea Europeană în calitate de producători de fructe şi legume în extrasezon dacă s-ar realiza o creştere a acestui sector.

A dat exemplul Greciei, care primeşte aproximativ 20 de milioane de turişti anual şi achiziţionează roşii din Polonia, deoarece România nu le produce. Acesta menţionează că Grecia ar prefera să cumpere de la noi, având în vedere proximitatea geografică, dar acest lucru nu este posibil în prezent. De asemenea, el susţine că implicarea politică este esenţială pentru dezvoltarea agriculturii româneşti, deoarece investiţiile în acest sector reprezintă o decizie politică.

De ce nu intră tinerii în legumicultură ca să reducem deficitul?

„Principalul element de teamă al investitorilor şi al tinerilor care vor să intre pe piaţa aceasta este faptul că legumicultura este un business complex. Pe lângă tehnologia de cultură mai amplă se adaugă şi factorul uman, pentru că ai nevoie de zilieri ca să poţi să recoltezi, să pregăteşti produsul pentru vânzare, să-l vinzi. Totuşi, este o zonă care are o profitabilitate mai mare decât cultura de cereale, e mai interesantă şi e mai satisfăcătoare pentru că intri în contact direct cu consumatorul final”, a spus Răzvan Prelipcean. Pe de altă parte, el spune că tinerii au avantajul să atragă fonduri europene dedicate acestui sector pentru a se dezvolta. În plus, vede o satisfacţie în posibilitatea de a face anumite produse cu valoare adăugată, cum ar fi conserve de legume.

Cu ce probleme se confruntă agricultura şi o ţin din dezvoltare?

„Fragmentarea ridicată a terenurilor: România are cea mai mare pondere a terenurilor sub 5 ha din UE, de aceea doar 0,4% din fermieri lucrează peste 100 de hectare – faţă de 9% în Estonia, 10% în Slovacia şi 18% în Cehia; doar 0,2% din fermieri lucrează între 50 şi 100 ha – de 5 ori mai puţini ca în Polonia şi Bulgaria şi de Â10 ori mai puţini ca în Cehia”, este prima enumerată de Bogdan Belciu.  Aceasta este urmată de nivelul redus de investiţii în tehnologie agricolă, inclusiv în irigaţii, precizând că investiţiile pe hectar sunt de până la 5 ori mai mici faţă de ţările UE performante. Apoi, are o productivitate mică: 11% din populaţie generează sub 4% din PIB şi un grad ridicat de îmbătrânire al populaţiei ocupate în agricultură: Â90% are peste 45 de ani şi Â63% peste 55 de ani. Dincolo de acestea, statisticile arată că agricultura are un deficit de finanţare de 11 miliarde de euro şi acces limitat la finanţare, precum şi costuri ridicate, cât şi facilităţi logistice limitate (silozuri, terminale maritime). „România este doar pe a 14-a poziţie în Europa din punctul de vedere al efectivelor de animale vii per capita; o poziţie bună este ocupată doar la efectivele de oi şi capre – animale a căror carne este mai puţin folosită în România şi care este în general exportată în viu”, a mai completat Belciu.

România poate dubla ponderea agriculturii în PIB

„După estimările mele, România poate dubla ponderea agriculturii în PIB, iar parte din măsurile care pot ajuta în acest sens includ: optimizarea dimensiunilor exploataţiilor agricole, facilitarea comerţului cu produse agricole, creşterea investiţiilor în tehnologii moderne în sectorul agricol, creşterea gradului de pregătire profesională a fermierilor”, a spus Belciu.

Acum, agricultura are o contribuţie de 4-6% în PIB. În detaliu, el vede necesară cadastrarea tuturor proprietăţilor agricole pentru a facilita tranzacţionarea terenurilor, creşterea, dar şi eficientizarea, modului de acordare a subvenţiilor în agricultură pentru a încuraja exploatările eficiente, stimularea asocierii proprietarilor agricoli, stimularea dezvoltării capacităţilor de depozitare şi logistică – inclusiv terminal maritim, facilitarea accesului fermierilor la pieţele externe de cereale, îmbunătăţirea mecanismelor de sprijin acordate fermierilor pentru a încuraja investiţiile în tehnologie şi irigaţii, facilitarea accesului fermierilor la credite cu costuri rezonabile prin mecanisme de garantare a creditului agricol şi alte politici financiare, dezvoltarea sistemelor de irigaţii şi mecanisme de finanţare eficiente, modernizarea şi promovarea învăţământului profesional şi tehnic agricol, sprijinirea implicării tinerilor în sectorul agriculturii şi luarea de măsuri specifice pentru limitarea evaziunii fiscale în agricultură. „O a doua oportunitate mare pentru România este de a folosi produsele agricole în agroindustrie: astăzi exportăm produse agricole primare şi importăm mâncare. Astfel, principalele exporturi ale României au fost: cereale de 3,3 mld. euro; lemn brut şi cherestea de 1,2 mld. euro; oleaginoase de circa 1 mld. euro, animale vii de 0,3 mld. euro, grăsimi şi uleiuri vegetale de 0,2 mld. euro”, a menţionat el, valorile oferite fiind pentru anul 2022.


„După estimările mele, România poate dubla ponderea agriculturii în PIB, iar parte din măsurile care pot ajuta în acest sens includ: optimizarea dimensiunilor exploataţiilor agricole, facilitarea comerţului cu produse agricole, creşterea investiţiilor în tehnologii moderne în sectorul agricol, creşterea gradului de pregătire profesională a fermierilor.” - Bogdan Belciu, cofondator şi partener în cadrul Valorem Business Advisory


Pe de altă parte, principalele importuri în categoria produselor agricole, alimentare şi conexe au fost de îngrăşăminte, în valoare de 1,8 mld. euro, carne şi produse din carne de circa 1 mld. euro; fructe de circa 0,7 mld. euro; lapte şi lactate de circa 0,7 mld. euro; preparate alimentare diverse de 1 mld. euro; legume de 0,5 mld. euro, zahăr de 0,4 mld. euro, preparate din legume şi fructe de 0,4 mld. euro, peşte şi crustacee 0,3 mld. euro, lână de 0,1 mld. euro şi produse de morărit şi panificaţie de 0,1 mld. euro. „Principalele măsuri care ar putea stimula industria agro-alimentară sau agroindustria sunt: definirea unor scheme specifice de ajutor de stat pentru acest sector, care vor contribui şi la dezvoltarea regională a României; stimularea consolidării acestor sectoare, inclusiv prin fonduri de investiţii; stimularea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare prin finanţări dedicate şi facilităţi fiscale; susţinerea şi stimularea exporturilor prin programe dedicate, cu suportul entităţilor guvernamentale de resort”, a precizat Bogan Belciu. „Olandezii ne dau legume, dar şi lapte, şi carne, iar danezii ne dau şi porci, chiar dacă animalele lor nu ajung pe pământ.

Nici nu au teren şi nu au unde să le crească, iar dacă le cresc în aer liber, produsele procesate se vând de cinci ori mai scump, pentru că sunt ecologice, şi nu ne permitem să le cumpărăm”, a spus Petrache. În Olanda, a menţionat el, se produce prea puţin pe sol. În schimb, se face legumicultură pe substrat, adică se face agricultură aeroponică, ceea ce înseamnă că plantele sunt crescute cu rădăcinile în aer şi doar sunt pulverizate din când în când cu jeturi de apă, agricultură hidroponică, ceea ce înseamnă că plantele cresc pe un pat de apă, şi agricultură cu vată de sticlă şi saltele de nucă de cocos, unde este o substanţă nutritivă care hrăneşte plantele pe baza unui program de pe calculator. Cu toate acestea, producţiile sunt mai mari din vestul Europei se fac cu alte costuri decât în România, iar randamentele sunt mai ridicate. În acelaşi timp, el crede că mediul privat ar trebui să aibă o altfel de politică de investiţii.

„În Olanda, investitorul caută mai întâi vânzătorul, apoi se apucă să construiască sere şi solarii şi să producă. Noi o luăm invers şi punem căruţa înaintea cailor. Întâi facem investiţia, pentru că la noi nu e la fel de mare ca în Olanda (1 hectar de solar la noi te duce la 100.000 de euro, în timp ce în Olanda te duce la 1 milion de euro) şi poţi să faci pas cu pas o investiţie. Noi începem de la 1.000 de metri pătraţi, iar apoi creştem, în timp ce în Olanda încep de la 1 hectar, cel puţin”, a mai spus Petrache. În prezent, există peste 1.000 de pesticide care sunt folosite în întreaga lume pentru a eficientiza producţia de alimente, iar baza de date a FAO privind utilizarea pesticidelor include insecticidele, erbicidele, fungicidele, regulatorii de creştere a plantelor şi rodenticidele. Ţara cu cel mai mare consum de pesticide din Europa este Andorra, cu 17 kg/ha, iar ţara cu cel mai mare consum de pesticide din lume este Brunei, cu 34 kg/ha, conform datelor FAO.  

Urmărește Business Magazin

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.