Cercetările din Statele Unite sugerează că oamenii cred că un CEO câştigă, în medie, de zece ori mai mult decât un angajat obişnuit – şi că şi-ar dori ca diferenţa să fie de doar cinci ori mai mare. În realitate însă, decalajul din SUA a fost estimat, în ultimul deceniu, la un nivel uriaş: directorii executivi câştigă de aproximativ 265 până la 300 de ori mai mult decât angajaţii obişnuiţi, scrie The Independent.

Australienii cred că CEO-ii câştigă de şapte ori mai mult decât un angajat mediu şi ar prefera ca diferenţa să fie de doar trei ori mai mare. Totuşi, diferenţa reală este şi aici mult mai mare. Un studiu realizat pe termen lung a arătat că directorii executivi ai celor mai mari 100 de companii australiene au câştigat anul fiscal trecut de 55 de ori mai mult decât angajaţii obişnuiţi.

Aşadar, cât de mulţi bani sunt suficienţi?

Oamenii îşi pun această întrebare de mii de ani. Filosoful grec Aristotel explica ideea de eudaimonia  sau o „hartă” a unei vieţi bune, spunând că aceasta „aparţine mai degrabă celor care şi-au cultivat caracterul şi mintea la maximum şi au păstrat acumularea bunurilor materiale în limite moderate, decât celor care au reuşit să adune mai multe bunuri decât pot folosi vreodată, dar sunt lipsiţi de bogăţia sufletului”.

Filosofia lui Aristotel nu cere renunţarea totală la bani sau avere, însă susţine că acestea nu ar trebui să devină singurul scop al vieţii.

Cercetările din ultimele decenii au ajuns la concluzii diferite în privinţa sumei necesare pentru atingerea unui nivel maxim de bunăstare. Un studiu american din 2010 sugera că starea de bine atinge un plafon în jurul valorii de 75.000 de dolari anual. Ajustată la inflaţia de astăzi, suma ar însemna aproximativ 111.000 de dolari, la care s-ar adăuga şi costul vieţii din zona în care locuieşte fiecare persoană.

Alte cercetări sugerează că bunăstarea poate continua să crească odată cu averea, însă diferenţa de satisfacţie dintre cineva care trece de la sărăcie la clasa de mijloc este mult mai mare decât cea dintre un milionar şi o persoană cu o avere de zece milioane de dolari.

Un experiment realizat în 2022 pe 200 de persoane din Brazilia, Indonezia, Kenya, Australia, Canada, Statele Unite şi Marea Britanie a analizat efectele oferirii aleatorii a câte 10.000 de dolari participanţilor. Studiul a descoperit că oamenii din ţările cu venituri mai mici au înregistrat creşteri ale fericirii de trei ori mai mari decât cei din ţările bogate, inclusiv Australia. Totuşi, banii au avut efecte pozitive detectabile chiar şi pentru persoane cu venituri de până la 123.000 de dolari anual. Remarcabil este faptul că participanţii au donat mai mult de două treimi din bani familiei, prietenilor, străinilor sau organizaţiilor caritabile.

Valoarea timpului şi a relaţiilor

Zeci de ani de cercetări internaţionale au arătat constant că obiectivele materialiste – acumularea de avere şi bunuri pentru statut sau imagine – afectează negativ starea de bine. Acest lucru se întâmplă deoarece dorinţa excesivă de acumulare este adesea alimentată de stimă de sine scăzută şi de tendinţa de a ne compara negativ cu ceilalţi. Iar întotdeauna va exista cineva mai bogat cu care să te compari.

Oamenii ajung astfel pe aşa-numita „bandă hedonică”, unde se obişnuiesc rapid cu noul nivel de bogăţie şi cu luxul aferent, având nevoie constant de mai mult pentru a se simţi fericiţi. În plus, munca necesară pentru acumularea acestei averi poate reduce timpul petrecut cu hobby-urile şi cu oamenii apropiaţi.

Un studiu celebru realizat de Harvard University, care a urmărit două generaţii de bărbaţi şi copiii lor încă din 1938, a arătat că relaţiile profunde şi autentice cu ceilalţi sunt esenţiale pentru bunăstarea mintală şi fizică.

Psihologul american Abraham Maslow a dezvoltat în 1943 celebra „ierarhie a nevoilor”, potrivit căreia „autoactualizarea” – atingerea celui mai înalt nivel de dezvoltare personală – începe cu existenţa resurselor suficiente pentru nevoile de bază: hrană, adăpost şi acces la oportunităţile necesare dezvoltării personale.

În aceeaşi direcţie, cercetările au arătat că „abundenţa de timp” – adică externalizarea sarcinilor pe care nu doreşti să le faci – şi „consumul de experienţe” (mese în oraş cu cei dragi, vacanţe, experienţe noi) contribuie la bunăstare prin dezvoltarea de abilităţi, consolidarea relaţiilor şi crearea de amintiri de durată.

Reducerea inegalităţii este în interesul tuturor

Datele recente arată că inegalitatea economică din Australia este în creştere, afectând în special tinerii, pe măsură ce locuinţele devin tot mai greu accesibile. La nivel social, cercetările din Marea Britanie arată că, pe măsură ce inegalitatea creşte, indicatorii sociali se deteriorează: cresc criminalitatea, consumul de droguri şi alcool, obezitatea cauzată de accesul redus la hrană sănătoasă şi scade încrederea socială.

Cele mai recente date oficiale disponibile, din perioada 2019–2020, arătau că cei mai bogaţi 20% dintre australieni deţin aproximativ 62% din averea totală a ţării.

Pe măsură ce inegalitatea se accentuează, dovezile sugerează că aceasta generează probleme sociale care afectează bunăstarea întregii comunităţi. Ironia este că tocmai cei care urmăresc averi extreme şi beneficiază cel mai mult de această inegalitate nu devin neapărat mai fericiţi sau mai împliniţi din această cauză.