Ameninţarea ca Iranul să controleze pe termen nedeterminat Strâmtoarea Hormuz determină statele din Golf să reanalizeze planuri extrem de costisitoare pentru construirea unor conducte care să ocolească acest punct strategic vital pentru exporturile de petrol şi gaze, raportează Financial Times.

Oficiali şi lideri din industrie avertizează că noile conducte ar putea deveni singura soluţie reală pentru reducerea vulnerabilităţii cronice a regiunii. Problema este că astfel de proiecte sunt extrem de scumpe, complicate politic şi pot dura ani întregi până să devină operaţionale.

Conflictul actual a readus în prim-plan valoarea strategică a conductei est-vest a Arabiei Saudite, lungă de aproximativ 1.200 km. Construită în anii ’80, în contextul războiului Iran-Irak, aceasta transportă astăzi până la 7 milioane de barili de petrol pe zi către portul Yanbu de la Marea Roşie, evitând complet Strâmtoarea Hormuz.

Pentru mulţi jucători din industrie, această infrastructură pare acum o decizie de perspectivă. Conducerea gigantului petrolier saudit Aramco confirmă că această rută este în prezent esenţială pentru exporturi.

În acest context, Arabia Saudită analizează cum ar putea redirecţiona o parte tot mai mare din producţia sa zilnică de peste 10 milioane de barili prin conducte, în loc să depindă de apele controlate de Iran.

Printre opţiuni se numără extinderea capacităţii conductei existente sau dezvoltarea unor noi trasee.

În trecut, proiectele regionale de acest tip au fost abandonate din cauza costurilor uriaşe şi a complexităţii politice. Însă acum, potrivit analiştilor, există o schimbare de paradigmă. Statele din Golf încep să trateze aceste idei nu ca scenarii teoretice, ci ca necesităţi urgente.

Cea mai solidă soluţie pe termen lung nu ar fi o singură conductă, ci o întreagă reţea de coridoare energetice, care să permită fluxuri multiple şi să reducă riscul blocajelor. Totuşi, o astfel de infrastructură ar fi şi cea mai dificil de realizat.

Pe termen lung, aceste conducte ar putea deveni parte a unor rute comerciale mai ample, prin care nu doar petrolul şi gazele, ci şi alte bunuri să circule între Asia, Orientul Mijlociu şi Europa.

Printre scenariile analizate se numără relansarea unui coridor susţinut de SUA, care ar lega India de Europa prin Golf. Proiectul include însă componente sensibile politic, cum ar fi o eventuală rută către portul israelian Haifa.

Reprezentanţi din industrie susţin că, indiferent de traseu, conductele către Marea Mediterană vor deveni inevitabile. Ideea centrală este controlul propriilor rute de export, fără dependenţa de puncte vulnerabile precum Strâmtoarea Hormuz.

Interesul pentru astfel de proiecte exista deja înainte de izbucnirea conflictului, însă obstacolele rămân uriaşe. Costurile sunt estimate la cel puţin 5 miliarde de dolari pentru proiecte similare conductei est-vest şi pot ajunge la 15-20 de miliarde pentru rute mai complexe care traversează mai multe ţări.

Riscurile de securitate sunt la fel de serioase. Zonele prin care ar putea trece conductele, precum Irak sau Siria, sunt afectate de instabilitate, muniţii neexplodate şi prezenţa grupărilor militante. Nici rutele alternative, cum ar fi cele către Oman, nu sunt complet sigure, după recente atacuri cu drone asupra unor porturi-cheie.

La acestea se adaugă provocările politice. O reţea regională de conducte ar necesita cooperare între state care, până acum, au preferat să acţioneze independent. Transportul maritim a fost considerat mult timp mai simplu şi mai ieftin.

Pe termen scurt, cele mai realiste soluţii par a fi extinderea infrastructurii existente, inclusiv a conductei est-vest şi a rutei din Abu Dhabi către portul Fujairah. De asemenea, Arabia Saudită ar putea dezvolta noi terminale de export la Marea Roşie, inclusiv în cadrul proiectului Neom.

În spatele acestor calcule se află o realitate simplă şi dură. Controlul asupra Strâmtorii Hormuz a devenit o vulnerabilitate majoră, iar statele din Golf caută, cu costuri uriaşe, o cale de a-şi recâştiga controlul asupra propriului destin energetic.