Dincolo de criza războiului, de fapt a războaielor, problema lumii occidentale, ce-i drept, mai mult a Europei şi mai puţin a Americii, este că transformarea demografică se produce destul de accelerat şi va schimba toată lumea destul de bună pe care o ştim astăzi. Scăderea demografică accelerată, îmbătrânirea populaţiei, înseamnă îmbătrânirea societăţii occidentale, care va deveni un azil extrem de costisitor şi care va pune o presiune financiară extraordinară pe generaţiile care vin. Societatea occidentală se transformă în fiecare zi, iar cea mai bună definiţie este dată într-un articol din Financial Times de Randall Jones de la Korrea Economic Institute – Ageing population: Five ways demografics are transforming the world economy. Longer work lives, use of AI, stress on welfare systems — 45 experts set out their analysis: grădiniţele se vor transforma în azile de bătrâni, iar sălile de nuntă se vor transforma în capele mortuare. În acest moment nu se mai face un schimb de generaţii, pentru că numărul celor care se nasc este mai mic decât numărul celor care mor. Populaţia îmbătrâneşte accelerat şi trăieşte mai mult faţă de generaţiile anterioare. Germania, când a introdus sistemul public de ieşit de pensie la 65 de ani în 1910, avea o speranţă de viaţă de sub 50 de ani.

Acum, speranţa de viaţă este de 81 de ani, iar vârsta de ieşit la pensie este de 67 de ani. Creşterea speranţei de viaţă din lumea occidentală pune o presiune imensă pe economii, care nu pot susţine în forma actuală de productivitate, de impozitare, acest model. Importul de imigranţi a fost mai de succes în America decât în Europa, bătrânul continent confruntându-se în acest moment cu o respingere a acestui proces. În România suntem mai toleranţi acum cu asiaticii din HoReCa, de la Glovo, din construcţii, dar peste un deceniu societatea s-ar putea să nu mai fie atât de tolerantă. Pentru a ne susţine un anumit nivel de trai cu care ne-am obişnuit, s-ar putea să fim nevoiţi să muncim şi după vârsta de pensionare, asta dacă vom mai găsi şi vom mai avea acelaşi tip de job. Până la 75 de ani, să spunem, sănătatea ne-ar permite acest lucru, dar după această vârstă vom fi loviţi în plin de toate bolile. Problema este că nu vom avea suficienţi bani pentru a face faţă schimbărilor din sănătatea noastră. Pentru că Europa se îndreaptă către un model de gerontonomics, adică ne vom confrunta cu stagnare economică seculară, cu o pierdere a dinamismului de business, resursele financiare pe care le-am acumulat până acum prin economisirea clasică nu ne vor mai ajunge. Deja medicamentele, orele la doctor, toate lucrurile din jurul nostru nu ar putea să fie acoperite de pensie. Oricum sistemul politic se va confrunta cu o presiune extraordinară pentru creşterea pensiilor, care va începe odată cu ieşirea la pensie a generaţiei decreţeilor, creştere care nu poate fi acoperită decât prin creşterea taxelor şi impozitelor la cei care muncesc. Băncile mari, dar nu numai, promovează în acest moment foarte mult teza transformării economiilor acumulate de către populaţie prin intermediul depozitelor bancare şi al conturilor de economii în investiţii, care să aducă câştiguri mai mari, bineînţeles asumându-ţi pe cont propriu un risc mult mai mare. Dobânda bancară la depozit nu este suficientă pentru a acoperi necesarul de bani de care ai nevoie când ieşi la pensie. Analiştii spun că viaţa bună de acum de care avem parte s-ar putea să nu mai fie posibilă în următoarele decenii în Europa Occidentală, pentru că economia Europei, economiile ţărilor europene nu mai pot să producă atât de mult faţă de nevoile care vor veni.  Lumea occidentală a trăit din globalizare în ultimii 50 de ani, din deschiderea şi cucerirea altor pieţe, model care s-ar putea să nu mai fie valabil având în vedere războaiele cu care se confruntă lumea în acest moment. Urmaşii noştri, urmaşii urmaşilor noştri s-ar putea să nu mai aibă aceleaşi condiţii de care am beneficiat noi în ultimii 30 de ani, s-ar putea să fie pe cont propriu mult mai mult, s-ar putea ca statele europene să nu-şi mai poată permite să susţină îmbătrânirea populaţiei fără să afecteze financiar pe cei care vin din urmă. Atâta timp cât suntem în putere de muncă, când mai avem încă 10-15 ani până la pensie, s-ar putea ca acest subiect să fie dintr-o altă lume şi să spunem că vom vedea ce vom face când vom ajunge acolo. Dar este bine ca măcar să avem un subiect de discuţie, pentru că oricum vom ajunge acolo.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)