Discuţia cu Cătălin Stoica, unul dintre fondatorii Cappucino Story, începe cu o incursiune referitoare la gradul de relaxare din momentul în care se comandă cafeaua – potrivit lui, formalităţile trebuie să existe exclusiv între persoanele oficiale, iar între el şi clienţii săi nu sunt necesare. Socializarea reprezintă pilonul pe care şi-au dezvoltat coffee point-ul (denumirea folosită de ei pentru spaţiul de 27 mp unde îşi dezvoltă afacerea) şi prin care îşi păstrează cei circa 2.000 de clienţi recurenţi. Cei doi Cătălin – Cătălin Stoica şi Cătălin Jianu – sunt atât fondatorii afacerii Cappucino Story, cât şi singurii angajaţi. Fac totul, de la prepararea cafelei, la spălatul vaselor şi, cel mai important, la desenarea manuală a paharelor, prin care şi-au câştigat popularitatea. 

 

Prieteni de mai bine de un deceniu, cei doi au lucrat în HoReCa peste 15 ani înainte de se hotărî să îşi facă propria afacere. Spun că au învăţat deopotrivă cum se fac lucrurile, cum nu se fac, şi, mai ales, cum şi-ar dori ei să le facă. În timp ce discutăm, se opresc să îşi salute clienţii, să îi întrebe în ce stadiu se află cu diferite proiecte – semn că nevoia de socializare speculată de ei a prins. „Mă raportez la oricine vrea să spună bună dimineaţa, vrea să bea o cafea; eu vând cuiva care are nevoie să socializeze.

 

În străinătate, de-a lungul timpului, locurile ca acesta se numeau social place - în trecut prin Anglia era un spaţiu ca aceasta, unde se mânca, se bea cafea sau gin şi în momentul în care cineva intra acolo trebuia să spună ce veste aduce“, descrie Stoica atmosfera pe care şi-au dorit să o creeze. El spune că astfel de locuri „sociale“ sunt populare în ţările vestice, mai ales în America de Sud. „Noi suntem coffee point, nu suntem cafenea, nu suntem lounge, nu suntem espresso bar; coffee point-ul este un loc cu cafea, că el este to go, că poate să stea cineva zece minute să citească un mail sau că poate să schimbe câteva cuvinte cu cineva timp de un sfert de oră.“ 

 

Au deschis Cappuccino Story la 1 aprilie 2015, în urma unei investiţii de 10.000 de euro; spun că nu şi-au recuperat încă suma cheltuită, iar ceea ce câştigă le permite să aibă veniturile pe care le-ar câştiga ca angajaţi. „Din businessul pe care îl facem aici, nu te poţi îmbogăţi. E ca şi cum ai avea un loc de muncă şi un salariu care să îţi asigure un trai mediu spre decent“, descriu veniturile înregistrate. În dezvoltarea Cappucino Story, găsirea locurilor cu densitate mare de oameni, dar fără chirii foarte mari a fost principala provocare. „Proprietarii au preţuri exagerate: la Unirii, de pildă, chiria ajunge la 100 de euro pe mp, dacă ai 20 mp, ajungi să plăteşti 2.000 de euro“, explică Stoica. „Locul pentru deschiderea unui astfel de spaţiu se caută, nu se alege: nu faci un loc şi aştepţi să vină lumea la tine, ci te duci în locurile unde este densitatea de oameni mai mare“, adaugă el. 

 

Din rândul piedicilor întâmpinate, nu au lipsit nici pentru ei cele birocratice: „Taxa de alimentaţie publică pe care o plătesc pentru un an pentru locul acesta de 27 mp este aceeaşi cu cea plătită de un restaurant cu o suprafaţă de 1.000 mp, cu 600-800 locuri“, exemplifică el. Au găsit densitate mare în puncte diverse, pe care fondatorii Cappucino Story le-au luat la pas. Zilnic, au între 120 şi 150 de clienţi, iar preţurile pornesc de la 4 lei, variind în funcţie de tipul şi cantitatea băuturii. Folosesc cafea cu mărci cunoscute, pentru că „îl asigur pe clientul care va intra la mine că va întâlni acelaşi gust şi mâine, şi poimâine, că va bea acelaşi lucru în fiecare zi, iar el se va întoarce pentru aceeaşi experienţă“, spune Jianu, oferindu-mi un pahar pe care este desenat un mic elefant. 

 

Cătălin Jianu a început să deseneze pe pahare întâmplător, în încercarea de a găsi o imagine care să le reprezinte brandul: „Voiam să personalizăm paharele şi ne gândeam să facem pentru fete ceva, pantofi, de exemplu, iar pentru bărbaţi o mustaţă; mi-am adus aminte că ştiu să desenez, am postat pe Facebook vreo două pahare, iar prietenii au început să-mi solicite diferite desene.“ De atunci, crede că a desenat cel puţin 50.000 de pahare. Cei doi îşi doresc să extindă conceptul, un prim pas în acest sens fiind deschiderea unei a doua unităţi, în 2018. „Există potenţial în continuare pe piaţă, iar dezvoltarea este benefică pentru toată lumea: vor avea de câştigat consumatorii, dar şi cei care îşi deschid un astfel de business.“