Schimbările demografice modelează profund evoluţia lumii contemporane, influenţând economia, politica şi echilibrul global de putere. De la societăţi dominate de tineri, marcate de instabilitate şi migraţie, până la state îmbătrânite care se confruntă cu presiuni economice şi sociale, structura populaţiei devine un factor decisiv. În acelaşi timp, perioadele de „dividend demografic” oferă oportunităţi de creştere rapidă, dar numai dacă sunt valorificate eficient.

Protestele care au zguduit guverne în Bangladesh, Iran, Nepal şi Sri Lanka – pentru a numi doar câteva – au fost, în ultimii ani, asociate cu ceea ce demografii numesc o „explozie a tineretului” (youth bulge). Între timp, încetinirea creşterii economice din China şi creşterea vertiginoasă a datoriei publice din Statele Unite sunt, în parte, consecinţe ale îmbătrânirii populaţiei.

În contrast, creşterea economică recentă din Brazilia, India şi Vietnam reflectă un „dividend demografic” al populaţiei active economic. O analiză The Conversation arată că tendinţele demografice alimentează o parte dintre evenimentele care remodelează lumea. Dar ce sunt, mai exact, aceste fenomene legate de vârstă şi de ce au un impact atât de puternic acum?

Profesorul John Rennie Shor, de la Universitatea din Maryland, Baltimore County, a explorat aceste aspecte în detaliu în cartea publicată în 2024, „Demography and the Making of the Modern World”. Acesta a reuşit să creioneze care sunt principalele dinamici demografice care schimbă lumea.

Populaţii tinere

O proporţie ridicată a populaţiei cu vârsta de 14 ani şi sub este, în general, caracteristică ţărilor mai sărace şi reprezintă adesea o povară majoră pentru performanţa economică. Acest lucru se observă în Angola, Niger şi Somalia, unde între 45% şi 50% din populaţie se încadrează în această categorie de vârstă – comparativ cu aproximativ 17% în Statele Unite.

O proporţie atât de mare de copii mici înseamnă că un număr redus de persoane active susţine un număr foarte mare de cetăţeni care nu fac parte din forţa de muncă – ceea ce duce la rate mai scăzute de economisire şi la o creştere economică mai lentă. Ţările aflate încă în fazele timpurii ale tranziţiei demografice de la natalitate ridicată la natalitate scăzută se confruntă adesea cu oportunităţi economice limitate.

Boomurile demografice, rezultate ale ratelor ridicate de fertilitate, sunt inevitabil urmate de o „explozie a tineretului”. Aceasta se defineşte printr-o proporţie mai mare decât media de persoane cu vârste între 15 şi 29 de ani. Acest fenomen este asociat cu o creştere a instabilităţii politice şi cu riscul accentuat de violenţă politică.

Cercetările arată că ţările în care peste 60% din populaţie are sub 30 de ani sunt de patru ori mai predispuse la izbucnirea conflictelor civile. Cercetarea „A Clash of Generations? Youth Bulges and Political Violence” analizează ipoteza conform căreia proporţii foarte mari de tineri în populaţie creşte riscul de violenţă politică. Pe baza unor modele statistice aplicate pe date internaţionale din perioada 1950–2000, precum şi pe date privind terorismul şi revoltele (1984–1995), rezultatele confirmăaceastă legătură.

Cercetarea arată că prezenţa unui număr mare de tineri poate favoriza violenţa atât prin creşterea oportunităţilor (mulţi tineri cu costuri reduse de implicare), cât şi prin amplificarea motivaţiilor (şomaj, competiţie pentru resurse şi „aglomerare” instituţională). Efectele sunt mai vizibile în regimuri autocratice, dar apar şi în democraţii consolidate. De asemenea, combinaţia dintre „youth bulge”, declin economic şi extinderea educaţiei superioare creşte riscul de terorism, dar nu neapărat al revoltelor. În acelaşi timp, studiul sugerează că, în anumite condiţii - mai ales atunci când natalitatea scade şi raportul de dependenţă se reduce - cohortele mari de tineri pot contribui şi la creştere economică.

Nu este, aşadar, surprinzător că statele care au cunoscut proteste de masă recente au o pondere semnificativă a tinerilor. În Bangladesh, unde guvernul a fost răsturnat prin proteste în 2024, 53% din populaţie are sub 30 de ani. În Iran, unde protestele majore din ianuarie au fost reprimate brutal, proporţia este între 50% şi 60%. În Sri Lanka, scena unor proteste majore în 2022, 48% din populaţie are sub 30 de ani. Fenomenul nu este nou. Revoltele Primăverii Arabe din 2011–2012 îşi au originile în mare parte într-o creştere semnificativă a populaţiei tinere din Orientul Mijlociu. În acea perioadă, populaţia sub 30 de ani din Egipt, unul dintre epicentrele revoltei, era de 60%–65%.

Boomurile demografice, rezultate ale ratelor ridicate de fertilitate, sunt inevitabil urmate de o „explozie a tineretului”. Aceasta se defineşte printr-o proporţie mai mare decât media de persoane cu vârste între 15 şi 29 de ani. Acest fenomen este asociat cu o creştere a instabilităţii politice şi cu riscul accentuat de violenţă politică.

Atunci când economiile nu pot crea suficiente locuri de muncă pentru un număr mare de tineri, şomajul în rândul tinerilor educaţi generează frustrare şi un sentiment de marginalizare politică, care poate duce uneori la metode violente de schimbare. Societăţile cu procente ridicate de tineri – fie sub 15 ani, fie în contextul unei „explozie a tineretului” – pot avea şi efecte globale importante. De exemplu, unul dintre factorii care determină noile fluxuri de migraţie este lipsa oportunităţilor interne şi promisiunea unor condiţii mai bune în străinătate, mai ales în Africa şi Orientul Mijlociu.

Dividendul demografic

Pe măsură ce populaţiile tinere îmbătrânesc, poate apărea un fenomen numit „dividend demografic”. Acesta se produce atunci când creşte proporţia populaţiei aflate în intervalul de vârstă activ economic (15–64 de ani). Între 1970 şi 2000, creşterea economică rapidă din Asia de Est, Europa de Vest şi SUA a fost legată de acest dividend demografic. Astăzi, ţări precum Vietnam, unde 70% din populaţie are între 15 şi 64 de ani, beneficiază de oportunităţi semnificative de creştere economică. Deşi Africa Subsahariană se confruntă în prezent cu numeroase probleme, în parte din cauza unei populaţii foarte tinere, aceasta ar putea beneficia în viitor de un dividend demografic major.

Îmbătrânirea populaţiei

Fereastra de oportunitate creată de dividendul demografic nu durează la nesfârşit. Odată cu creşterea speranţei de viaţă, populaţia începe să îmbătrânească. China a depăşit deja această etapă, iar Brazilia se apropie de finalul ei. În China, populaţia de peste 65 de ani va ajunge la 28% până în 2040 – mai mult decât dublu faţă de acum 15 ani. În ţări foarte îmbătrânite, precum Japonia şi Italia, persoanele de peste 65 de ani reprezintă deja între 25% şi 30% din populaţie.

Acest fenomen poate avea efecte economice semnificative. O populaţie îmbătrânită poate încetini creşterea economică. În SUA, persoanele de peste 65 de ani reprezintă segmentul cu cea mai rapidă creştere şi exercită presiuni asupra guvernului pentru extinderea beneficiilor de pensionare, ceea ce duce la transferuri masive de resurse de la populaţia activă, în scădere, către pensionari. În 1950, existau 16,5 angajaţi pentru fiecare beneficiar al sistemului de securitate socială; în 2023, acest raport a scăzut la 2,7.

Pe măsură ce populaţiile tinere îmbătrânesc, poate apărea un fenomen numit „dividend demografic”. Acesta se produce atunci când creşte proporţia populaţiei aflate în intervalul de vârstă activ economic (15–64 de ani). Între 1970 şi 2000, creşterea economică rapidă din Asia de Est, Europa de Vest şi SUA a fost legată de acest dividend demografic.

Un al doilea dividend demografic poate apărea dacă populaţia îmbătrânită deţine suficiente economii şi active pentru a le transmite generaţiilor tinere. Totuşi, acest transfer poate accentua inegalităţile. În majoritatea societăţilor îmbătrânite apar dezbateri intense privind modul în care statul ar trebui să finanţeze beneficiile unei populaţii vârstnice în creştere, din veniturile unei populaţii active în scădere. Soluţii precum creşterea vârstei de pensionare, reducerea beneficiilor sau majorarea taxelor au costuri politice.

O lume în contracţie

Pe măsură ce ratele natalităţii scad, reducerea populaţiei unei naţiuni devine o preocupare pentru elitele politice, care asociază adesea dimensiunea populaţiei cu puterea. Acest lucru explică politicile pronataliste din China şi Rusia, precum stimulentele fiscale pentru creşterea natalităţii. Chiar şi în SUA există discuţii privind creşterea ratei natalităţii. Totuşi, guvernele au un control limitat asupra deciziei femeilor de a avea copii. Dimensiunea populaţiei influenţează şi rivalităţile geopolitice. India se află într-o poziţie favorabilă, beneficiind de un dividend demografic care ar putea dura încă câteva decenii. Până în 2100, populaţia Indiei ar putea ajunge la aproximativ 1,5 miliarde, în timp ce China ar putea scădea la 800 de milioane – o schimbare ce ar putea modifica echilibrul dintre cele două puteri. În acelaşi timp, populaţia Rusiei continuă să scadă din cauza natalităţii foarte reduse, ceea ce alimentează un sentiment de declin şi pierdere a statutului de mare putere. Modul în care guvernele şi societăţile se adaptează la schimbările demografice este esenţial: dividendele demografice pot fi irosite, iar populaţiile îmbătrânite pot deveni o resursă, dacă sunt gestionate corect. Demografia este, fără îndoială, o forţă majoră în lumea contemporană – dar nu reprezintă un destin inevitabil.

Teza „Demography is destiny … or not”, realizată de gerontologul de la Universitatea Oxford, Sarah Harper, subliniază că demografia are în centrul său factorii care determină schimbările populaţiei – mortalitatea, fertilitatea şi migraţia – şi modul în care aceştia interacţionează. Demografia contemporană se împarte în trei domenii: analiza caracteristicilor populaţiilor, studiul factorilor care le influenţează şi relaţia dintre aceste procese şi mediile sociale, economice şi culturale în care se manifestă.   

Traducere şi adaptare: Oana Ioniţă