Numărul companiilor care au intrat în insolvenţă în România a crescut cu 43,1% în primele şase luni ale anului, în timp ce procedurile de concordat preventiv s-au dublat, iar falimentele au scăzut cu 42%, potrivit unei analize realizate de INFINEXA. Reprezentanţii companiei spun că tendinţa este mai îngrijorătoare decât arată simpla evoluţie a numărului de dosare, deoarece în dificultate ajung firme cu active mai mari şi cu un impact economic mult mai important.

Numărul companiilor care au intrat în insolvenţă în România a ajuns la 303 în primul semestru al anului 2026, în creştere cu 36,9% faţă de aceeaşi perioadă din 2025, potrivit radiografiei INFINEXA Insights. Analiza, care nu include microîntreprinderile, arată că insolvenţele au crescut cu 43,1%, procedurile de concordat preventiv cu 104%, în timp ce numărul falimentelor a scăzut cu 42%.

Potrivit reprezentanţilor companiei, schimbarea nu este dată doar de creşterea numărului de proceduri, ci şi de dimensiunea firmelor afectate.

„Mai important decât creşterea de 40% a numărului de dosare de insolvenţă e că valoarea companiilor afectate a crescut şi mai mult; vorbim despre firme cu active mai mari şi cu mai mulţi angajaţi decât media anilor trecuţi.

Practic, dificultatea nu doar se extinde, ci se mută spre companii cu greutate reală în economie, iar efectele unei insolvenţe la acest nivel se resimt mult dincolo de firma în sine: în lanţul de furnizori, în piaţa muncii locală, în creditorii implicaţi", a declarat Adrian Lotrean, fondator şi CEO al INFINEXA.

Analiza arată că valoarea activelor imobilizate ale companiilor intrate în insolvenţă a crescut cu 216%, de la 1,06 miliarde de lei la 3,35 miliarde de lei. În schimb, firmele care au intrat în faliment au avut active totale de doar 100 de milioane de lei, în scădere cu 47,4% faţă de primul semestru din 2025. De asemenea, valoarea activelor companiilor aflate în concordat preventiv a scăzut cu 55,6%, de la 3,72 miliarde de lei la 1,65 miliarde de lei.

Potrivit reprezentanţilor INFINEXA, cele mai multe proceduri colective au fost înregistrate în cinci sectoare economice: comerţ, construcţii, industrie prelucrătoare, agricultură şi transport. Comerţul şi construcţiile conduc clasamentul, cu 70, respectiv 64 de companii aflate în proceduri colective, sectoare caracterizate de marje reduse, dependenţă ridicată de capitalul de lucru şi de finanţarea din partea furnizorilor.

Industria prelucrătoare nu se remarcă prin numărul de dosare, însă concentrează cea mai mare valoare a activelor implicate în procedurile colective din primul semestru – 1,66 miliarde de lei. Potrivit analizei, o mare parte din această valoare provine de la un procesator de carne de pasăre aflat în concordat preventiv, care avea active imobilizate de aproape un miliard de lei, afaceri de peste un miliard de lei şi aproape 1.850 de angajaţi.

Unul dintre cele mai importante semnale de alarmă vine însă din agricultură. Dacă în primul semestru din 2025 sectorul înregistra doar 12 proceduri colective şi active de 80 de milioane de lei, în aceeaşi perioadă din 2026 numărul dosarelor a ajuns la 44, iar valoarea activelor implicate a urcat la 1,24 miliarde de lei.

„Aşa cum am arătat anterior, şocurile pe care le-a încasat industria au erodat treptat bilanţurile, care ajung, abia după câteva luni, în faţa instanţei. Agricultura nu a intrat în criză în 2026, însă abia acum a devenit vizibilă în registrele tribunalelor. Numărul dosarelor nu anunţă o criză viitoare, ci confirmă una deja consumată la nivelul fundamentelor financiare”, a explicat Adrian Lotrean.

Raportul atrage atenţia şi asupra unei probleme legislative care, potrivit autorilor, poate împiedica redresarea companiilor aflate în reorganizare. Reprezentanţii INFINEXA susţin că reducerea datoriilor obţinută prin reorganizare este tratată fiscal drept venit impozabil, deşi nu generează încasări efective pentru companie. În consecinţă, firmele pot acumula noi obligaţii fiscale imediat după ieşirea din reorganizare, ceea ce le poate readuce rapid în dificultate.

Potrivit INFINEXA, modificarea acestui mecanism fiscal ar reprezenta o condiţie esenţială pentru ca reorganizarea judiciară să ofere companiilor o şansă reală de redresare.