România are un deficit comercial de vreo 35 de miliarde Euro - dar cine mai stă să calculeze, cu atât mai puţin să-i pese - şi este la nivel global pe locul 10 pe lista ţărilor cu deficit comercial. Lângă Grecia, care spre deosebire de noi nu are industrie de manufactură şi nu prea prelucrează materii prime (are turism în schimb, nu avem date dacă guvernul grec dă vouchere ca să ajute turismul...).

Pe locul întâi la nivel mondial, ca deficit de balanţă comercială, se afla SUA şi, chiar daca deficitul este mai degrabă din servicii, nu bunuri, el este motivul pentru care Preşedintele Donald Trump forţează tarife vamale, pentru a forţa (re) localizarea de producţie industrială în federaţie, pentru a forţa reducerea deficitul de balanţă comercială. Risc o noua serie de înjurături dar spun din nou asta, Donald Trump, te iubesc!

Top 3 ţări cu care România are deficit de balanţă comerciala sunt 1) China - ce surpriză!.... -,  2) Germania şi 3) Polonia – nici o surpriză, când cumpăraţi de la Pepco, CCC, Cocodrilo, Tymbark, Synsey, 4F, să ştiţi că o faceţi de la o firma poloneză.  Singurul lanţ românesc de la care cumpăraţi când mergeţi în Polonia este Luca. Cele trei ţări de pe podium, însumate, sunt responsabile de un deficit de balanţă comercială de peste 11 miliarde, aşadar circa 30% din total.

Ah, Germania! Partenerul nostru strategic, motorul economiei europene, este o super-putere industrială cu un PIB de peste 4.500 miliarde de Euro, reprezintă 25% din PIB-ul comunitar, are un excedent de balanţă comercială de 100 miliarde de Euro, rămâne un leagăn al industriei de manufactură, de inovaţie şi de cercetare-dezvoltare. Germania, te iubim. Germania este principalul partener economic al României şi principalul generator de deficit de balanţă comercială, vreo 4 miliarde de Euro.

Germania este o mare putere farmaceutică globală, super-nume gen Bayer, Boehringer, Merck, Biogen, BioNTech, Fresenius, BBraun şi multe altele au ca punct de plecare Germania, iar top 10 companii producătoare de medicamente din Germania au o cifră de afaceri însumată mai mare decât PIB-ul României.

Astfel încât, având 500 de companii farmaceutice care produc în Germania, este greu de crezut că principalului partener economic al României îi va păsa vreodată de Aspacardin. De fapt, Germania, la fel ca multe alte ţări normale la cap, prefera să îşi susţină fabricanţii locali, chiar să aibă o anumita auto-suficienţă în zona fabricaţiei de medicamente, ca să nu stea cu mâna întinsă la alţii. În general, pentru mâncare, chimie, apărare, energie, este foarte periculos să stai cu mana întinsă la alţii.

Aşadar, titlul comentariului –  sunt cam 1/16 neamţ şi destul de fluent în germană, recunosc totuşi că pentru Handelsbilanzdefizit am validat prin AI – este mai degrabă metaforic, nicidecum la băşcălie.

Dacă nu ne propunem să facem din diplomaţia economică politică de stat şi nu creăm, indiferent de instituţia care guvernează, punţi comerciale în ambele sensuri între România şi ţările puternic dezvoltate, înseamnă că nu am înţeles nici acum că politicul este forma concentrată a economicului. Având în vedere accentul de apărare, Rearm, Reassurance, Safe, sau cum s-o mai chema, ne putem aştepta la o creştere a deficitului de balanţă comercială şi mai mare în raport cu Germania, pentru că (şi) de acolo vom cumpăra sisteme militare.

Companiile româneşti trebuie să se industrializeze şi să se internaţionalizeze, ori asta nu se poate face fără sprijin de la Preşedinţie, chiar dacă nu îi intră în atribuţii.   

-----

Dragoş Damian este consilierul onorific al premierului Ilie Bolojan, însă opiniile publicate pe Ziarul Financiar sunt scrie în nume personal, fără legătură cu poziţia sa publică.